ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1783/2015

Asupra cauzei de

față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 C. proc. civ.,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava,

la data de 15 octombrie 2014, de către reclamantul Z.V., formulată în

contradictoriu cu pârâta SC U.R. SA Suceava, s-a solicitat anularea Deciziei nr.

104 din 15 septembrie 2014, reluarea activității pentru încă un an și jumătate

și completarea cărții de muncă și cu activitățile prestate. De asemenea,

reclamantul a mai solicitat ca, pentru perioada nelucrată, pârâta să-i suporte

diferența dintre șomaj - 492 RON și salariul realizat în ultima lună, respectiv

1.053 RON - salariul net, adică 561 RON lunar.

Prin Sentința nr. 2054

din 04 decembrie 2014, Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins

contestația, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 209

din 26 martie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantul Z.V. împotriva Sentinței nr. 2054 din

04 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs

reclamantul

Z.V., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 04 iunie 2015.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 16 iunie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este

admisibil.

Completul de filtru

C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ.,

a dispus, prin rezoluția din 23 iunie 2015, comunicarea raportului părților,

pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art.

493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la filele 33-35 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurentul-reclamant

Z.V. a depus punct de vedere asupra raportului, prin care arată faptul că

recursul este admisibil.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Prin decizia nr. 209

din 26 martie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantul Z.V. împotriva Sentinței nr. 2054 din

04 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.

Decizia menționată a

fost pronunțată în soluționarea unui apel, într-o cauză având ca obiect un

conflict de muncă între reclamantul Z.V. și intimata SC U.R. SA Suceava.

Dispozițiile art. 634

alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

prevăd că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de

recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă „nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct.

1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei

inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele

de apel in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt

supuse numai apelului”.

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport de dispozițiile

legale anterior menționate, Decizia nr. 209 din 26 martie 2015 a Curții de Apel

Suceava, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, instanța

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Z.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Z.V. împotriva Deciziei nr. 209

din 26 martie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2015.