ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2632/2015

Decizia nr. 2632/2015

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 990 din 26 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva măsurii amenzii judiciare dispuse prin sentința civilă nr. 8564 din 19 septembrie 2014 a Tribunalului București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul exerciiai de contestator împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii definitive, cu data de 12 iunie 2015 (data poștei), a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 06 iulie 2015, sub nr. x/131/2013, contestatorul A.

În motivare, rccurentul-contestator a arătat, în esență, că Instanța de apel a apreciat în mod greșit că are de restituit Casei Locale de Pensii sector 2 București suma de 516 lei, menținând Decizia nr. 242802 din 12 iunie 2012, emisă de aceasta. In virtutea calității sale de luptător remarcat, a arătat că îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004, în sensul acordării coeficientului de 1,1% din salariul mediu brut pe economic aferent lunii anterioare celei în care se face plata. în acest sens, a precizat că valoarea salariului mediu brut pe economie a fost în anul 2010 de 1.836 lei, iar în anul 2011 de 2.020 lei, astfel că, pentru anul 2011, acesta trebuia să fie în cuantum de 2.022 lei.

Prin Legea nr. 118/2010 s-a dispus ca indemnizația pentru eroii martiri să fie redusă cu 15%, astfel că, pentru anul 2010, cuantumul indemnizației a fost de 1.717 lei pe lună, prevederi care s-au aplicat până la data de 31 decembrie 2010. în aceste condiții, pentru anul 2011, orice diminuare a cuantumului îndemnizației este nelegală, intimata-pârâtă calculând și stabilind în mod abuziv diminuarea drepturilor pecuniare de care a beneficiat în anul 2011.

De asemenea, recurentul-contestalor a criticat decizia instanței de apel și din perspectiva amenzii judiciare de 1.000 lei la plata căreia a fost obligat, în opinia sa, în mod nelegal.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 și următoarele și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 septembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16 septembrie 2015, completul 12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților litigante, pentru formularea, în scris, a unui punct de vedere, conform art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Din procesele-verbale de înmânare aflate Ia filele 31-32 în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fosl comunicat părților litigante, însă acestea nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea în scris a unui punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 26 octombrie 2015, completul 12 filtru a fixat termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 20 noiembrie 2015, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând recursul, din perspectiva admisibilității acestuia, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cel al art. 493 alin. (5) din aceiași act normativ, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a VllIa conflicte de muncă și asigurări sociale, la dala de 06 iunie 2013, sub nr. x/3/2013, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București-Casa Locală de Pensii sector 2, anularea Deciziei nr. 242802 din 12 iunie 2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit eu titlu de indemnizație, prevăzute de Legea nr. 341/2004 a recunoștinței pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987, respectiv a buletinului de calcul, anexă a Deciziei nr. 198675 din 14 iunie 2012 și suspendarea executării deciziei a cărei anulare a solicitat-o.

În drept, acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Prin sentința civila nr. 8564 din 19 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondată, acțiunea formulata de contestatorul A. și, în baza art. 187 C. proc. civ., l-a obligat pe acesta la plata unei amenzi judiciare în cuantum de 1.000 lei pentru cerere vădit neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 990 din 26 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva măsurii amenzii judiciare dispusă prin sentința civilă nr. 8564 din 19 septembrie 2014 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și, ca nefondat, apelul formulat împotriva aceleiași sentințe civile.

Având în vedere că instanța de apel a apreciat că în dispozitivul sentinței atacate cu apel s-a menționat inexact calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care contestatorul a fost obligat la plata amenzii judiciare, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ. și a dispus repunerea acestuia în termenul legal pentru formularea cererii de reexaminare, de la data comunicării deciziei.

Ca atare, la 05 iunie 2015, petentul a formulat cerere de examinare, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2015.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 iunie 2015, această instanță a admis cererea de reexaminare promovată de petentul A. și a dispus anularea amenzii judiciare de 1.000 lei.

În cauză, față de natura pretenției deduse judecății, se reține că aceasta izvorăște dîntr-un conflict privind asigurările sociale, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării m vigoare a acestui act normativ și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supase recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile deprimă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de caracterul pretenției solicitate de conlestator prin acțiunea introductivă de instanță, recursul este inadmisibil.

Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia nr. 990 din 26 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 191 C. proc. civ., împotriva încheierii prin care s-a stabilit amenda judiciară cel obligat la amendă va face numai cerere de reexaminare, solicitând să se revină asupra amenzii sau să se dispună reducerea acesteia. încheierea este definitivă.

În urma comunicării deciziei instanței de apel, recurentul-contestator a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare la plata căreia a fost obligat de instanța de fond, cerere care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu de la 19 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015.

Față de acest aspect și de dispozițiile art. 191 C. proc. civ., mai sus enunțate, petentul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care a fost obligat la plata amenzii judiciare, întrucât a uzat de dreptul legal de a formula cerere de reexaminare, care a fost soluționată prin încheierea din camera de consiliu de la 19 iunie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, încheiere definitivă.

Concluzionând, pentru considerentele arătate în precedent și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul-contestator A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 990 din 26 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă șl asigurări sociale.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2015.