ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1740/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2013/a1, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., completarea sentinței civile nr. 5749 din 15 mai 2014 din dosarul x/2013, în sensul judecării și pronunțării asupra pretențiilor ce vizează capătul 3 de cerere.

Prin sentința civilă nr. 8061 din data de 04 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A..

Prin decizia nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins recursul, ca nefondat, fiind aplicată o amendă judiciară de 700 RON recurentului.

În ceea ce privește amenda judiciară, instanța a reținut că formularea de cereri judiciare în mod repetat, cu același obiect și între aceleași părți, în afara sistemului determinat de legea procesual civilă, constituie un abuz de drept, o exercitare a drepturilor procesuale în alte scopuri decât cele în considerarea cărora au fost edictate.

Conform art. 723 C. proc. civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.

Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de analizare a pretențiilor, formulate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

În condițiile în care prezenta cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5749/15.05.2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2013 a fost formulată într-un alt scop decât cel reglementat de dispozițiile art. 281 indice 2 C. proc. civ., rezultă că un asemenea demers reprezintă un abuz de drept ce trebuie sancționat ca atare.

Abuzul de drept este evident cu atât mai mult cu cât prin decizia civilă nr. 702 din 15 februarie 2015 a Curții de Apel București, prin care a fost soluționat recursul îndreptat împotriva sentinței civile nr. 5749 din 15 mai 2014, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă cererea având ca obiect eliberare adeverință ca inadmisibilă, soluție justificată de sentința civilă nr. 8724 din 09 octombrie 2013, astfel cum a fost lămurită prin sentința civilă nr. 666 din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului București.

Partea, pe lângă drepturi beneficiază și de obligații în sensul prevăzut de art. 129 C. proc. civ., respectiv să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege și să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea, în baza art. 108 indice 1 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat recurentului-reclamant A. amenda judiciară în cuantum de 700 RON.

Împotriva deciziei nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, numai în ceea ce privește amenda judiciară, a declarat recurs recurentul A., în esență, pentru următoarele motive:

Conform dispozițiilor art. 108 indice 1, coroborat cu art. 108 indice 4 din vechiul C. proc. civ., aplicarea amenzii judiciare este permisă numai prin încheiere executorie.

Amenda judiciară a fost aplicată prin reînvestire nelegală, ulterior pronunțării hotărârii la data de 11.03.2015, părțile nefiind citate și nepunându-se în discuție această măsură, fiind încălcate dispozițiile art. 85 și urm. și art. 129 alin. (4) din vechiul C. proc. civ.

La considerentele și dispozitivul hotărârii pronunțate în data de 11.03.2015 au fost redactate și atașate ulterior datei pronunțării și considerentele și dispozitivul hotărârii prin care a fost aplicată amenda judiciară.

Acest fapt este confirmat și de minuta redactată de aceeași instanță pe verso-ul cererii de recurs prin care este aplicată amenda judiciară în data de 14.03.2016, după data pronunțării hotărârii curții de apel nr. 907/2015 în 11.03.2015 și după judecarea cererilor de revizuire de Înalta Curte de Casație și Justiție în anul 2015 și evident după pronunțarea încheierii pronunțate în data de 27.01.2016 în cererea de reexaminare a amenzii.

În prealabil analizei motivelor de recurs, prin raportare la dispozițiile art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed:

Prin decizia nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 8061 din data de 04 septembrie 2014, ca nefondat, fiind aplicată o amendă judiciară de 700 RON recurentului.

Împotriva acestei hotărâri se poate exercita numai cerere de reexaminare, conform prevederilor art. 108 indice 5 din vechiul C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, de altfel, petentul A. a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare aplicate prin decizia nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2013 a fost respinsă cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac, exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității - consacrat de dispozițiile art. 129 din Constituție - potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în afara acestora neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Totodată, normele procesuale privind sesizarea instanței judecătorești și soluționarea cererilor, în limita competențelor atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului statuat prin art. 126 din Constituție.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 907/2015 din 11 martie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2017.