ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2278/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Arad, secția civilă, la data de 25 septembrie 2013, în urma declinării

competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 5435 din 18

septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Arad, reclamanta R.M.I. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA, prin Sucursala Arad, și cu

intervenientul forțat R.S.G., acordarea de daune materiale în sumă de 9.577 lei

constând în cheltuieli efectuate cu taxele pentru diverse investigații,

tratamente de recuperare, medicamente, cheltuieli cu combustibilul pentru deplasări

pentru investigații și pentru recuperare, cheltuieli pentru însoțitor, precum

și diferența între salariul net cuvenit și indemnizația de concediu medical,

conform centralizatorului și chitanțelor și facturilor; 4.000 euro reprezentând

contravaloarea autoturismului, distrus în totalitate în accidentul de

circulație, în sensul că nu este posibilă repararea acestuia și daune morale în

cuantum de 150.000 euro pentru prejudiciile de ordin nepatrimonial ce i-au fost

cauzate, constând în suferințele fizice și psihice, prejudicii de agrement

precum și ca urmare a faptului că viața reclamantei a fost pusă în pericol.

Reclamanta

a invocat în drept dispozițiile art. 20 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ.

Prin sentința civilă

nr.

3021

din 6 decembrie 2013, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea formulată

de

reclamanta R.M.I. împotriva sentinței civile nr. 3021 din 06 decembrie 2013 a

Tribunalului Arad, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A.A. SA, prin

Sucursala Arad și cu intervenientul R.S.G.

Prin Decizia civilă

nr.

116/A

din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II a civilă

, s-a respins apelul

declarat de reclamanta R.M.I. împotriva sentinței civile nr. 3021 din 06

decembrie 2013 a Tribunalului Arad.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta R.M.I., ce a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel Timișoara la data de 07 aprilie 2014 și înaintat de această

instanță, la data de 10 aprilie 2014, Înaltei Curți de Casație și Justiție,

spre soluționare.

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, la

data de 14 aprilie 2014, comunicarea cererii de recurs, punând în vedere

părților să formuleze întâmpinare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 15 alin.

(3) raportat la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

La data de 16 mai

2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata pârâtă SC A.A.

SA, Sucursala Arad, iar la data de 10 iunie 2014, recurenta reclamantă a

formulat răspuns la întâmpinare.

În baza dispozițiilor

art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la data de 18 iunie 2014, Înalta Curte a procedat

la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru

C4, la data de 18 iunie 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art.

493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile

să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin.

(4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la filele 38-40 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 26 iunie 2014 a

fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentei reclamante R.M.I.,

în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen

pentru judecarea recursului la data de 18 septembrie 2014, cu citarea părților.

În ședința publică

din 18 septembrie 2014, reprezentanta intimatei pârâte SC A.A. SA, Sucursala

Arad, a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 634 alin.

(1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind Noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în

bani în valoare de până la 1.000.000 lei, nu sunt supuse recursului.

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor

de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară

de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale

în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În speța supusă

analizei, prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 154.000 euro

și 9.577 lei, în total 696.293 lei, calculați la cursul leu/euro de la data

introducerii acțiunii.

Hotărârea atacată cu

recurs, respectiv Decizia civilă nr.

116/A din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara,

secția a II-a civilă,

a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamanta R.M.I.

împotriva sentinței civile nr. 3021 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Arad.

Față de valoarea

pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013.

În raport de

dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr.

116/A din 17 februarie

2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă

, ce a fost atacată

cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta

Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta R.M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta R.M.I. împotriva Deciziei nr. 116/A

din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 septembrie 2014.