ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3234/2014

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4828/30/2013 la data de 10 aprilie 2013, reclamantul M.M.S. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației lunare reparatorii cuvenite prin indexarea acesteia conform Legii nr. 341/2004, indemnizație la care are dreptul în calitatea sa de luptător rănit în Revoluția din Decembrie 1989. Prin sentința civilă nr. 2327/2013, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.M.S. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și schimbarea sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată privind obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș la recalcularea și acordarea indemnizației lunare reparatorii începând cu anul 2011, potrivit art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 341/2004 și la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și în apel. Reclamantul M.M.S. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și a solicitat sesizarea Curții Constituționale.

Prin încheierea din 13 mai 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamant privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu motivarea ca textul invocat ca neconstituțional nu are legătură cu obiectul cauzei.

Instanța Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a reținut că, prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat determinarea calculului legal al indemnizației reparatorii lunare, prin prisma dispozițiilor legale modificate succesiv de legiuitor, textul criticat ca neconstituțional, care introducea diminuarea indemnizației cu 15%, fiind în prezent lipsit de efecte și având o aplicabilitate temporară, prin schimbările legislative ulterioare, care au majorat indemnizațiile pentru a se recupera diminuările operate anterior de legiuitor. Împotriva încheierii din 13 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurentul-reclamant nu a indicat în drept motivul de recurs, însă critica vizând faptul că greșit i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 deoarece aceste prevederi legale au legătură cu soluționarea cererii de apel aflate pe rolul Curții de Apel Timișoara, poate fi încadrată în art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

Prin raportul de admisibilitate asupra recursului întocmit în cauză s~a reținut că recursul este admisibil în principiu, în raport de cete statuate prin decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite (publicată în M. Of., Partea I nr. 368 din 30/05/2007) prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, s-a stabilit că încheierile instanțelor de recurs, de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.

Pe fond, s-a reținut că recursul apare, însă, ca vădit nefondat, completul urmând a se pronunța asupra acestuia, în condițiile art. 493 din Legea nr. 134/2010. După comunicarea raportului de admisibilitate, recurentul M.M.S. a formulat „Punct de vedere invocând necesitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 pentru considerentele pe care le-a expus și în acțiunea dedusă judecății, ce face obiectul Dosarului nr. 4828/30/2013. A susținut că nu se poate afirma că nu există legătură între soluționarea pricinii din Dosarul nr. 4828/30/2013 și neconstituționalitatea art. 34 lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu atât mai mult cu cât acest articol de lege apare în reglementările ulterioare și produce efecte și în prezent.

A mai susținut că diminuarea cu 15% prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 nu a avut doar o aplicabilitate temporară deoarece, „prin decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale, se arată și întinderea în timp, acceptată de Curte, a reducerilor prevăzute de Legea nr. 318/2010, adică până în data de 31 decembrie 2010." A arătat că Legea nr. 341/2004 este o lege specială pentru protecția socială a celor care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă iar guvernul nu poate emite ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice. Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva încheierii din 13 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, „privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale", această instanță de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Corelativ, alin. (5) al textului, dispune că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată în raport de prevederile alin. (1) și (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăși asupra relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale, asupra soluționării cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

În speță, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitatea unui text de lege care a fost modificat succesiv cu privire la modalitatea de calcul a indemnizației care i se cuvine și care a avut o aplicabilitate temporară, respectiv neconstituționalitatea art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, potrivit căruia „De la data intrării în vigoare a prezentei legi se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare". Reducerea operată în temeiul prevederilor legale menționate a fost menținută până la data de 01 ianuarie 2011, iar pe parcursul anului 2011, modalitatea de calcul a indemnizațiilor de care beneficiază reclamantul a fost prevăzută în mod expres în Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care, la art. 10 alin. (1), dispunea că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4),

art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010. Pentru anul 2012, modificările legislative, nu au reintrodus în calcul art. 4 alin. (2) sau (4) al Legii nr. 341/2004, ci au păstrat ca bază de calcul tot cuantumul avut în vedere de Legea nr. 118/2010, după cum urmează: Conform art. 8 alin. (1) al art. II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011. Conform art. 3 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în iuna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010. Conform art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84/2012, în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2012.

Din redarea succesiunii actelor normative incidente în soluționarea acțiunii reclamantului, reiese că textul reclamat ca neconstituțional, care introducea diminuarea indemnizației cu 15% este în prezent lipsit de efecte, având o aplicabilitate temporară. Așa fiind, instanța Curții de Apel Timișoara corect a apreciat că dispozițiile art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 „privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar" - în legătură cu neconstituționaiitatea cărora s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale - nu au relevanță în soluționarea raportului juridic dedus judecății de către reclamant, nefiind îndeplinită cerința art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, constată că soluția pronunțată de instanța Curții de Apel Timișoara se verifică a fi legală, așa încât recursul declarat de reclamantul M.M.S. împotriva încheierii de ședință din data de 13 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale pronunțată în Dosarul nr. 4828/30/2013 va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.M.S. împotriva încheierii de ședință din data de 13 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale pronunțată în Dosarul nr. 4828/30/2013. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2014.