ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2223/2016

Decizia nr. 2223/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, Curtea de Apel București, secția a VlII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat nulă cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva încheierii din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei sectorului 3 București și a sentinței nr. 692 din 23 februarie 2014 a Tribunalului București, secția a VlIl-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că cererea de revizuire a fost înregistrată pe rol la data de 14 iulie 2015, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., întrucât ultima hotărâre în raport de care a fost formulată, respectiv decizia nr. 692/A, pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a rămas definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din actul normativ menționat, Ia 23 februarie 2015. Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, revizuentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 ianuarie 2016, sub nr. 4400/2/2015, și repartizat aleatoriu, spre soluționare. Completului de filtru nr. 10 Noul C. proc. civ. În motivare, recurentul-revizuent a susținut că decizia nr. 692 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalui București, secția a IIl-a civilă, a fost comunicată la data de 29 iunie 2015, iar calea extraordinară de atac a fost declarată prin poșta electronică la 13 iulie 2015, și nu la data de 14 iulie 2015, cum greșit a reținut instanța de revizuire.

Astfel, a menționat că a depus cererea de revizuire în termenul legal, calculat de la data la care a luat cunoștință de motivarea deciziei atacate. În ceea ce privește petitul cererii de revizuire, referitor la încheierea din 16 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2014, comunicată la data de 09 octombrie 2014, petentul a solicitat să se constate că, atâta vreme cât era deschisă calea de atac a apelului împotriva acesteia, nu putea formula o cerere de revizuire. De asemenea, a arătat că a luat cunoștință de modalitatea în care a fost soluționat apelul declarat împotriva încheierii mai sus menționate la data de 29 iunie 2015, după comunicarea deciziei nr. 692 din 23 februarie 2015, pronunțată de Tribunalui București, secția a lII-a civilă.

În raport de aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru soluționarea cererii de revizuire. Prin rezoluția din 3 februarie 2016, Completul de filtru nr. 10 Noul C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea cererii de recurs intimatei SC B. SRL, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 30 zile de la primire. Aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, iar termenul pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit, conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., la data de 10 martie 2016. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la data de 30 martie 2016 a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, care, urmare rezoluției din 30 martie 2016, a fost comunicat recurentului-revizuent la 01 aprilie 2016, iar intimatei la 04 aprilie 2016, potrivit dovezilor de înmânare aflate în dosar. La data de 12 aprilie 2016, recurentul-revizuent a formulat un punct de vedere la raport, intimata nu și-a exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere asupra raportului, iar termenul procedural acordat în acest sens, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4), coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc.

civ., s-a împlinit la 15 aprilie 2016. Urmare rezoluției din 19 mai 2016, Completul de filtru nr. 10 Noul C. proc. civ. a fixat termen de judecată pentru analiza admisibilității în principiu a recursului la data de 01 iunie 2016. Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 iunie 2016, Înalta Curte a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2/2015, fixând termen pentru soluționarea acestuia, la data 13 iulie 2016, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul mai sus menționat, instanța a dispus amânarea judecării recursului, la 28 septembrie 2016, urmare formulării de către recurentul-revizuent a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 905 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. (art. 906 alin. (2), după republicarea acestui aci normativ) a cărei comunicare s-a dispus intimatei SC B. SRL, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra acesteia, în condiții de contradictorialitate, cu respectarea dreptului său la apărare. Prin încheierea din 28 septembrie 2016, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 905 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., întrucât a apreciat că dezlegarea acestei excepții nu conduce la soluționarea recursului.

Totodată, a dispus amânarea judecării cauzei, deoarece, la data de 28 septembrie 2016, recurentul-revizuent a formulat o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, care a fost comunicată intimatei SC B. SRL pentru a formula un punct de vedere asupra acesteia, în scopul respectării garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare și principiului contradictorialității procesului civil. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., petentul a arătat, în esență, că a formulat o cerere de revizuire a încheierii din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei sectorului 3 București și a deciziei nr. 692 din 23 februarie 2014 a Tribunalului București, secția a IIl-a civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/301/2014, invocând încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 4637 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și a sentinței civile nr. 3680 din 28 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, date în Dosarul nr. x/3/2009, precum și faptul că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.

Prin decizia nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/20!5, Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat nulă cererea de revizuire, întrucât a apreciat că momentul de Ia care începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 692 din 23 februarie 2014 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și nu de la data comunicării acesteia. Petentul a opinat ca motivele de revizuire pot fi formulate numai după comunicarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, deoarece numai din considerentele acesteia poate rezulta dacă s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a altei hotărâri.

În contextul în care cererea de revizuire a vizat și decizia nr. 692 din 23 februarie 2014, prin care Tribunalul București, secția a lIl-a civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii din 16 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/301/2014 de Judecătoria Sectorului 3 București, petentul s-a prevalat în susținerea excepției de neconstituționalitate, și de dispozițiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că, dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată.

De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. Concluzionând, a susținut că dispozițiile vizate de neconstituționalitate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (3) și art. 24 din Constituția României, republicată, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., formulată de recurentul-revizuent A., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

De asemenea, prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, reglementează situația conform căreia soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale este în sarcina instanței de judecată în fața căreia a fost invocată, aceasta fiind competentă să verifice dacă excepția de neconstituționalitate privește o lege, o ordonanță sau o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale care formează obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ. Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, instanța trebuie să aprecieze asupra relevanței textului vizat de neconstituționalitate în soluționarea litigiului în care s-a invocat excepția.

În acest context, Înalta Curte reține că sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată nu are vreo înrâurire asupra soluției ce urmează a fi pronunțată cu privire ia recursul pendinte. Dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pretins neconstituționaie, prevăd că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Potrivit prevederilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.

Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului, constată ca petentul a transmis, la data de 13 iulie 2015, prin poșta electronică, la Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cererea de revizuire motivată, în care a invocat contrarietatea unor hotărâri și încălcarea autorității de lucru judecat, Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul instanței mai sus menționate la data de 14 iulie 2015; deci, în cazul particular dedus judecății, declararea căii de atac și motivarea acesteia, s-au făcut printr-o singură cerere, care a fost considerată tardivă de instanța anterioară și respinsă, în consecință.

În acest context procesual și în raport de aserțiunile petentului, invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora declararea căii de atac se poate face în termen de o lună, dar motivarea cererii de revizuire nu poate avea loc decât la momentul cunoașterii considerentelor hotărârii care se atacă, nu se poate considera că este necesară sesizarea Curții Constituționale pentru a verifica constituționalitatea dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Mai mult, însăși instanța de contencios constituțional a statuat în mai multe decizii că existența unor termene legale diferite în care poate fi exercitată calea de atac a revizuirii își are rațiunea în existența unor situații procesuale diferite, iar părțile, tocmai în exercitarea dreptului de acces la instanță, care nu este un drept absolut, ci supus limitărilor legale, pot sesiza instanța de judecată cu cereri de revizuire introduse în termenul reglementat de lege.

Din această perspectivă și prin prisma motivelor invocate de petent în susținerea excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte reține că o posibilă decizie a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu determină în mod substanțial soluția ce urmează a fi pronunțată asupra recursului dedus judecății. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că, deși în susținerile excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. petentul a afirmat că, pe lângă motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a invocat, în cererea de revizuire, și motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 din acest act normativ, susținând că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în realitate, din cuprinsul cererii de revizuire, nu rezultă acest aspect.

Pe temeiul acestor considerente, Înalta Curte apreciază că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, republicată, motiv pentru care va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., formulată de petentul A. Asupra recursului de față, Înalta Curte constată următoarele; Ca o chestiune prealabilă, având în vedere că prin decizia nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost constatată nulă cererea de revizuire, formulată de recurentul-revizuent, urmare nerespectării termenului prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., Înalta Curte va examina în prezentul recurs motivele de recurs care vizează, exclusiv, această soluție. Critica întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondată. Astfel, potrivit prevederilor textului legal mai sus menționat, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Ipotezele reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează, de fapt, nemotivarea hotărârii. Obligația instanței de a motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele acesteia a situației de fapt deduse judecății, încadrarea acesteia în drept, examinarea apărărilor formulate de părți, expunerea punctului de vedere al instanței și a raționamentului juridic care a stat la baza soluției adoptate.

Conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Ca atare, excepția, ca incident procedural, are prioritate față de cercetarea fondului cauzei deduse judecății. În speță, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a analizat, cu prioritate îndeplinirea condițiilor privind exercitarea, în termenul legal, a cererii de revizuire.

Din examinarea considerentelor deciziei nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, obiect al prezentului recurs, rezultă că acestea vizează excepția tardivități: cererii de revizuire, temeiul juridic și aspectele de fapt în raport de care a fost invocată, precum și argumentele care au stat la baza soluției adoptate. Astfel, apreciind că cererea de revizuire a fost formulată și înregistrată pe rol la data de 14 iulie 2015 și dând eficiență dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri (în speță, decizia nr. 692 din 23 februarie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a civilă), instanța a constatat nulitatea acesteia, Prin urmare, Înalta Curte nu poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată reflectă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de revizuire cu privire la soluția adoptată, care sunt în concordanță cu aspectele de fapt și de drept ale cauzei. Înalta Curte apreciază că este nefondat și motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Dispozițiile legale mai sus menționate reglementează cazul în care se poate solicita casarea unei hotărâri dacă aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Conform art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 din același act normativ, când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului în afară de cazul în care legea dispune altfel Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Recurentul-revizuent a criticat decizia nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, susținând că tardivitatea cererii de revizuire a fost greșit reținută, față de situația de fapt dedusă judecății.

În acest context, a arătat că decizia nr. 692 din 23 februarie 2015 a Tribunalului București, secția a Ill-a civilă, i-a fost comunicată la 29 iunie 2015, iar cererea de revizuire a fost transmisă prin poșta electronică la instanță la data de 13 iulie 2015, fiind înregistrată pe rol, la 14 iulie 2015. Astfel, a precizat că a formulat cererea de revizuire în termenul legal, calculat de la data la care a luat cunoștință de motivarea deciziei atacate, pentru că numai astfel a cunoscut faptul că instanța nu a soluționat cererea cu care a fost învestită și a încălcat autoritatea de lucru judecat a altor hotărâri.

De asemenea, petentul a criticat și faptul că, în mod greșit, instanța de revizuire nu a avut în vedere, atunci când a examinat termenul în care a fost declarată cererea de revizuire a încheierii din 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2014, data de 29 iunie 20i5, susținând că, din moment ce putea formula apel împotriva acesteia, nu putea promova calea de atac a revizuirii.

În raport de aceste susțineri, este de reținut că cererea de revizuire vizează, potrivit precizărilor formulate de petent la termenul de judecată de la data de 07 octombrie 2015 (dosarul Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale - practicaua deciziei recurate) încheierea din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București și decizia nr. 692 din 23 februarie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/301/2014, în raport de decizia nr. 4637 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și sentința nr. 3680 din 28 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțate în Dosarul nr. x/3/2009.

Ultima hotărâre a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia nr. 692 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a rămas definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., la data de 23 februarie 2015, cum corect a reținut și instanța de revizuire. Prin urmare, termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru promovarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din aceiași act normativ a început să curgă de la această dată. În cauză, cererea de revizuire a fost transmisă prin poșta electronică de petentul A. la Curtea de Apel București, secția VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 13 iulie 2015 (dosarul acestei instanței), fiind înregistrată pe rol la data de 14 iulie 2015, conform vizei aplicate de Serviciul Registratură.

Or, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, cererea de revizuire s-a împlinit la data de 23 martie 2015, calculat în raport de prevederile art. 181 alin. (3) din același act normativ. Susținerea recurentului-revizuent potrivit căreia nu putea exercita calea de atac a revizuirii decât după comunicarea hotărârilor atacate, nu poate fi primită pentru motivele pentru care Înalta Curte a dispus respingerea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., expuse cu prilejul examinării acesteia din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Nici critica potrivit căreia petentul nu putea formula cererea de revizuire a încheierii din 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2014, câtă vreme avea deschisă calea de atac a apelului împotriva acesteia, nu poate fi primită, întrucât termenul pentru promovarea acesteia se calculează, cum corect a reținut și Curtea de apel de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 692 din 23 februarie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare asupra acestei măsuri. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentui-revizuent A., împotriva deciziei nr. 3549 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2/2015. Decizia este definitivă și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2016.