ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6057/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 646 R din 12 iunie 2009,

Tribunalul Botoșani, secția civilă, a admis admis recursul

declarat de pârâtul M.M., împotriva sentinței nr. 657 din 6 decembrie 2008

a Judecătoriei Darabani, a modificat în tot sentința, în sensul

că, a respins ca nefondată acțiunea în revendicare

formulată de reclamantul H.M., iar reclamantul H.M. a fost obligat să

plătească pârâtului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin cererea

înregistrată la Judecătoria Darabani sub nr. 394/217 din 14 aprilie

2007, reclamantul H.M. prin procurator H.D., a solicitat ca în contradictoriu

cu pârâtul M.M. să se pronunțe o hotărâre prin care acesta

să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafața de 737 mp teren și să-i

plătească despăgubiri în sumă de 500 lei.

Judecătoria Darabani, prin

sentința civilă nr. 657 din 16 decembrie 2008, a admis acțiunea,

a obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate

și liniștită posesie suprafața de 750 mp din care 491 mp în

parcela 1 și 259 mp în parcela 2. S-a admis în parte acțiunea

civilă pentru daune introdusă de reclamant și a obligat pârâtul

să plătească reclamantului suma de 112,50 lei daune materiale

și 1.266,27 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, că terenul în litigiu

este înscris în titlul de proprietate din 17 octombrie 2007 emis pe numele

autoarei recamantului, M.H., titlu în vigoare.

Recursul pârâtului a fost admis prin

decizia nr. 646 R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția

civilă, care a reținut că suprafața de teren de 737 mp,

revendicată de reclamant, a fost dată în folosință prin

schimbul realizat între fostul proprietar T.T. și H.D. – fratele

reclamantului, cu suprafața de 2.000 mp teren, iar în anul 1994, T.I. a

fost pus în posesie cu suprafața de 1.000 mp teren aferent casei, pe care

pârâtul a cumpărat-o prin act sub semnătură privată la data

de 23 aprilie 1996, dar nu a perfectat actul în forma autentică din lipsa

banilor.

S-a mai reținut că,

instanța de fond nu a verificat susținerile procuratorului H.D., în

sensul că suprafața de 2.000 mp teren dat în schimb de T.I. a fost

vândută, nu a ținut seama de faptul că în data de 18 august 1997

H.D., primar la acea dată, a eliberat un certificat de urbanism și

autorizație de construire, pentru terenul în litigiu, în baza cărora

s-a edificat pe teren un grajd, o fântână, au fost sădiți 60

pomi fructiferi și 30 butuci de viță de vie.

Reclamantul H.M. a revendicat

suprafața de 737 mp, situată în intravilanul Județului

Botoșani, întemeindu-se pe sentința civilă nr. 631/1999 având ca

obiect partajul judiciar al masei succesorale rămasă de pe urma

defunctei M.H., potrivit căreia i s-a atribuit suprafața de 12.500 mp

teren, în tarlaua menționată.

Partajul între moștenitorii

numitei M.H. s-a realizat în baza adeverinței de proprietate, întrucât

titlul de proprietate emis pe numele acesteia, a intrat în circuitul civil la

data de 17 ianuarie 2007, astfel că, la data partajării nu s-a putut efectua

o lotizare în funcție de numărul de tarla și numărul de

parcelă cadastrală a suprafețelor de teren atribuite

coindivizarilor.

Totodată, din probatoriul

administrat, a rezultat că H.D. nu a posedat efectiv niciodată

terenul pretins ocupat de reclamant, iar procesele-verbale de punere în

posesie, întocmite la 16 iunie 2006 de către membrii Comisiei de aplicare

a legii fondului funciar, a avut un caracter formal, neluându-se în

stăpânire respectivul teren. Procesul-verbal de punere în posesie nu a

fost întocmit pe numele H.D. sau al moștenitorilor defunctei M.H., ci pe

numele acesteia.

Tribunalul a mai reținut

că hotărârea recurată este criticabilă și sub aspectul

că prima instanță nu s-a preocupat să lămurească

susținerile pârâtului, referitoare la faptul că reclamantul a primit

în schimbul suprafeței revendicate suprafața de 2.000 mp teren. de la

promitentul vânzător T.I. și nici nu s-au avut în vedere

dispozițiile art. 23, 24 din Legea nr. 18/1991.

Împotriva acestei decizii, H.M. a

formulat contestație în anulare care a fost respinsă prin decizia nr.

1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani.

Instanța a reținut că

prin contestația în anulare au fost formulate critici care nu țin de

săvârșirea unei greșeli materiale în sensul art. 318 teza I C.

proc. civ., ci acestea reprezintă nemulțumirea părții

vizând săvârșirea unor pretinse greșeli de judecată.

La data de 24 martie 2010, s-a

înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, contestația în

anulare formulată de H.D. împotriva deciziei civile nr. 646R din 12 iunie

2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, și a deciziei

civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția

civilă, prin care s-a susținut, în esență, că cele

două instanțe nu au ținut seama de înscrisurile de la dosar.

La termenul de azi, Înalta Curte a

invocat excepția necompetenței în soluționarea contestației

în anulare, în raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția

invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este

întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 319

alin. (1) C. proc. civ. „Contestația se introduce la instanța a

cărei hotărâre se atacă”.

În speță, se constată

că reclamantul a introdus contestația în anulare împotriva deciziei

civile nr. 646 R din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția

civilă și a deciziei civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului

Botoșani, secția civilă.

În consecință, în

aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (3) rap. la art. 159 pct. 2, cu

observarea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., se va declina

competența de soluționare a contestației în anulare formulate

împotriva celor două decizii, în favoarea Tribunalului Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea

Tribunalului Botoșani competența de soluționare a contestației

în anulare formulată de H.D. împotriva deciziei civile nr. 646 R din 12

iunie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă și a

deciziei civile nr. 1073 R din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.