ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3082/2013

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 13 aprilie 2010, reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SRL a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 78.522,36 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu reparația motorului autoturismului cu număr de înmatriculare X, suma de 17.500 euro, reprezentând daune interese compensatorii și cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat. Tribunalul Arad, secția comercială, prin Sentința nr. 910 din 16 mai 2011 a respins acțiunea reclamantului R.I. acesta fiind obligat la 1.860 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC A.S.

SRL și la 1.800 RON reprezentând diferență onorariu expert. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că nu se poate reține existența unui raport de cauzalitate între fapta pârâtei de montare a motorului și avariile motorului montat pe autoutilitară, neexistând o faptă ilicită a pârâtei, drept pentru care, în cauză s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale. Împotriva acestei sentințe, reclamantul R.I. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 133/A din 7 iunie 2012 a admis apelul declarat de reclamantul R.I., a schimbat în tot sentința, în sensul că, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.I., în contradictoriu cu pârâta SC A.S.

SRL și a obligat pârâta la plata sumei de 27.671,19 RON, cu titlu de despăgubiri, fiind respinsă în rest acțiunea, ca neîntemeiată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.993,33 RON. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că, cauza prejudiciului o constituie exclusiv fapta pârâtei, care a efectuat o reparație necorespunzătoare la motorul utilitarei, fără a ține seama de uzura anexelor reutilizate și neprocedând la o verificare a acestora. A mai constatat instanța de apel că, față de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 449/2003, se va reține obligația pârâtei de a suporta prejudiciul suportat de reclamant în consecința refuzului nejustificat al pârâtei de a proceda la efectuarea reparației, în cuantum total de 27.671,19 RON, din care 3.272,63 euro contravaloare reparații inițiale, 4.200,00 RON contravaloare transport remorcare autoutilitară Arad - Aschaffenburg și 137,48 RON contravaloare servicii constatare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul R.I., cât și pârâta SC A.S. SRL Arad, ambele recursuri fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Prin motivele de recurs formulate de reclamantul R.I. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel, cum a fost formulată. Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că deși instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, nu a luat în considerare toate concluziile acesteia, respingând astfel pretențiile reclamantului referitoare la plata sumei de 3.900 euro reprezentând contravaloarea motorului care a fost montat în mod greșit de către intimată, suma de 597,56 euro reprezentând onorariu expert, precum și suma de 6.635,35 euro, cu privire la care s-a reținut greșit că nu s-a făcut dovada achitării acestei sume pentru reparația mașinii în Germania.

Prin motivele de recurs formulate de pârâta SC A.S. SRL Arad s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. Criticile pârâtei se referă la faptul că hotărârea pronunțata a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, respectiv Legea nr. 449/2003, în condițiile în care, reglementarea legală cuprinde o enumerare limitativă a situațiilor de angajare a răspunderii contractuale pentru neconformitate, având în vedere că motorul furnizat de către intimatul-reclamant R.I. nu a fost achiziționat de la pârâtă, ci de la vânzătorul SC W.T. SRL operator economic autorizat din Germania.

Mai susține pârâta că, pentru motorul furnizat de către reclamant nu au existat documente de atestare a conformității, aferente contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC W.T. SRL, iar prin acceptarea instalării motorului, SC A.S. SRL nu a confirmat caracteristicile conforme ale produsului, astfel cum, în mod nelegal a reținut instanța de apel, încălcând în acest mod, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 449/2003. O altă critică a pârâtei vizează faptul că, în cauză nu pot fi reținute a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale ale pârâtei, întrucât nu există o legătură de cauzalitate între acțiunea pârâtei SC A.S. SRL de montare a motorului furnizat de către reclamantul R.I.

și avariile constatate la motorul respectiv. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând ca recursurile declarate de reclamantul R.I. și de pârâta SC A.S. SRL Arad să fie admise, pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal. În acest context se reține cu privire la recursul declarat de pârâta SC A.S. SRL Arad că, instanța de apel nu a procedat la stabilirea situației de fapt existentă în cauza de față, în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 449/2003, privind îndeplinirea condițiilor de aplicare a garanției extinse și nici nu a stabilit dacă pârâta este producător sau vânzător al bunului respectiv sau dacă aceasta este operator economic al vânzătorului SC W.T.

SRL din Germania. În aceste condiții, se apreciază ca fondată critica pârâtei și cu privire la incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 449/2003, ce presupun existența unui lanț contractual între vânzător și consumator, iar în ceea ce privește reținerea instanței de apel referitoare la efectuarea unor reparații necorespunzătoare se impunea, în aplicarea Legii nr. 449/2003, să se verifice dacă pârâta a confirmat caracteristicile produsului sau serviciilor, distinct de testele de funcționare de la ieșirea din service, care au avut ca scop doar montarea motorului. De asemenea, sumele acordate de instanța de apel, conform dispozitivului nu sunt justificate în considerentele deciziei atacate, pentru a se putea stabili legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei de montare a motorului și prejudiciul solicitat de către reclamant și nici nu s-a verificat dacă pârâta SC A.S.

SRL este service autorizat M.B. În ceea ce privește recursul reclamantului R.I. se reține, din concluziile raportului de expertiză tehnică că se indică doar un grad de probabilitate referitor la producerea defecțiunilor menționate, iar instanța de apel nu a arătat în ce măsură a acordat justificare probatorie în acest sens, prin coroborare cu alte probe administrate în cauza de față. Tot în același context, trebuia verificată și susținerea reclamantului, potrivit căreia, odată cu montarea motorului au fost adăugate și piese necorespunzătoare care au condus la producerea defecțiunilor constatate și implicit la prejudiciul creat. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că, toate aceste aspecte care nu au fost analizate, cu ocazia soluționării apelului urmează să fie lămurite de instanța de apel prin suplimentarea materialului probator, totodată avându-se în vedere considerentele expuse de prima instanță, criticile pârâtei și apărările reclamante.

Așa fiind, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate de reclamantul R.I. și de pârâta SC A.S. SRL Arad, să caseze decizia atacata cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul R.I. și de pârâta SC A.S. SRL Arad împotriva Deciziei civile nr. 133/A din 7 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV