ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 81 din 17 iulie 2009,

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins

plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Rezoluțiilor nr. 40/P/2009 din

data de 7 aprilie 2009 și nr. 167/11/2/2009 din data de 17 mai 2009 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

A obligat petentul să

plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî

astfel a reținut, în esență, că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava înregistrată la 16 ianuarie 2009 sub nr. 40/P/2009,

petentul C.I. a solicitat a se efectua cercetări penale față de P.L.S.,

judecător la Judecătoria Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen., arătând că în două cauze, una penală și una civilă, aceasta a

pronunțat hotărâri pe care le consideră nelegale, cauzându-i vătămări

intereselor legale.

În fapt, prin

Rezoluția nr. 3414/P/02 din 5 noiembrie 2002 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Botoșani a fost sesizată Judecătoria Botoșani, competentă să

soluționeze plângerea prealabilă formulată de Ț.I. împotriva lui C.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin.

(1) C. pen., cauza fiind repartizată magistratului-judecător P.L.S.

Prin Sentința penală

nr. 325 din 06 februarie 2004 a Judecătoriei Botoșani, C.I. a fost achitat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen. în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., obligat să lase părții vătămate, în

liniștită posesie suprafața de 1.131 mp și să-i plătească 13.700.000 lei ROL cu

titlu de despăgubiri civile. Soluția a fost menținută de Tribunalul Botoșani

prin Decizia penală nr. 341 din 03 iulie 2004, prin care s-au respins

recursurile declarate de părți. Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani la

01 iulie 2004, C.I. și C.E. au chemat în judecată pe C.D., solicitând obligarea

acestuia să lase în deplină proprietate și folosință drumul de acces stabilit

prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20029/1946. Cauza a fost

repartizată aceluiași magistrat care, prin Sentința civilă nr. 2839 din 18 mai

2005, a respins acțiunea ca nefondată. Sentința a fost menținută prin Decizia

civilă nr. 413 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Botoșani, recursul declarat

de reclamanți constatându-se nul ca nemotivat, prin Decizia civilă nr. 162 din

30 martie 2007 a Curții de Apel Suceava.

Plângerea formulată

de petent a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 40/P/2002 din 07

aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, apreciindu-se că

petiționarul a adus critici hotărârilor pronunțate de magistrat, considerând că

în mod abuziv a fost obligat la plata despăgubirilor și cheltuielilor judiciare

în cauza penală și i s-a respins acțiunea în cauza civilă. S-a reținut, de asemenea,

că, în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituție, în procesul

decizional, judecătorul este independent și se supune numai legii, iar

hotărârile judecătorești pot fi criticate numai în cadrul exercitării căilor de

atac de către părțile interesate. Or, în speță, cele două hotărâri pronunțate

de judecător au fost verificate și menținute de instanțele de control judiciar,

ceea ce demonstrează că judecătorul nu a comis vreo faptă penală care să-i

antreneze răspunderea.

Prin Rezoluția nr.

167/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva

Rezoluției nr. 40/P/2009, reținându-se că magistratul desemnat să soluționeze

cele două dosare a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale în

virtutea dreptului cu care a fost învestit în funcția pe care o îndeplinește,

cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, prin

interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să

rezulte comiterea vreunei infracțiuni. Ca argument în plus s-a reținut că art.

97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2006 prevede că exercitarea dreptului

oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale

judecătorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a

soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești.

Curtea de Apel

Suceava a concluzionat reținând că din actele premergătoare efectuate urmare a

plângerii petentului nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 246 C. pen. de

către intimată. Intimata a soluționat cele două cauze cu care a fost învestită

cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, argumentând soluțiile pronunțate,

soluții care au fost menținute de instanțele de control judiciar.

Împotriva Sentinței

penale nr. 81 din 17 iulie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, a formulat recurs petentul C.I.

În motivele de recurs

formulate în scris și depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esență, criticile

formulate anterior la instanța de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii

plângerii sale, infirmarea rezoluțiilor pronunțate de către Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava și trimiterea cauzei la Parchet în vederea

începerii urmăririi penale față de făptuitoarea P.L.S., și trimiterea acesteia

în judecată pentru faptele săvârșite.

Examinând cauza sub

toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

În mod corect

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a constatat că nu se poate reține,

în sarcina făptuitoarei P.L.S., săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Din actele

premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 40/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nu s-au identificat fapte sau

împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale

infracțiunii sesizate de către petiționarul C.I. pretins săvârșită de către

intimata P.L.S., astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală.

Înalta Curte constată

că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței

de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de

recurentul petiționar, cu privire la fapta pentru care a solicitat cercetarea

penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale

textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale

acestuia.

Pe de altă parte,

împrejurarea că intimata P.L.S. a pronunțat soluții defavorabile recurentului-petent

în dosarele care s-au aflat pe rolul Judecătoriei Botoșani, iar componența

completului legal constituit, fiind președinte - judecător P.L.S., nu poate

determina comiterea unei fapte penale, care să antreneze răspunderea acesteia.

Petiționarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulțumit de

soluțiile pronunțate în hotărârile judecătorești în cauzele în care acesta are

calitate procesuală, să se poată adresa instanțelor de control judiciar prin

exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

În consecință,

respingând plângerea petiționarului C.I. și menținând rezoluția atacată, prima

instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de

recurentul-petiționar C.I. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 17 iulie 2009

a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 81

din 17 iulie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul-petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 martie 2010.