ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4639/2012

Asupra

conflictului negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul B.P. a chemat în

judecată pe pârâta C.P.S. a Ministerului Apărării Naționale, solicitând

instanței anularea deciziei nr. 51387 din 31 decembrie 2010 privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emisă de intimată, menținerea

drepturilor de pensie stabilite anterior și plata diferențelor de pensie cu

dobânda legală aferentă.

Prin sentința

nr. 4617 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, s-a dispus declinarea competenței în favoarea

Tribunalului București, reținându-se, în esență, că în speță sunt aplicabile

dispozițiile

art. 156

din Legea nr.

19/2000, întrucât decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010 iar

contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face

trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a civilă, conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința

civilă nr. 7905 din 4 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a

pronunța astfel, Tribunalul București a reținut în esență că,

litigiul nu este de competența sa, întrucât

prevederile art. 154

alin. (l)

din

Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act

normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din

punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se

află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a apreciat că

pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes

legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, aceasta fiind legea

nouă, respectiv Legea nr.

263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010.

În consecință,

Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj în circumscripția căruia se află domiciliul contestatorului,

motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale.

Înalta Curte, constatând

existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se

declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a

cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă

judecații este un litigiu de asigurări sociale, contestatorul B.P. învestind

instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr.

5387

din data de 31 decembrie 2010, privind

recalcularea pensiei în baza Legii nr. l 19/2010.

Este de

necontestat că decizia de recalculare a cărei anulare se solicită a

fost emisă la data de

31 decembrie 2010

în baza Legii nr. l 19/2010. Cererea de anulare a

fost formulată

la data de 3 februarie 2011, în contradictoriu cu C.

P. a Ministerului Apărării Naționale, depusă la instanța de la

domiciliul

reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 au abrogat expres Legea

nr. 19/2000 la care făcea trimitere prevederile

Legii

nr. l

19/2010 în baza căreia a

fost emisă

decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat

conținutul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competența de

soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a C.T.P. (fostele C.P.

ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și

Internelor și S.R.I.), sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială

își arc domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform

dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de

imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi

speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport

și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege abrogată

nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Prin urmare,

având în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată

de domiciliul reclamantului, care se află în raza județului Dolj, se reține ca,

competența teritorială pentru soluționarea cauzei îi revine Tribunalului Dolj.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5)

C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a stabili competența de soluționare a

cererii formulată de contestatorul B.P. în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

noiembrie 2012.