ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 116/2013

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 3539 din 17 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost

respinsă acțiunea formulată de către reclamantul V.M.G., în contradictoriu cu

pârâții Casa Județeană de Pensii Timiș și Guvernul României, prin care s-a

solicitat repunerea în drepturile legale de pensie in cuantum de 2.929 RON,

precum și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri in sumă de 25.951 RON.

Prin decizia

nr. 383 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentinței

tribunalului.

Împotriva acestei

din urmă decizii, a declarat din nou recurs reclamantul V.M.G., recurs care a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 844/30/2011.

Înalta Curte,

la termenul din 21 ianuarie 2013, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității

recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din

C. proc. civ.și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative,

de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile

date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe

de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi

atacată cu recurs.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă

potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă

de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de

art. 299 din C. proc. civ..

Această concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea

drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate

judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac

în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare

a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în

fața legii.

Întrucât hotărârea

ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă,

conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță

de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins

în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat

cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul V.M.G. împotriva deciziei nr. 383 din 7 februarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

21 ianuarie 2013.