ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4637/2012

Asupra

conflictului negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, contestatorul D.L. a chemat în judecată pe intimata C.P. a Ministerului

Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună anularea deciziei de pensie

nr. 43989 din 31 decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor

stabilite anterior și plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința

nr. 3439 din 10 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, s-a dispus declinarea competenței în favoarea

Tribunalului București, reținându-se, în esență, că în speță sunt aplicabile

dispozițiile

art. 156

din Legea nr.

19/2000, întrucât decizia contestată este emisă în baza Legii nr. l 19/2010 iar

contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face

trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VllI-a civilă, conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința

civilă nr. 7281 din 20 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a Vlll-a

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a

pronunța astfel, Tribunalul București a reținut în esență că,

litigiul nu este de competența sa, întrucât

prevederile art. 154 alin. (l) din Legea

nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la

data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere

teritorial

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale,

aceasta aparținând

instanței în a cărei

rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a

apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes

legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, aceasta fiind legea

nouă, respectiv Legea nr.

263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010.

În consecință,

Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj în circumscripția căruia se află domiciliul contestatorului,

motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale.

Înalta Curte, constatând

existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se

declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

,

va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj

competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecații este un

litigiu

de asigurări sociale, contestatorul

D.L.

învestind instanța cu o cerere prin care solicită anularea

deciziei nr.

43989 din data de 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii

nr. 119/2010.

Este de

necontestat că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a

fost emisă la data de

31 decembrie 2010

în baza Legii nr. l 19/2010. Cererea de anulare a

fost formulată

la data de 9 februarie 2011, în contradictoriu cu C.P. a Ministerului Apărării

Naționale, depusă la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la

care făcea trimitere prevederile Legii nr. l 19/2010 în baza căreia a fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat

conținutul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competența de

soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a C.T.P. (fostele C.P.

ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și

Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform

dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., normele de procedură

civilă

sunt

de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt

legi

speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în

raport și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea

stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Prin urmare,

având în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată

de domiciliul reclamantului, care se află în raza județului Dolj, se reține că,

competența teritorială pentru soluționarea cauzei îi revine Tribunalului Dolj.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5)

C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a

cererii formulată de contestatorul D.L. în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei  în favoarea Tribunalului

Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.