ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3079/2014

Asupra recursului

civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Botoșani la data de 7 mai 2013 sub nr. 2683/40/2013, revizuentul

M.D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul H.G.D. revizuirea deciziei

pronunțate în Dosarul nr. 351/217/2011 al Tribunalului Botoșani și Sentinței

civile nr. 180 din 20 mai 2012 a Judecătoriei Dărăbani, în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii

sale, revizuentul a arătat că, într-un prim proces, în care a fost acționat în

judecată de către reclamantul H.M., Judecătoria Dărăbani, prin Sentința civilă

nr. 657 din 16 decembrie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamant și a

dispus obligarea pârâtului M.D. să-i lase reclamantului în deplină proprietate

și liniștită posesie suprafața de 750 mp, iar prin Decizia nr. 646/R din 12

iunie 2009, Tribunalul Botoșani a admis recursul declarat de pârâtul M.D.

împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a modificat-o în tot, în sensul

că a respins, ca nefondată, acțiunea în revendicare formulată de reclamantul

H.M.

Mai susține

revizuentul că, ulterior - după 4 ani - a fost din nou chemat în judecată de

către același reclamant și, prin Sentința civilă nr. 580 din 29 mai 2012 a

Judecătoriei Dărăbani a fost admisă aceeași acțiune în revendicare formulată de

H.M., hotărâre ce a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 388/R din 29 martie 2013

a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, prin care a fost respins, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul M.D. împotriva Sentinței civile nr. 580

din 29 mai 2012 a judecătoriei.

A arătat revizuentul

că există hotărâri potrivnice definitive date de instanțe, în una și aceeași

pricină, astfel încât se impune a fi anulată Sentința civilă nr. 580 din 29 mai

2012 a Judecătoriei Dărăbani, precum și Decizia nr. 388/R din 29 martie 2013 a

Tribunalului Botoșani, întrucât acestea sunt potrivnice Deciziei nr. 646/R din

12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani.

Prin Decizia nr.

1015/R din 28 octombrie 2013, Tribunalul Botoșani, secția I civilă,

verificându-și competența materială de soluționare a cererii de revizuire, în

raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) din același cod, potrivit căruia

"în cazul art. 322 pct. 7 cererea de revizuire se va îndrepta la instanța

mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile

potrivnice", a constatat că este competentă a soluționa cererea de revizuire

Curtea de Apel Suceava, în favoarea căreia a fost declinată cauza.

Ca urmare a

declinării, cererea de revizuire a fost trimisă spre competentă soluționare

Curții de Apel Suceava.

Prin Decizia nr. 13

din 5 martie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.D. împotriva

Sentinței civile nr. 580 din 29 mai 2012 a Judecătoriei Dărăbani și a Deciziei

nr. 388/R din 29 martie 2013 a Tribunalului Botoșani.

Pentru a decide

astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate exercita în ipoteza în care există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Totodată, cererea de

revizuire poate fi exercitată numai dacă partea nu a avut cunoștință de

existența primei hotărâri, sau dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se

această hotărâre, instanța a omis a se pronunța asupra excepției puterii de

lucru judecat.

Astfel, în condițiile

în care, în cel de-al doilea litigiu a fost analizată prima hotărâre și nu a

fost reținută excepția puterii de lucru judecat, cererea de revizuire

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată.

Împotriva Deciziei

nr. 13 din 5 martie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, revizuentul

M.D. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. de la 1865.

În dezvoltarea

criticilor din recurs, revizuentul a susținut că hotărârea atacată este dată cu

aplicarea greșită a legii, întrucât, prin Sentința civilă nr. 657 din 6

decembrie 2008 a Judecătoriei Dărăbani, modificată prin Decizia nr. 646/R din

12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, s-a respins cu caracter irevocabil

acțiunea în revendicare formulată de reclamantul H.M., iar ulterior, prin

Decizia nr. 388/R din 29 martie 2013 a Tribunalului Botoșani a fost dată o altă

soluție, contrară celei dintâi și că, în mod eronat, Curtea de Apel Suceava a

respins cererea de revizuire.

Se precizează astfel

că instanța nu a analizat autoritatea de lucru judecat, această excepție având

un caracter imperativ, obligatoriu.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Revizuirea este

reglementată de legiuitor ca o fiind o cale extraordinară de atac de retractare

pusă la dispoziția părților, conform art. 322 din cod, în sensul că aceasta

este deschisă numai referitor la hotărârile rămase definitive prin neapelare,

precum și la hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

în cazurile strict și limitativ prevăzute de cele 10 puncte descrise în

cuprinsul acestui text procedural.

De altfel, pentru a

fi incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 este necesar

ca hotărârile pretins contrare să încalce autoritatea de lucru judecat,

întrucât, în acest caz, revizuirea își are suportul logic în respectarea

principiului autorității de lucru judecat care conduce, în final, la anularea

ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Rațiunea

reglementării revizuirii, în temeiul art. 322 pct. 7 din cod rezidă în

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru

judecat, în situația în care instanțele au pronunțat soluții contrare, în

dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În speță, nu este

îndeplinită condiția vizând identitatea de părți. Dacă în prima acțiune,

intentată în anul 2008, reclamantul a fost H.M., acesta judecându-se în

contradictoriu cu M.D., în cel de-al doilea litigiu, calitatea de reclamant o

are altă persoană, anume H.G.D., Sentința civilă nr. 580 din 29 mai 2012 a

Judecătoriei Dărăbani fiind pronunțată în contradictoriu cu acesta din urmă și

nu cu H.M.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire (art. 322 pct. 7) îl reprezintă puterea de lucru judecat și

presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: să fie vorba de

hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în una și

aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect

și cauză.

Nici obiectul

acțiunii nu este absolut identic în ambele pricini, astfel că, în primul dosar

(nr. 513/217/2008) al Judecătoriei Dărăbani, prin Sentința civilă nr. 657 din

16 decembrie 2008, a fost obligat pârâtul M.D. să lase reclamantului H.M. în

deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 750 mp, din

care 491 mp în parcela cadastrală X1 și 259 mp în parcela cadastrală X2 și a

fost obligat pârâtul la 112,50 RON daune materiale către reclamant, iar în cel

de-al doilea litigiu (nr. 351/217/2011) al Judecătoriei Dărăbani, reclamantul

H.G.D. a solicitat o suprafață de 1.200 mp (precizată apoi la 737 mp), iar prin

Sentința civilă nr. 580 din 29 mai 2012, instanța a dispus obligarea pârâtului

M.D. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie

suprafață de 621 mp, din care 385 mp în parcele X1 și 236 mp în parcele X2, sat

Hudești, județul Botoșani, și a fost obligat pârâtul la suma de 1.140 RON,

despăgubiri civile către reclamantul H.G.D.

În cazul concret

dedus judecății, astfel cum s-a reținut, revizuentul nu a invocat pronunțarea

unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleași părți în una

și aceeași pricină.

Chiar dacă obiectul

litigiilor ar fi absolut identic, situație ce nu se regăsește în speță, este de

observat că, prin Decizia civilă nr. 388/R din 29 martie 2013 a Tribunalului

Botoșani, a cărei anulare s-a solicitat, instanța (în cel de-al doilea litigiu)

a analizat raportul juridic dedus judecății, făcând trimitere la primul dosar

ce a fost finalizat cu Decizia civilă nr. 646/R din 12 iunie 2009, acest aspect

rezultând indubitabil din considerentele Deciziei nr. 388/R din 29 martie 2013

a Tribunalului Botoșani.

Așadar, Înalta Curte

constată că sunt legal aplicate de către Curtea de Apel Suceava, prin Decizia

nr. 13 din 5 martie 2014, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la

1865, în sensul neincidenței acestora, în soluționarea litigiului finalizat

prin Decizia nr. 388/R din 29 martie 2013 fiind redate considerente prin care

s-a apreciat că "nici Decizia nr. 646/R/2009 a Tribunalului Botoșani

invocată de recurent nu poate fi considerată ca având relevanță asupra

prezentei cauze", cu motivarea că cele două litigii au reclamanți

diferiți, iar dezlegările din prima decizie nu pot fi considerate ca având

putere de lucru judecat, în raport cu prezenta acțiune.

Ca atare, motivul de

recurs invocat ca fiind art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 nu este

incident în cauză, instanța de revizuire pronunțând o hotărâre legală sub

aspectul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 din același

cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuentul M.D. împotriva Deciziei nr. 13 din 5 martie

2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ