ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2660/2014

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 398 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 91 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava, secția civilă, decizie definitivă. Împotriva deciziei civile nr. 398 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul. În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esență, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 263/2010. Susține că, prin folosirea altor stagii de cotizare decât cele prevăzute în aceste acte normative, s-a ajuns la micșorarea pensiei de invaliditate.

Cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 iulie 2014. La data de 09 septembrie 2014 instanța, în temeiul art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părților litigante, iar recurentul-reclamant, în temeiul art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a formulat punct de vedere asupra raportului, susținând că recursul este admisibil. Analizând în condițiile art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. recursul formulat, Înalta Curte constata că este inadmisibil și urmează, în consecință, să îl respingă, pentru următoarele considerente: Obiectul prezentului dosar este un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestație la decizia nr. 251445/2013 emisă de pârâta Casa județeană de pensii Suceava privind neacordarea sporului de pensie suplimentară și neincluderea în calcul a perioadei ulterioară anului 1994, cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 14 iunie 2013. În cauză, prin decizia civilă nr. 398 din 18 iunie 2034 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinței civile nr. 91 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Suceava, secția civilă, decizie definitivă.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs, la data de 30 iunie 2014. Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile curților de apel precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive". De asemenea, conform art. 156 din același act normativ, dispozițiile referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc.

civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Potrivit art. 634 alin. (1) pct 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea sistematică și literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia asigurărilor sociale nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 398 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat fa art. 493 alin. (1) din aceeași lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva deciziei nr. 398 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 octombrie 2014.