ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3234/2014

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4828/30/2013 la

data de 10 aprilie 2013, reclamantul M.M.S.

a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș,

solicitând obligarea pârâtei la recalcularea indemnizației lunare reparatorii cuvenite

prin indexarea acesteia conform Legii nr. 341/2004, indemnizație la care are dreptul

în calitatea sa de luptător rănit în Revoluția din Decembrie 1989.

Prin sentința civilă nr. 2327/2013, Tribunalul

Timiș, secția I

civilă, a

respins acțiunea formulată de reclamantul M.M.S. în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei sentințe reclamantul

a declarat apel,

solicitând

admiterea acestuia și schimbarea sentinței primei instanțe, în sensul admiterii

cererii sale de chemare în judecată privind obligarea pârâtei Casa Județeană de

Pensii Timiș la recalcularea și acordarea indemnizației lunare reparatorii începând

cu anul 2011, potrivit art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 341/2004 și la plata

cheltuielilor de judecată în primă instanță și în apel.

Reclamantul M.M.S. a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind

unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și a solicitat

sesizarea Curții Constituționale.

Prin încheierea din 13 mai 2014, Curtea

de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată

de reclamant privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare

în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu motivarea ca textul invocat ca

neconstituțional nu are legătură cu obiectul cauzei.

Instanța Curții de Apel Timișoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale,

a

reținut că, prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat determinarea calculului legal

al indemnizației reparatorii lunare, prin prisma dispozițiilor legale modificate

succesiv de legiuitor, textul criticat ca neconstituțional, care introducea diminuarea

indemnizației cu 15%, fiind în prezent lipsit de efecte și având o aplicabilitate

temporară, prin schimbările legislative ulterioare, care au majorat indemnizațiile

pentru a se recupera diminuările operate anterior de legiuitor.

Împotriva încheierii din 13 mai 2014 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul

a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurentul-reclamant nu a indicat în drept

motivul de recurs, însă critica vizând faptul că greșit i-a fost respinsă cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate

a prevederilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 deoarece aceste prevederi

legale au legătură cu soluționarea cererii de apel aflate pe rolul Curții de Apel

Timișoara, poate fi încadrată în art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a normelor de drept material).

Prin raportul de admisibilitate asupra

recursului

întocmit în cauză

s~a reținut că recursul este admisibil în principiu, în raport de cete statuate

prin decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secțiile unite (publicată în M. Of., Partea I nr. 368 din 30/05/2007)

prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în aplicarea

dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, republicată, s-a stabilit că încheierile instanțelor de

recurs, de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale,

cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac

a recursului. Pe fond, s-a reținut că recursul apare, însă, ca vădit nefondat, completul

urmând a se pronunța asupra acestuia, în condițiile art. 493 din Legea nr. 134/2010.

După comunicarea raportului de admisibilitate,

recurentul M.M.S. a formulat „Punct de vedere

invocând necesitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția

de neconstituționalitate a art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 pentru considerentele

pe care le-a expus și în acțiunea dedusă judecății, ce face obiectul Dosarului

nr. 4828/30/2013.

A susținut că nu se poate afirma că nu

există legătură între soluționarea pricinii din Dosarul nr. 4828/30/2013 și neconstituționalitatea

art. 34 lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu atât mai mult cu cât acest articol de

lege apare în reglementările ulterioare și produce efecte și în prezent.

A mai susținut că diminuarea cu 15% prevăzută

de art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 nu a avut doar o aplicabilitate temporară

deoarece, „prin decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale, se arată

și întinderea în timp, acceptată de Curte, a reducerilor prevăzute de Legea nr.

318/2010, adică până în data de 31 decembrie 2010." A arătat că Legea nr. 341/2004

este o lege specială pentru protecția socială a celor care și-au pierdut total sau

parțial capacitatea de muncă iar guvernul nu poate emite ordonanțe în domenii care

fac obiectul legilor organice.

Înalta Curte va respinge recursul declarat

de recurentul-reclamant împotriva încheierii din 13 mai 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat, pentru

considerentele care succed.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)

al Legii nr. 47 din 18 mai 1992, republicată, „privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale", această instanță de contencios constituțional decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial,

privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei,

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) al textului, dispune

că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2)

sau (3), instanța va respinge prin încheiere, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Ca atare, instanța este abilitată în raport

de prevederile alin. (1) și (5) al art. 29 din lege, să aprecieze ea însăși asupra

relevanței ori nerelevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale,

asupra soluționării cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

În speță, recurentul-reclamant a invocat

excepția de neconstituționalitatea unui text de lege care a fost modificat succesiv

cu privire la modalitatea de calcul a indemnizației care i se cuvine și care a avut

o aplicabilitate temporară, respectiv neconstituționalitatea art. 14 lit. d) din

Legea nr. 118/2010 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii

echilibrului bugetar, potrivit căruia „De la data intrării în vigoare a prezentei

legi se reduc cu 15% indemnizațiile prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri

și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989,

precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în

urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare".

Reducerea operată în temeiul prevederilor

legale menționate a fost menținută până la data de 01 ianuarie 2011, iar pe parcursul

anului 2011, modalitatea de calcul a indemnizațiilor de care beneficiază reclamantul

a fost prevăzută în mod expres în Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea

în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care, la art. 10 alin. (1),

dispunea că, începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2

alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind

unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările

și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată

în luna octombrie 2010.

Pentru anul 2012, modificările legislative,

nu au reintrodus în calcul art. 4 alin. (2) sau (4) al Legii nr. 341/2004, ci au

păstrat ca bază de calcul tot cuantumul avut în vedere de Legea nr. 118/2010, după

cum urmează:

Conform art. 8 alin. (1) al art. II din

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea

nr. 283/2011, în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea

nr. 118/2010 se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie

2011.

Conform art. 3 alin. (2) din Ordonanța

de Urgență a Guvernului nr. 19/2012, începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor

prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010 se majorează cu 2,3% față de cuantumul

aflat în plată în iuna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie

2010.

Conform art. 1 din Ordonanța de Urgență

a Guvernului nr. 84/2012, în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru

luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului

nr. 19/2012.

Din redarea succesiunii actelor normative

incidente în soluționarea acțiunii reclamantului, reiese că textul reclamat ca neconstituțional,

care introducea diminuarea indemnizației cu 15% este în prezent lipsit de efecte,

având o aplicabilitate temporară.

Așa fiind, instanța Curții de Apel Timișoara

corect a apreciat că dispozițiile art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 „privind

unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar" - în legătură

cu neconstituționaiitatea cărora s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale

- nu au relevanță în soluționarea raportului juridic dedus judecății de către reclamant,

nefiind îndeplinită cerința art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, având în vedere considerentele

expuse, constată că soluția pronunțată de instanța Curții de Apel Timișoara se verifică

a fi legală, așa încât recursul declarat de reclamantul M.M.S. împotriva încheierii

de ședință din data de 13 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale pronunțată în Dosarul nr. 4828/30/2013 va fi respins,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul M.M.S. împotriva încheierii de ședință din data de 13 mai 2014 a

Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale pronunțată

în Dosarul nr. 4828/30/2013.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2014.