ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2278/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția civilă, la data de 25 septembrie 2013, în urma declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 5435 din 18 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Arad, reclamanta R.M.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.

SA, prin Sucursala Arad, și cu intervenientul forțat R.S.G., acordarea de daune materiale în sumă de 9.577 lei constând în cheltuieli efectuate cu taxele pentru diverse investigații, tratamente de recuperare, medicamente, cheltuieli cu combustibilul pentru deplasări pentru investigații și pentru recuperare, cheltuieli pentru însoțitor, precum și diferența între salariul net cuvenit și indemnizația de concediu medical, conform centralizatorului și chitanțelor și facturilor; 4.000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului, distrus în totalitate în accidentul de circulație, în sensul că nu este posibilă repararea acestuia și daune morale în cuantum de 150.000 euro pentru prejudiciile de ordin nepatrimonial ce i-au fost cauzate, constând în suferințele fizice și psihice, prejudicii de agrement precum și ca urmare a faptului că viața reclamantei a fost pusă în pericol.

Reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 20 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. Prin sentința civilă nr. 3021 din 6 decembrie 2013, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta R.M.I. împotriva sentinței civile nr. 3021 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Arad, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A.A. SA, prin Sucursala Arad și cu intervenientul R.S.G. Prin Decizia civilă nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II a civilă , s-a respins apelul declarat de reclamanta R.M.I. împotriva sentinței civile nr. 3021 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Arad. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.M.I., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07 aprilie 2014 și înaintat de această instanță, la data de 10 aprilie 2014, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, la data de 14 aprilie 2014, comunicarea cererii de recurs, punând în vedere părților să formuleze întâmpinare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 15 alin. (3) raportat la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 2/2013. La data de 16 mai 2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de intimata pârâtă SC A.A. SA, Sucursala Arad, iar la data de 10 iunie 2014, recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare. În baza dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la data de 18 iunie 2014, Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C4, la data de 18 iunie 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 38-40 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 26 iunie 2014 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al recurentei reclamante R.M.I., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 septembrie 2014, cu citarea părților. În ședința publică din 18 septembrie 2014, reprezentanta intimatei pârâte SC A.A. SA, Sucursala Arad, a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc.

civ., hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei, nu sunt supuse recursului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În speța supusă analizei, prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 154.000 euro și 9.577 lei, în total 696.293 lei, calculați la cursul leu/euro de la data introducerii acțiunii. Hotărârea atacată cu recurs, respectiv Decizia civilă nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamanta R.M.I. împotriva sentinței civile nr. 3021 din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Arad. Față de valoarea pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă , ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta R.M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta R.M.I. împotriva Deciziei nr. 116/A din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2014.