ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 220/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 206 din 12 februarie

2014, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a admis acțiunea așa cum a fost precizată

de reclamantul Ș.V., în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SRL Brăila; în consecință,

pârâta a fost obligată să plătească reclamantului: salariul pentru un număr de 96

de ore lucrate în perioada 01 ianuarie 2013-10 ianuarie 2013; indemnizația de concediu

de odihnă pentru timpul efectiv lucrat în perioada 05 noiembrie 2012-19

ianuarie 2013; drepturile salariale și sporul de 75% din salariul de bază pentru

un număr de 216 ore suplimentare lucrate în perioada 05 noiembrie 2012-19

ianuarie 2013; sporul de 25% din salariul de bază pentru un număr de 304 ore lucrate

noaptea în perioada 05 noiembrie 2012-19 ianuarie 2013 și suma de 500 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel, pârâta SC D.S. SRL Braila, înregistrat pe rolul Curții de Apel

Suceava, secția civilă, la data de 21 mai 2014.

La termenul din 23 septembrie

2014, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza dispozițiilor

art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la data de 10 noiembrie 2014.

Prin raportul întocmit

conform dispozițiilor art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., comunicat părților,

completul de filtru a constatat că, criticile formulate nu se încadrează în motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 488 noul C. proc. civ.

Pentru soluționarea recursului,

s-a acordat termen la 22 ianuarie 2015, fără citarea părților, în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (6) noul C. proc. civ.

În ședința din

22 ianuarie 2015, Înalta

Curte a invocat excepția nulității recursului, pe care o va admite, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 489

alin. (2) noul C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului „intervine în cazul

în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de

art. 488”.

Condiția legală a dezvoltării

motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și

încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc.

civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea

sau modificarea unei hotărâri.

În speță, recurenta nu

s-a conformat exigențelor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., neindicând motivele

de nelegalitate din art. 488 C. proc. civ. și, cum în cauză, nu pot fi reținute

motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de

art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând

excepția cu acest obiect.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâta SC D.S. SRL împotriva încheierii din 23 septembrie 2014 a Curții

de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3023/40/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2015.