ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3439/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3439/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului negativ de competență
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul P.C.I.A. - prin SCMDRR
în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,
a solicitat să se dispună anularea deciziei de pensie nr. 94467 din data de 31 decembrie
2010, să se mențină drepturile de pensie stabilite prin decizia din data de 17 noiembrie
2006 emisă de intimată și să se plătească diferența dintre pensia stabilită prin
decizia din data de 17 noiembrie 2006 și pensia stabilită prin decizia contestată
la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până
la repunerea în plată a deciziei din data de 17 noiembrie 2006.
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă
și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4097/2011 din 23 martie 2011 a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București reținând,
în esență, că deoarece decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010
contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere
la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000 și având în vedere
și dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, precum și faptul că se contestă
o decizie de pensie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau Casa Teritorială
de Pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naționale, s-a apreciat că
competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului,
respectiv Tribunalul București.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 5576 din 12 iunie 2012 a
apreciat că litigiul nu este de competența sa întrucât art. 154 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării
Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare
a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor Teritoriale de Pensii sau împotriva
Caselor de Pensii Sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială
se află domiciliul sau reședința reclamantului.
S-a apreciat că pentru stabilirea competenței
teritoriale legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței este Legea
nouă, nr. 263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art.
156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea
în vigoare a Legii nr. 263/2010, constatând că instanța competentă în soluționarea
litigiului este Tribunalul Dolj în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului.
În consecință, Tribunalul București a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj și întrucât a constatat
ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație
și Justiție pentru regulator de competență.
Înalta Curte constatând existența unui
conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă
necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc.
civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului
Dolj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
La data de 11 februarie 2011 când reclamantul
a sesizat instanța cu anularea deciziei nr. 94467 din 31 decembrie 2010 privind
recalcularea pensiilor militare ce a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, erau
în vigoare dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 care cuprinde dispoziții
privitoare la competență.
Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 sub
incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea,
încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea
nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie 2011 când a intrat
în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost
abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 119/2010
nu pot ultraactiva.
În aceste condiții, în raport de art. 725
alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică
din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub
legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea
nr. 263/2010.
Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor Teritoriale de Pensii
sau împotriva Caselor de Pensii Sectoriale se adresează instanței în a cărei rază
teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantul, astfel că cererile în această
materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Având în vedere aceste dispoziții și faptul
că reclamantul are domiciliul în Craiova, competența de soluționare a cauzei revine
Tribunalului Dolj căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj , secția conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.