ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2151/2014

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva Sentinței civile nr. 1764 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Timiș, s-a modificat această sentință civilă și s-a respins în totalitate contestația formulată de M.I., având ca obiect recalculare drepturi de pensie, în sensul valorificării veniturilor din Adeverința nr. 395 din 18 martie 2011 emisă de SC A. SA Arad precum și plata către reclamant a diferenței dintre pensia recalculată și cea efectiv achitată, începând cu data de 1 decembrie 2012. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul M.I., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25 aprilie 2014 și înaintat de această instanță, la data de 15 mai 2014, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 26 mai 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C4, la data de 29 mai 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Potrivit dovezilor din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar în data de 12 iunie 2014 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al reclamantului M.I., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc.

civ. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 iulie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Cod de procedură civilă, fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost pronunțată în soluționarea apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva Sentinței civile nr. 1764 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Timiș, pe care a modificat-o, respingând în totalitate contestația formulată de M.I., având ca obiect recalculare drepturi de pensie, în sensul valorificării veniturilor din Adeverința nr. 395 din 18 martie 2011 emisă de SC A. SA Arad precum și plata către reclamant a diferenței dintre pensia recalculată și cea efectiv achitată, începând cu data de 1 decembrie 2012. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv recalculare drepturi pensie. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.I.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva Deciziei civile nr. 63/A din 7 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iulie 2014. Procesat de GGC - LM