ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2151/2014

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

s-a admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva Sentinței

civile nr. 1764 din 13 iunie 2013 a Tribunalului Timiș, s-a modificat această

sentință civilă și s-a respins în totalitate contestația formulată de M.I.,

având ca obiect recalculare drepturi de pensie, în sensul valorificării

veniturilor din Adeverința nr. 395 din 18 martie 2011 emisă de SC A. SA Arad

precum și plata către reclamant a diferenței dintre pensia recalculată și cea

efectiv achitată, începând cu data de 1 decembrie 2012.

Împotriva acestei

hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul M.I., ce a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25 aprilie 2014 și înaintat de

această instanță, la data de 15 mai 2014, Înaltei Curți de Casație și Justiție,

spre soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

a procedat, la data de 26 mai 2014, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru

C4, la data de 29 mai 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru

ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art.

493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Potrivit dovezilor

din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat părților, iar în data de 12 iunie 2014 a fost

primit la dosarul cauzei punctul de vedere al reclamantului M.I., în termenul

de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 14 iulie 2014, în temeiul art. 493 alin.

(5) din Legea nr. 134/2010 privind Cod de procedură civilă, fără citarea

părților.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

În speță, hotărârea

atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie 2013 a

Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost

pronunțată în soluționarea apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș împotriva Sentinței civile nr. 1764 din 13 iunie 2013 a Tribunalului

Timiș, pe care a modificat-o, respingând în totalitate contestația formulată de

M.I., având ca obiect recalculare drepturi de pensie, în sensul valorificării

veniturilor din Adeverința nr. 395 din 18 martie 2011 emisă de SC A. SA Arad

precum și plata către reclamant a diferenței dintre pensia recalculată și cea

efectiv achitată, începând cu data de 1 decembrie 2012.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date

în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 - privind Noul Cod de Procedură Civilă, hotărârile

pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări

sociale, nu sunt supuse recursului.

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară

de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale

în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie

făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Obiectul prezentului

dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv recalculare

drepturi pensie.

În raport de

dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 63A din 7 noiembrie

2013 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de

atac.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul

M.I.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva Deciziei civile

nr. 63/A din 7 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

Potrivit art. 493

alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se

comunică părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iulie 2014.

Procesat de GGC - LM