ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3285/2014

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a expertului contabil B.G., formulată de pârâta SC D.S. SRL Brăila în Dosarul nr. 3025/40/2013, având ca obiect apelul declarat de aceasta împotriva sentinței nr. 1326 din 7 octombrie 2013 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC D.S. SRL Brăila, solicitând, în contradictoriu cu reclamantul D.D., anularea încheierii mai sus menționate, iar, în subsidiar, ca instanța de recurs să dispună înlocuirea expertului. Recursul întemeiat pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 332, art. 333 alin. (2), art. 339 alin. (1) C. proc.

civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și art. 22 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 2/2000 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 1 august 2014 și repartizat spre soluționare, aleatoriu, completului 12 filtru. Întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 28 mai 2013, potrivit prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării acțiunii civile în cauză, respectiv la 15 februarie 2013. În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 septembrie 2014 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. 332 coroborate cu art. 54 C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, din interpretarea per a contrario a acestor din urmă norme rezultând că nu sunt aplicabile experților prevederile referitoare la soluționarea cererii de recuzare a procurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari și grefierilor. Prin rezoluția din 16 septembrie 2014, completul 12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părțile litigante, pentru ca acestea să formuleze, în scris, un punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Din procesele-verbale de înmânate aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat ambelor părți la 25 septembrie 2014. La data de 03 octombrie 2014 (data poștei), intimatul-reclamant a formulat un punct de vedere la raport, în care a specificat că este de acord cu opina raportorului privind inadmisibilitatea recursului declarat în cauză de SC D.S. SRL Brăila, față de prevederile art. 53 C. proc. civ., precizând că încheierea vizată este interlocutorie și poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, situație care nu se regăsește în prezenta pricină. Prin punctul de vedere exprimat la data de 04 octombrie 2014 (data poștei), recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că nu înțelege distincția făcută în raport cu privire la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 53 C. proc.

civ. în privința experților, din moment ce prevederile art. 332 alin. (1) din același act normativ specifică, în mod clar, că experții pot fi recuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii. Constatând că procedura filtru este încheiată, prin rezoluția din 10 octombrie 2014, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 21 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Examinând recursul, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilității acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de care constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) și (4) C. proc.

civ. recursul poate fi exercitat la instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată numai dacă legea prevede expres. Potrivit art. 332 alin. (3) C. proc. civ., experții pot fi recuzați pentru același motive ca și judecătorii, însă, față de dispozițiile art. 54 din același act normativ, care prevăd că normele cuprinse în capitolul I din Titlul II sunt aplicabile în mod corespunzător și procurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari și grefierilor, rezultă că prevederile art. 53 C. proc. civ. nu sunt aplicabile încheierii prin care a fost soluționată cererea de recuzare a expertului. Prin urmare, dispozițiile art. 332 alin. (1) C. proc. civ.

au în vedere doar motivele pentru care un expert poate fi recuzat, fără a reglementa și procedura de urmat pentru cererea de recuzare a acestuia, iar cele ale art. 54 din același act normativ sunt incidente doar în situațiile limitativ prevăzute de legiuitor pentru soluționarea cererilor de abținere și recuzare referitoare la procurori, magistrați-asistenți, asistenți judiciari și grefieri, nu în privința experților. În cauză, încheierea recurată, având caracterul unei încheieri premergătoare, poate fi atacată numai odată cu fondul, în măsura în care hotărârea prin care se finalizează judecata în faza procesuală în care a fost formulată cererea de recuzare este supusă unei căi de atac. Înalta Curte constată însă că încheierea atacată a fost pronunțată în apel, iar dosarul are ca obiect, conform evidenței informatizate a instanțelor, un litigiu de muncă.

Față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în litigii care privesc conflicte de muncă nu sunt supuse recursului. Înalta Curte reține, de asemenea, că, potrivit art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar însemnările inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu au niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare, mențiunea cuprinsă în încheierea atacată, în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casație și Justiție, este eronată și nu deschide părților posibilitatea de a exercita această cale de atac. Pentru considerentele expuse în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de pârâta SC D.S. SRL Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL Brăila împotriva încheierii din camera de consiliu din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Decizia nu este supusă mciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.