ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3082/2013

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 13 aprilie 2010,

reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SRL a solicitat obligarea

acesteia la plata sumei de 78.522,36 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu

reparația motorului autoturismului cu număr de înmatriculare X, suma de 17.500

euro, reprezentând daune interese compensatorii și cheltuieli de judecată

reprezentând taxe de timbru și onorariu avocat.

Tribunalul

Arad, secția comercială, prin Sentința nr. 910 din 16 mai 2011 a respins

acțiunea reclamantului R.I. acesta fiind obligat la 1.860 RON cheltuieli de

judecată către pârâta SC A.S. SRL și la 1.800 RON reprezentând diferență

onorariu expert.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a constatat că nu se poate reține existența unui

raport de cauzalitate între fapta pârâtei de montare a motorului și avariile

motorului montat pe autoutilitară, neexistând o faptă ilicită a pârâtei, drept

pentru care, în cauză s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

răspunderii civile contractuale.

Împotriva

acestei sentințe, reclamantul R.I. a declarat apel, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 133/A din 7

iunie 2012 a admis apelul declarat de reclamantul R.I., a schimbat în tot

sentința, în sensul că, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul

R.I., în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SRL și a obligat pârâta la plata

sumei de 27.671,19 RON, cu titlu de despăgubiri, fiind respinsă în rest

acțiunea, ca neîntemeiată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 9.993,33 RON.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a apreciat că, cauza prejudiciului o

constituie exclusiv fapta pârâtei, care a efectuat o reparație necorespunzătoare

la motorul utilitarei, fără a ține seama de uzura anexelor reutilizate și

neprocedând la o verificare a acestora.

A

mai constatat instanța de apel că, față de dispozițiile art. 12 din Legea nr.

449/2003, se va reține obligația pârâtei de a suporta prejudiciul suportat de

reclamant în consecința refuzului nejustificat al pârâtei de a proceda la

efectuarea reparației, în cuantum total de 27.671,19 RON, din care 3.272,63

euro contravaloare reparații inițiale, 4.200,00 RON contravaloare transport

remorcare autoutilitară Arad - Aschaffenburg și 137,48 RON contravaloare

servicii constatare.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul R.I., cât

și pârâta SC A.S. SRL Arad, ambele recursuri fiind întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Prin

motivele de recurs formulate de reclamantul R.I. s-a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea cererii de chemare în

judecată astfel, cum a fost formulată.

Criticile

aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că deși instanța de apel a

dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, nu a luat în considerare toate

concluziile acesteia, respingând astfel pretențiile reclamantului referitoare

la plata sumei de 3.900 euro reprezentând contravaloarea motorului care a fost

montat în mod greșit de către intimată, suma de 597,56 euro reprezentând

onorariu expert, precum și suma de 6.635,35 euro, cu privire la care s-a

reținut greșit că nu s-a făcut dovada achitării acestei sume pentru reparația

mașinii în Germania.

Prin

motivele de recurs formulate de pârâta SC A.S. SRL Arad s-a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și

menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

Criticile

pârâtei se referă la faptul că hotărârea pronunțata a fost dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor legale incidente, respectiv Legea nr. 449/2003, în

condițiile în care, reglementarea legală cuprinde o enumerare limitativă a

situațiilor de angajare a răspunderii contractuale pentru neconformitate, având

în vedere că motorul furnizat de către intimatul-reclamant R.I. nu a fost

achiziționat de la pârâtă, ci de la vânzătorul SC W.T. SRL operator economic

autorizat din Germania.

Mai

susține pârâta că, pentru motorul furnizat de către reclamant nu au existat

documente de atestare a conformității, aferente contractului de

vânzare-cumpărare încheiat cu SC W.T. SRL, iar prin acceptarea instalării

motorului, SC A.S. SRL nu a confirmat caracteristicile conforme ale produsului,

astfel cum, în mod nelegal a reținut instanța de apel, încălcând în acest mod,

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 449/2003.

O

altă critică a pârâtei vizează faptul că, în cauză nu pot fi reținute a fi

îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale ale pârâtei, întrucât nu

există o legătură de cauzalitate între acțiunea pârâtei SC A.S. SRL de montare

a motorului furnizat de către reclamantul R.I. și avariile constatate la

motorul respectiv.

Analizând

criticile aduse deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate,

Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, urmând ca recursurile declarate

de reclamantul R.I. și de pârâta SC A.S. SRL Arad să fie admise, pentru

următoarele considerente:

Motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este

lipsită de temei legal.

În

acest context se reține cu privire la recursul declarat de pârâta SC A.S. SRL

Arad că, instanța de apel nu a procedat la stabilirea situației de fapt

existentă în cauza de față, în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 8

din Legea nr. 449/2003, privind îndeplinirea condițiilor de aplicare a

garanției extinse și nici nu a stabilit dacă pârâta este producător sau

vânzător al bunului respectiv sau dacă aceasta este operator economic al

vânzătorului SC W.T. SRL din Germania.

În

aceste condiții, se apreciază ca fondată critica pârâtei și cu privire la

incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 449/2003, ce presupun existența

unui lanț contractual între vânzător și consumator, iar în ceea ce privește

reținerea instanței de apel referitoare la efectuarea unor reparații

necorespunzătoare se impunea, în aplicarea Legii nr. 449/2003, să se verifice

dacă pârâta a confirmat caracteristicile produsului sau serviciilor, distinct

de testele de funcționare de la ieșirea din service, care au avut ca scop doar

montarea motorului.

De

asemenea, sumele acordate de instanța de apel, conform dispozitivului nu sunt

justificate în considerentele deciziei atacate, pentru a se putea stabili

legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtei de montare a motorului și

prejudiciul solicitat de către reclamant și nici nu s-a verificat dacă pârâta

SC A.S. SRL este service autorizat M.B.

În

ceea ce privește recursul reclamantului R.I. se reține, din concluziile

raportului de expertiză tehnică că se indică doar un grad de probabilitate

referitor la producerea defecțiunilor menționate, iar instanța de apel nu a

arătat în ce măsură a acordat justificare probatorie în acest sens, prin

coroborare cu alte probe administrate în cauza de față.

Tot

în același context, trebuia verificată și susținerea reclamantului, potrivit

căreia, odată cu montarea motorului au fost adăugate și piese necorespunzătoare

care au condus la producerea defecțiunilor constatate și implicit la

prejudiciul creat.

În

aceste condiții, Înalta Curte apreciază că, toate aceste aspecte care nu au

fost analizate, cu ocazia soluționării apelului urmează să fie lămurite de

instanța de apel prin suplimentarea materialului probator, totodată avându-se

în vedere considerentele expuse de prima instanță, criticile pârâtei și

apărările reclamante.

Așa

fiind, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) și alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să admită recursurile declarate de reclamantul R.I. și de

pârâta SC A.S. SRL Arad, să caseze decizia atacata cu trimitere spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de reclamantul R.I. și de pârâta SC A.S. SRL Arad

împotriva Deciziei civile nr. 133/A din 7 iunie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - GV