ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 213/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin plângerea penală adresată Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, petiționarul I.S. a solicitat efectuarea

de

cercetări împotriva numitei C.M., avocat, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de tulburarea de posesie prevăzută de art.

220 C. pen., nerespectarea hotărârilor

judecătorești prevăzută de

art. 271 C.

pen. și tulburarea folosinței locuinței prevăzută de art.

320 C. pen.

În plângerea sa, petiționarul a arătat că sus-numita intimată,

în calitate de proprietară asupra unui lot de

teren vecin cu al său ar fi

schimbat semnele de hotar dintre

proprietăți, prin desființarea

gardului, ar

fi ocupat suprafețe de tern aparținând petentului cu diferite

materiale de construcții și ar fi modificat

poziția inițială a scocurilor și

burlanelor de scurgere a apei pluviale.

Prin rezoluția nr. 57/P/2008 din 30 iunie 2008, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia a dispus, în

baza art. 228 alin. (

4), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea

urmăririi penale față numita C.M.

sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor

prevăzute de art. 220, 271 și 320 C. pen., cu

motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor

infracțiuni.

Împotriva acestei rezoluții petiționarul a

formulat plângere la

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, plângere care i-a

fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția

nr. 721/

II

121/

2008 din 21 iulie 2008.

Nemulțumit, petiționarul s-a adresat

instanței, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 111 din 2

octombrie 2008, Curtea de

Apel

Alba-lulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul I.S. împotriva

rezoluției nr. 57/P/

2008 din 30 iunie 2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, cu obligarea petiționarului la plata

cheltuielilor judiciare către stat și către intimata C.M.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

apreciat că rezoluțiile

atacate

sunt legale și temeinice și că din actele dosarului nu rezultă

săvârșirea infracțiunilor reclamate, că, gardul dintre proprietățile

petentului și intimatei a fost edificat de propietara anterioră, că

intimata nu a modificat amplasamentul acestuia și

nici nu a depozitat

materiale de

construcție pe terenul propietatea petiționarului.

Împotriva acestei sentințe petiționarul a

declarat recursul de față,

solicitând,

în cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar,

admiterea recursului, casarea sentinței atacate

și trimiterea cauzei

spre rejudecarea Curții de Apel Alba-lulia

deoarece, apreciază

petiționarul la dosarul

cauzei există suficiente probe cu privire la

săvârșirea de către intimată a infracțiunii de tulburare de posesie .

Recursul nu este fondat.

Soluția neînceperii urmăririi penale

împotriva intimatei C.

M., adoptată de procuror și confirmată

atât de procurorul

ierarhic superior și de

prima instanță, este temeinică și legală, din

moment ce nu au putut fi

identificate elemente ale infracțiunilor de

tulburare

de posesie prevăzută de art. 220 C. pen., nerespectarea

hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C.

pen. și tulburarea

folosinței locuinței prevăzută de art. 320 C. pen.,

infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de aceasta.

Față de cele expuse, în cauză nefiind

motive care să justifice desființarea rezoluției procurorului și casarea

sentinței instanței de

fond, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul I.S.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul

petiționar

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul I.

S.

împotriva

sentinței penale nr. 111 din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba – lulia, secția

penală.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

ianuarie 2009.