ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2277/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G.C.I., împotriva rezoluției nr. 357/P/2008, menținută prin rezoluția nr. 69/II-2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Petenta a fost obligată să plătească, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, suma de 150 lei și către intimatul T.C., suma de 2000 lei reprezentând onorariul avocatului ales. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: La 16 iunie 2008, petenta G.C.I. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Alba, ea susținând că T.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu ar fi săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. La 3 iulie 2008, în baza dispozițiilor art. 222 alin. (7) C. proc. pen., prin referat s-a dispus trimiterea plângerii la organul judiciar competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Acesta, la 8 iulie 2008, sub nr. de rezoluție nr. 357/P/2008, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în contra intimatului. Parchetul, efectuând acte premergătoare, a reținut că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, deci nici pe cele prevăzute de art. 220 C. pen., T.C.

acționând cu bună credință cu ocazia invocării obținerii, de către soția sa, prin cumpărare, a unui teren, diferendele cu petenta fiind de natură civilă. În motivarea rezoluției, parchetul a reținut că petenta era în litigiu cu Primăria Sibiu în legătură cu linia de grănițuire dintre proprietatea sa și cea a familiei procurorului, T.C. și soția sa fiind cumpărători ai unei suprafețe de teren dintr-o parcelă dezmembrată, în fond nemulțumirea petentei fiind generată de legalitatea licitației, a autorizației de construcție și a liniei de graniță dintre terenul său și cel cumpărat la licitație de soția procurorului. Plângerea petentei, adresată procurorului ierarhic, a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 69/II-2/2009 din 21 ianuarie 2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Totodată, prin aceeași rezoluție, s-a mai dispus înregistrarea unei noi cauze penale privind al doilea capăt al cererii petentei, respectiv participarea la licitație a procurorului T.C., ea susținând că acesta nu avea dreptul să liciteze. Împotriva sentinței, petenta, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente ce țin, în opinia recurentei, de nesocotirea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 78/2000 care interzice magistraților să cumpere terenuri la licitație, de pe raza curților de apel unde își desfășoară activitatea, chiar și prin interpuși, de reaua-credință a colegilor procurorului, aceștia susținându-l, în concluzie cerând să fie judecați și condamnați ambii procurori (intimatul și procurorul A.F.

pentru abuz în serviciu). Recursul nu este fondat. Conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., soluționând plângerea, se verifică rezoluția procurorului pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate. În această ordine de idei, în mod legal instanța de fond a verificat rezoluția strict asupra dispoziției de neîncepere a urmăririi penale în contra intimatului sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 220 C. pen., obligație instituită prin dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., dispoziția de înregistrare cu număr penal a unei alte cauze care să-l privească pe intimat pentru licitația în discuție neputând fi cenzurată la acest moment.

În fapt, din actele premergătoare efectuate de procurorul de caz, se reține că în sarcina intimatului nu există indicii sau temeiuri care să fie și probate, că ar fi săvârșit vreo faptă penală, între familia sa și cea a petentei existând litigii de natură civilă, petenta nefurnizând nicio probă din care să rezulte că intimatul i-a tulburat proprietatea. În ce privește cererea „de intervenție” adresată instanței de recurs, de către G.N., aceasta nu poate fi analizată în materia specială a plângerii în contra actului procurorului, pentru că parte a fost numai Guriță Carmen Ioana, petentă, art. 278 1 alin. (4) C. proc. pen., prevăzând că persoana care a făcut plângerea se citează. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petentă nefiind fondat, va fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta G.C.I. împotriva sentinței penale nr. 53 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenta petentă să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2009.