ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2658/2014

Deliberând asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 116 din 24

februarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul F.C.A. împotriva sentinței civile nr. 2126 din 22

octombrie 2013 a Tribunalului Mureș, secția civilă, decizie definitivă.

Împotriva acestei

decizii a declarat prezentul recurs reclamantul. În cuprinsul motivelor de recurs,

reclamantul a arătat, în esență, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală,

apreciind în mod greșit asupra aplicabilității dispozițiilor art. 107 alin. (1)

și alin. (2) din Legea nr. 263/2010. Astfel, fiind beneficiarul unei indemnizații

lunare reparatorii stabilite în temeiul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 și art.

4 din Legea nr. 341/2004, aceste indemnizații nu intră sub reglementarea drepturilor

de pensie având întrucât acestea se actualizează din oficiu și în virtutea legii

de către casele de pensii în funcție de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea

bugetului asigurărilor sociale de stat, emiterea vreunei decizii de revizuire nefiind

necesară, ca în situația drepturilor de pensie.

Cererea de recurs,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la data de 01 iulie 2014.

La data de 01

iulie 2014 instanța, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările

și completările ulterioare, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului.

Raportul a fost

comunicat părților litigante la data de 07 iulie 2014, conform dovezilor, care nu

au formulat puncte de vedere în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ.

Analizând în condițiile

art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. recursul formulat,

Înalta Curte constată că este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă,

pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului

dosar este un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestație împotriva deciziei

nr. 275603/2013 emisă de pârâta Casa județeană de pensii Mureș prin care reclamantul

a fost declarat debitorul sumei de 5

1

6 RON pentru perioada

cuprinsă între 01 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2013 întrucât i-au fost aplicate

greșit prevederile art. 10 din Legea nr. 285/2010.

În cauză, prin

decizia civilă nr. 116 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

I

civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul

F.C.A. împotriva sentinței civile nr. 2126 din 22 octombrie 2013 a Tribunalului

Mureș, secția civilă, decizie definitivă. Împotriva acestei hotărâri reclamantul

a formulat recurs, la data de 11 iunie 2014.

Potrivit dispozițiilor

art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 334/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile curților de apel precum

și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive". De

asemenea, conform art. 156 din același act normativ, dispozițiile referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.

Potrivit art.

XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind noul C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate m cererile

prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea

în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere,

în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului".

Potrivit art.

634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt hotărâri

definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs - precum și cele neatacate

cu recurs.

Din interpretarea

sistematică și literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților

de apel pronunțate în materia asigurărilor sociale nu mai pot fi supuse controlului

judecătoresc, prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare.

O hotărâre judecătorească

nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte

cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare

de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege,

iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Față de dispozițiile

legale anterior menționate, decizia civilă nr. 161 din 24 februarie 2014 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția

I

civilă, atacată cu recurs

în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute

de dispozițiile art. 461 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) din aceeași lege, Înalta Curte va

respinge recursul, ca inadmisibil.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul F.C.A. cu domiciliu în Târgu Mureș, str. B., județul

Mureș, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș cu sediul în Târgu Mureș,

str. T.V., împotriva deciziei nr. 116/A din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 09 octombrie 2014.