ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6057/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 646 R din 12 iunie 2009, Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis admis recursul declarat de pârâtul M.M., împotriva sentinței nr. 657 din 6 decembrie 2008 a Judecătoriei Darabani, a modificat în tot sentința, în sensul că, a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamantul H.M., iar reclamantul H.M. a fost obligat să plătească pârâtului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Darabani sub nr. 394/217 din 14 aprilie 2007, reclamantul H.M. prin procurator H.D., a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.M.

să se pronunțe o hotărâre prin care acesta să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 737 mp teren și să-i plătească despăgubiri în sumă de 500 lei. Judecătoria Darabani, prin sentința civilă nr. 657 din 16 decembrie 2008, a admis acțiunea, a obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 750 mp din care 491 mp în parcela 1 și 259 mp în parcela 2. S-a admis în parte acțiunea civilă pentru daune introdusă de reclamant și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 112,50 lei daune materiale și 1.266,27 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că terenul în litigiu este înscris în titlul de proprietate din 17 octombrie 2007 emis pe numele autoarei recamantului, M.H., titlu în vigoare.

Recursul pârâtului a fost admis prin decizia nr. 646 R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, care a reținut că suprafața de teren de 737 mp, revendicată de reclamant, a fost dată în folosință prin schimbul realizat între fostul proprietar T.T. și H.D. – fratele reclamantului, cu suprafața de 2.000 mp teren, iar în anul 1994, T.I. a fost pus în posesie cu suprafața de 1.000 mp teren aferent casei, pe care pârâtul a cumpărat-o prin act sub semnătură privată la data de 23 aprilie 1996, dar nu a perfectat actul în forma autentică din lipsa banilor. S-a mai reținut că, instanța de fond nu a verificat susținerile procuratorului H.D., în sensul că suprafața de 2.000 mp teren dat în schimb de T.I.

a fost vândută, nu a ținut seama de faptul că în data de 18 august 1997 H.D., primar la acea dată, a eliberat un certificat de urbanism și autorizație de construire, pentru terenul în litigiu, în baza cărora s-a edificat pe teren un grajd, o fântână, au fost sădiți 60 pomi fructiferi și 30 butuci de viță de vie. Reclamantul H.M. a revendicat suprafața de 737 mp, situată în intravilanul Județului Botoșani, întemeindu-se pe sentința civilă nr. 631/1999 având ca obiect partajul judiciar al masei succesorale rămasă de pe urma defunctei M.H., potrivit căreia i s-a atribuit suprafața de 12.500 mp teren, în tarlaua menționată. Partajul între moștenitorii numitei M.H.

s-a realizat în baza adeverinței de proprietate, întrucât titlul de proprietate emis pe numele acesteia, a intrat în circuitul civil la data de 17 ianuarie 2007, astfel că, la data partajării nu s-a putut efectua o lotizare în funcție de numărul de tarla și numărul de parcelă cadastrală a suprafețelor de teren atribuite coindivizarilor. Totodată, din probatoriul administrat, a rezultat că H.D. nu a posedat efectiv niciodată terenul pretins ocupat de reclamant, iar procesele-verbale de punere în posesie, întocmite la 16 iunie 2006 de către membrii Comisiei de aplicare a legii fondului funciar, a avut un caracter formal, neluându-se în stăpânire respectivul teren. Procesul-verbal de punere în posesie nu a fost întocmit pe numele H.D.

sau al moștenitorilor defunctei M.H., ci pe numele acesteia. Tribunalul a mai reținut că hotărârea recurată este criticabilă și sub aspectul că prima instanță nu s-a preocupat să lămurească susținerile pârâtului, referitoare la faptul că reclamantul a primit în schimbul suprafeței revendicate suprafața de 2.000 mp teren. de la promitentul vânzător T.I. și nici nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 23, 24 din Legea nr. 18/1991. Împotriva acestei decizii, H.M. a formulat contestație în anulare care a fost respinsă prin decizia nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani. Instanța a reținut că prin contestația în anulare au fost formulate critici care nu țin de săvârșirea unei greșeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc.

civ., ci acestea reprezintă nemulțumirea părții vizând săvârșirea unor pretinse greșeli de judecată. La data de 24 martie 2010, s-a înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, contestația în anulare formulată de H.D. împotriva deciziei civile nr. 646R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, și a deciziei civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, prin care s-a susținut, în esență, că cele două instanțe nu au ținut seama de înscrisurile de la dosar. La termenul de azi, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței în soluționarea contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect. Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ. „Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă”. În speță, se constată că reclamantul a introdus contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 646 R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă și a deciziei civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă. În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (3) rap. la art. 159 pct. 2, cu observarea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc.

civ., se va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulate împotriva celor două decizii, în favoarea Tribunalului Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină în favoarea Tribunalului Botoșani competența de soluționare a contestației în anulare formulată de H.D. împotriva deciziei civile nr. 646 R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă și a deciziei civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.