ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4638/2012

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, contestatorul D.I. a chemat în judecată

pe intimata C.P. A Ministerului Apărării Naționale,

solicitând

instanței să dispună anularea deciziei de pensie nr. 60637 din 31 decembrie

2010 emisă de intimată, menținerea drepturilor de pensie stabilite anterior și

plata diferențelor de pensie cu dobândă legală aferentă.

Prin sentința nr. 46l

7 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul

Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus declinarea

competenței

în favoarea Tribunalului București, reținându-se, în esență,

că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000,

întrucât decizia contestată

este emisă în

baza Legii nr. l 19/2010 iar contestația se judecă în conformitate cu

prevederile

acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de

Legea nr. 19/2000.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VllI-a

civilă, conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Prin sentința civilă nr. 7267 din 20 septembrie

2012, Tribunalul București,

secția a Vlll-a civilă, conflicte de muncă

și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj. A constatat

ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a

pronunța astfel, Tribunalul București a reținut în esență că,

litigiul nu este de competența sa, întrucât

prevederile art. 154 alin. (l) din Legea

nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în

vigoare la

data sesizării

Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial

competența

de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale, aceasta aparținând

instanței

în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

S-a apreciat că

pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes

legea de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, aceasta fiind legea

nouă, respectiv Legea nr.

263/2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din

Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010.

În consecință, Tribunalul București a declinat

competența de soluționare a

cauzei

în favoarea Tribunalului Dolj în circumscripția căruia se află domiciliul

contestatorului,

motiv pentru care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale.

Înalta Curte, constatând

existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se

declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va

pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului

Dolj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecații este un litigiu de

asigurări sociale, contestatorul

D.I.

învestind instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei

nr.

60637 din data de 31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii

nr. 119/2010.

Este de

necontestat că decizia de recalculare a cărei anulare se solicită a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza

Legii nr. l 19/2010. Cererea de anulare a

fost formulată la data de 7

februarie

2011,

în contradictoriu cu C.

P. a Ministerului Apărării Naționale, depusă la

instanța de la

domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 au abrogat expres Legea nr. l9/2000 la care făcea trimitere

prevederile Legii nr. l 19/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de

recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut

că, potrivit prevederilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat

conținutul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000) competența de

soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a

C.T.P. (fostele C.P. ale Ministerului Apărării

Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.), sunt de competența

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Conform dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și

Legea nr. 263/2010 sunt

legi speciale, cu privire la normele de

procedură.

Totodată, în

raport și de prevederile art. 727 C. proc. civ., este de reținut, că o lege

abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de

cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată

aplicare.

Prin urmare,

având în vedere că, în speța de față, competența teritorială este determinată

de domiciliul reclamantului, care se află în raza județului Dolj, se reține că,

competența teritorială pentru soluționarea cauzei îi revine Tribunalului Dolj.

În consecință,

față de considerentele anterior expuse, văzând și

dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a

stabili

competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul D.

I.

în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie

2012.