ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2032/2015

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 8 iulie 2015 a fost transmisă prin fax la Înalta Curte de Casație și Justiție cererea prin care revizuientul P.M.A. a solicitat revizuirea încheierii pronunțată la data de 16 septembrie 2014 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, în Dosarul nr. 8527/301/2014 în raport de decizia nr. 4637 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 45548/3/2010.

În drept a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pet. 8 și art. 509 a! n. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii revizuientul a susținut, în esență, că prin soluția pronunțată la data de 16 septembrie 2014 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, în Dosarul nr. 8527/301/2014 a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 4637 din 11 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 43548/3/2010.

Revizuientul a mai arătat că prin încheierea ce face obiect al revizuirii și care poartă mențiunea că este definitivă, pronunțată la data de 16 septembrie 2014, de Judecătoria sectorului 3 București, în Dosarul nr. 8527/301/2014, având ca obiect „aplicare amendă civilă a fost

respinsă cererea sa prin care solicita în contradictoriu cu pârâta SC I. SRL să se dispună obligarea pârâtei-debitoare la plata penalităților în cuantum de 1.000 lei începând cu data încuviințării cererii de executare silită (31 iulie 2013), până la momentul pronunțării și în continuare până la îndeplinirea obligației de a face.

În fine, s-a susținut că sunt epuizate căile ordinare de atac, deoarece prin Decizia nr. 692/ A din 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost soluționat apelul declarat împotriva acestei încheieri, creându-se incertitudine cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de creditor în cazul respingerii de instanța de fond a cererii întemeiate pe prevederile art. 905 din noul Cod de procedură civilă prin care s-a solicitat aplicarea amenzii civile pentru situația în care debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face.

În ședința publica de azi, 2 octombrie 2015, instanța a invocai din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire.

Față de excepția invocată Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată ia data de 6 februarie 2014 la Judecătoria Sectorului 3 București

reclamantul P.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-debitoare SC I. SRL, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la piața penalităților în cuantum de 1.000 lei, începând cu data încuviințării cererii de executare silită, până la momentul pronunțării hotărârii și în continuare până la îndeplinirea obligației de a face, constând în anularea deciziei de reintegrare, obligație stabilită prin titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 4637 din 11 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea definitivă pronunțată la data de 16 septembrie 2015 Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea, ea neîntemeiată,

Cu privire la această încheiere reclamantul a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale, strecurate în dispozitiv, referitor la calea de atac, susținând că din eroare instanța a trecut, mențiunea „definitivă” în loc să treacă mențiunea „cu apel în 10 zile de la comunicare”.

Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în data de 14 octombrie 2014

în Dosarul nr. 8527/301/2014, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale și s-a dispus să se facă mențiunea „eu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare”.

Ca urmare a admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale reclamantul a declarat apel împotriva încheierii pronunțată la data de 16 septembrie 2014 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, în Dosarul nr. 8527/301/2014.

Prin Decizia civilă nr. 692/ A din 23 februarie 20/5, pronunțată în Dosar nr. 8527/301/2014 Tribunalul București, secția a III-a civilă,

a

respins ca inadmisibil apelul, reținând, în esență, că potrivit art. 905 alin. (2) C. proc. civ., când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

S-a mai reținut că încheierea ce face obiectul apelului este definitivă, neexistând cale de atac împotriva ei, sens în care greșit prima instanță a dat o încheiere de îndreptare a erorii materiale a încheierii din data de 16 septembrie 2014 în sensul că aceasta ar fi supusă apelului, deoarece calea de atac este prevăzută de lege și nu de judecător.

Cu privire la cererea de revizuire de față Înalta Curte reține că revizuientul s-a apărat invocând împrejurarea că a fost admisă cererea sa de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul încheierii din 16 septembrie 2014 a Judecătoriei Sectorului 3 București în sensul că aceasta este supusă apelului în termen de 10 zile de la comunicare și, ca

urmare

, a promovat apel, respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 692/ A din 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Această apărare nu poate fi primită, deoarece art. 905 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres

:

„Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu”.

Pe de altă parte, chiar dacă revizuientul se apără arătând că datorită întârzierii determinate de promovarea apelului a ieșit din termenul în care putea legal să formuleze cererea de revizuire, această apărare nu poate fi primită, deoarece și în raport de data la care a rămas definitivă Decizia civilă nr. 692/ A din 23 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, respectiv 23 februarie 2015, cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului de o lună.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti … în cazurile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri”.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de aceste dispoziții legale, se constată că încheierea pronunțată la data de 16 septembrie 2014 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civila, în Dosarul nr. 8527/301/2014, a cărei revizuire se solicită, a rămas definitivă la data de 16 septembrie 2014, astfel că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de o lună pentru introducerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă de la acea dată.

Or, cererea de revizuire a fost formulată ia data de 8 iulie 2015, eu depășirea termenului legal prevăzut de dispozițiile sus evocate.

Din perspectiva celor expuse, cum cererea de revizuire a fost declarată peste termenul legal, urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.M.A. domiciliat în București, Str. Peneș Curcanul sector 5 în contradictoriu cu intimata SC I. SRL cu sediul în Mogoșoaia, sos. București-Târgoviște, jud. Ilfov împotriva încheierii pronunțată la data de 16 septembrie 2014 de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, în Dosarul nr. 8527/301/2014, ca tardiv declarată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2015.