ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3285/2014

După deliberare, asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

încheierea din camera de consiliu din data de 26 iunie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția

I

civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a expertului contabil B.G.,

formulată de pârâta SC D.S. SRL Brăila în Dosarul nr. 3025/40/2013, având ca obiect

apelul declarat de aceasta împotriva sentinței nr. 1326 din 7 octombrie 2013 a Tribunalului

Botoșani, secția I civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs pârâta SC D.S. SRL Brăila,

solicitând,

în contradictoriu cu reclamantul D.D., anularea încheierii mai sus menționate, iar,

în subsidiar, ca instanța de recurs să dispună înlocuirea expertului.

Recursul întemeiat pe dispozițiile

art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 332, art. 333 alin. (2), art. 339 alin. (1) C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și art. 22 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr.

2/2000 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data

de 1 august 2014 și repartizat spre soluționare, aleatoriu, completului 12 filtru.

Întrucât cererea de chemare în judecată

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 28 mai 2013, potrivit

prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este

guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării

acțiunii civile în cauză, respectiv la 15 februarie 2013.

În condițiile reglementate de art. 493

alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 septembrie 2014 s-a dispus

întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport

constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. 332 coroborate

cu art. 54 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, din interpretarea per

a contrario a acestor din urmă norme rezultând că nu sunt aplicabile experților

prevederile referitoare la soluționarea cererii de recuzare a procurorilor, magistraților-asistenți,

asistenților judiciari și grefierilor.

Prin rezoluția din 16 septembrie 2014,

completul 12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus

comunicarea către părțile litigante, pentru ca acestea să formuleze, în scris, un

punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Din procesele-verbale de înmânate aflate

la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a

recursului a fost comunicat ambelor părți la 25 septembrie 2014.

La data de 03 octombrie 2014 (data poștei),

intimatul-reclamant a formulat un punct de vedere la raport, în care a specificat

că este de acord cu opina raportorului privind inadmisibilitatea recursului declarat

în cauză de SC D.S. SRL Brăila, față de prevederile art. 53 C. proc. civ., precizând

că încheierea vizată este interlocutorie și poate fi atacată doar odată cu hotărârea

prin care s-a soluționat cauza, situație care nu se regăsește în prezenta pricină.

Prin punctul de vedere exprimat la data

de 04 octombrie 2014 (data poștei), recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că nu

înțelege distincția făcută în raport cu privire la inaplicabilitatea dispozițiilor

art. 53 C. proc. civ. în privința experților, din moment ce prevederile art. 332

alin. (1) din același act normativ specifică, în mod clar, că experții pot fi recuzați

pentru aceleași motive ca și judecătorii.

Constatând că procedura filtru este încheiată,

prin rezoluția din 10 octombrie 2014, completul 12 a stabilit termenul de judecată

pentru soluționarea recursului la data de 21 noiembrie 2014, în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând recursul, Înalta Curte va supune

analizei problema admisibilității acestuia, în raport de prevederile art. 248

alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act

normativ, față de care constată următoarele:

În

conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) și (4) C. proc.

civ. recursul poate fi exercitat la instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat

hotărârea atacată numai dacă legea prevede expres.

Potrivit art. 332 alin. (3) C. proc. civ.,

experții pot fi recuzați pentru același motive ca și judecătorii, însă, față de

dispozițiile art. 54 din același act normativ, care prevăd că normele cuprinse în

capitolul I din Titlul II sunt aplicabile în mod corespunzător și procurorilor,

magistraților-asistenți, asistenților judiciari și grefierilor, rezultă că prevederile

art. 53 C. proc. civ. nu sunt aplicabile încheierii prin care a fost soluționată

cererea de recuzare a expertului.

Prin urmare, dispozițiile art. 332 alin.

(1) C. proc. civ. au în vedere doar motivele pentru care un expert poate fi recuzat,

fără a reglementa și procedura de urmat pentru cererea de recuzare a acestuia, iar

cele ale art. 54 din același act normativ sunt incidente doar în situațiile limitativ

prevăzute de legiuitor pentru soluționarea cererilor de abținere și recuzare referitoare

la procurori, magistrați-asistenți, asistenți judiciari și grefieri, nu în privința

experților.

În

cauză, încheierea recurată, având caracterul unei încheieri

premergătoare, poate fi atacată numai odată cu fondul, în măsura în care hotărârea

prin care se finalizează judecata în faza procesuală în care a fost formulată cererea

de recuzare este supusă unei căi de atac.

Înalta Curte constată însă că încheierea

atacată a fost pronunțată în apel, iar dosarul are ca obiect, conform evidenței

informatizate a instanțelor, un litigiu de muncă. Față de dispozițiile art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în litigii care privesc conflicte de

muncă nu sunt supuse recursului.

Înalta Curte reține, de asemenea, că, potrivit

art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta,

indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar însemnările inexacte din cuprinsul

hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu au niciun efect

asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare, mențiunea cuprinsă în încheierea

atacată, în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile

de la comunicare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, este eronată și nu deschide

părților posibilitatea de a exercita această cale de atac.

Pentru considerentele expuse în precedent,

în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca

inadmisibil, recursul formulat în cauză

de pârâta SC D.S. SRL Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de pârâta SC D.S. SRL Brăila împotriva încheierii din camera de consiliu din 26

iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Decizia nu este supusă mciunei căi de atac

și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

21 noiembrie 2014.