ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 112/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 451 din 10 septembrie

2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul/contestatorul G.F.V. împotriva sentinței civile nr.

450 din 10 martie 2014 a Tribunalului Suceava, hotărâre prin care prima

instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.M. și

a respins cererea introductivă, având ca obiect pretenții decurgând din

evaluarea eronată a stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual avut în

vedere la emiterea Deciziei de pensionare nr. 860515 din 30 ianuarie 1995 emisă

de C.J.P. Suceava (fila 23 dosar prima instanță).

Împotriva acestei

hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul G.F.V., ce a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 25 septembrie 2014 și înaintat de

această instanță, la data de 10 noiembrie 2014, Înaltei Curți de Casație și

Justiție, spre soluționare.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 13 noiembrie 2014, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4,

la data de 13 noiembrie 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea

să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate

la filele 13-16 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în

principiu a recursului a fost comunicat părților, iar în data de 28 noiembrie 2014

a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentului G.F.V., în

termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc.

civ., acesta arătând că recursul său se încadrează în dispozițiile art. 488 C.

proc. civ. și solicitând casarea deciziei atacate.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 15 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin.

(5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

În speță Decizia civilă

nr. 451 din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, a

fost pronunțată în soluționarea apelul declarat de reclamantul/contestatorul

G.F.V. împotriva sentinței civile nr. 450 din 10 martie 2014 a Tribunalului

Suceava, hotărâre prin care prima instanță a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei A.M. și a respins cererea introductivă, având ca

obiect pretenții decurgând din evaluarea eronată a stagiului de cotizare și a

punctajului mediu anual avut în vedere la emiterea Deciziei de pensionare nr. 860515

din 30 ianuarie 1995 emisă de C.J.P. Suceava.

Prin decizia recurată

a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Potrivit art. 634 alin.

(1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar potrivit art.

18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010- privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în

cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt

supuse recursului.

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor

de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară

de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale

în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile

legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 451 din 10 septembrie 2014 a

Curții de Apel Suceava, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză,

nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de

dispozițiile art. 461 Cod de procedură civilă.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.F.V.

împotriva Deciziei nr. 451 din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția

I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.F.V. împotriva Deciziei nr. 451

din 10 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2015.