ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4637/2012

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul D.L. a chemat în judecată pe intimata C.P. a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună anularea deciziei de pensie nr. 43989 din 31 decembrie 2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor stabilite anterior și plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința nr. 3439 din 10 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, reținându-se, în esență, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, întrucât decizia contestată este emisă în baza Legii nr. l 19/2010 iar contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VllI-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin sentința civilă nr. 7281 din 20 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a Vlll-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța astfel, Tribunalul București a reținut în esență că, litigiul nu este de competența sa, întrucât prevederile art. 154 alin. (l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a apreciat că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, respectiv Legea nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. În consecință, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj în circumscripția căruia se află domiciliul contestatorului, motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. , va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Cauza dedusă judecații este un litigiu de asigurări sociale, contestatorul D.L. învestind instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 43989 din data de 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010. Este de necontestat că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. l 19/2010. Cererea de anulare a fost formulată la data de 9 februarie 2011, în contradictoriu cu C.P. a Ministerului Apărării Naționale, depusă la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile Legii nr. l 19/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a C.T.P. (fostele C.P. ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură. Totodată, în raport și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Prin urmare, având în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în raza județului Dolj, se reține că, competența teritorială pentru soluționarea cauzei îi revine Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul D.L. în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.