ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1470/2015

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 26 iulie 2013, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, obligarea acesteia la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a datelor cuprinse în: adeverința din 01 februarie 2011; adeverința nr. xx/2012; adeverința nr. din 27 aprilie 2006; adeverința din 16 aprilie 2007; adeverința nr. zz/2004.

Hotărârea pronunțată de tribunal Prin sentința civilă nr. 297 din 4 martie 2014, Tribunalul Mureș a respins acțiunea ca neîntemeiată. 3 . Hotărârea pronunțată de Curtea de apel Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin decizia nr. 439/A din 10 septembrie 2014, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Cererea de recurs Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 18 februarie 2015. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același Cod. Prin punctul de vedere la raport, recurentul-reclamant a susținut că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 29 mai 2015, fără citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursulului Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile curților de apel precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive". De asemenea, conform art. 156 din același act normativ, dispozițiile referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale se completează cu dispozițiile C. proc. civ. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Față de dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 439/A din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului, fiind pronunțată de Curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.