ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1598/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 de la 30 ianuarie 2008 a

Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

1451/57/2007, a fost

respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul K.J.

împotriva rezoluției

emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia la data de 29

septembrie 2007, în dosarul nr. 29/P/2007.

A fost obligat petentul să plătească statului suma de 150

lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a

reținut că prin

plângerea înregistrată la

instanță sub nr. 1451/57/2007, petentul K.J.

a solicitat ca în urma

admiterii plângerii și desființării rezoluției din

28 septembrie 2007 dată de procuror în dosar nr. 29/P/2007 al

Parchetului

de pe lângă Curtea de

Apel Alba-lulia, să fie reținută cauza spre judecare,

urmând ca

intimatul I.M. să fie condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de

art. 246 C. pen.

În subsidiar, petentul a solicitat admiterea plângerii,

desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea

începerii urmăririi penale împotriva intimatului I.M. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

În esență, în motivarea plângerii, petentul a arătat că

intimatul I.M., lucrător al poliției judiciare, nu a înregistrat plângerea

petentului la IPJ Sibiu, prin care acesta reclama refuzul numiților R.M. și M.I.G.

de a-i plăti un rest din prețul de vânzare a unor cai. Din cauza

neînregistrării plângerii, nu s-a efectuat o cercetare corectă, completă și la

timp a faptelor reclamate, faptele intimatului, întrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor.

Examinând actele și

lucrările dosarului, precum și actele și lucrările

dosarului

nr. 808/57/2007 al Curții de Apel Alba-lulia și a dosarului nr. 29/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, prima instanță a reținut

următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Alba-lulia

sub nr. 808/57/2007, petentul K.J. a solicitat desființarea rezoluției dată de

procuror la data de 12 februarie 2007 în dosar nr. 29/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimatul I.M. ofițer în cadrul IPJ Sibiu sub aspectul comiterii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a depus

plângere împotriva numiților R.I. și M.I.G. pentru infracțiunea de înșelăciune

și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni încă din anul 2000, însă intimatul

I.M., ofițer în cadrul IPJ Sibiu a

efectuat

o cercetare superficială, nu a ascultat persoanele atacate, a scos

acte

din dosarul inițial, cauzând o vătămare drepturilor petentului.

Prin sentința penală nr. 48 de la 31 mai 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Alba-lulia, în dosarul nr. 808/57/2007, în urma admiterii

plângerii petentului și desființării rezoluției atacate, cauza a fost trimisă

procurorului pentru cercetarea faptelor reclamate de petent prin audierea

părților și administrarea de probe.

După trimiterea cauzei la parchet, au fost audiați

petentul și intimatul, fiind depuse în copie și acte și lucrările dosarelor nr.

10251/2004 ale Judecătoriei Sibiu și nr. 1647/2005 al Tribunalului Sibiu.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat că petentul,

împreună cu alte persoane au formulat plângere penală împotriva numiților R.I.

și M.I.G. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3)

C. pen., arătând că aceștia refuză să achite o diferență de preț rezultată din

vânzarea unor cai.

După efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr.

194/P/2003 din 24 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a

confirmat soluția de neurmărire, soluție menținută prin sentința penală nr.

1566 de la 15 decembrie 2004 a Judecătoriei Sibiu și decizia

penală nr. 321 de la 22 august 2005 a

Tribunalului Sibiu.

Prin urmare, plângerea depusă de petent a fost soluționată

conform

normelor de procedură penală, fără

să se rețină în sarcina intimatului vreo

încălcare a îndatoririlor de

serviciu.

În consecință, prin rezoluția din 28 septembrie 2007 dată

de procuror în dosar nr. 29/P/2007, în mod legal și temeinic s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de comisarul Irod Minai, din cadrul IPJ Sibiu

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., concluzionând că

în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. sub aspectul laturii

subiective.

Față de aceste considerente, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului a fost respinsă, ca nefondată.

În baza art. 192 C. proc. pen., petentul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petiționarii

K.J., K.P., S.D., G.M., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La dosarul prezentei cauzei au fost depuse, după ce în

prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme

sub nr. 13635 la 5 mai 2008 declarația motivată de recurs, de către recurenții

petiționari, la care s-au anexat fotocopiile unor înscrisuri, aflate la filele

10-63 dosarul Înaltei Curți.

În declarația de recurs motivată, recurenții petiționari

au arătat că solicită admiterea cererii depusă la Curtea de Apel Alba la

termenul de judecată de la 22 ianuarie 2008, solicitare care a fost respinsă

fără a se

motiva și în baza probelor

existente la dosar să se procedeze la începerea

urmăririi penale față de

fostul polițist I.M. care în perioada anilor 2000-2003 a comis infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanei, care prin acțiune a scos acte

din dosarul inițial, iar prin inacțiune nu a ascultat persoanele învinuite,

acesta a abuzat de funcția

deținută, cauzând

vătămarea drepturilor sale legitime, solicitând admiterea

plângerii și a

se lua în considerare dosarul trimis alăturat cu toate probele existe în

acesta.

Astfel, au fost anexate fotocopiile plângerii

petiționarilor K.J., K.P., S.D. și G.M. împotriva rezoluției domnului prim

procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu din

18 octombrie 2004 în dosarul nr. 1944/P/2003; a

unor adrese către Poliția

mun. Sibiu și a Poliției Municipiului Sibiu

către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu; a dispozitivului hotărârii date

în dosarul nr. 3864/306/2006, prin care în baza art. 403 alin. (3) C. proc.

pen. a fost respinsă cererea formulată de revizuientii K.J., K.P.

, S.D., G.M. în contradictoriu cu intimații R.I.

și M.I.G., în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

fiind obligat fiecare revizuient la plata sumei de 150 lei reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 lei reprezintă

onorariul pentru avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului

Justiției; a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia către

petiționarul K.J. prin care i se comunică un exemplar din rezoluția nr.

29/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia; a rezoluției

dată de procuror la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007; a plângerii

formulată de K.J. împotriva rezoluției procurorului dată la 12 februarie 2007

în dosarul nr. 29/P/2007; a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia

prin care i se comunică petiționarului K.J. un exemplar al rezoluției cu nr.

233/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia; a rezoluției

din 5 aprilie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba-lulia; a plângerii petiționarului K.J. împotriva rezoluției nr.

233/II/2/2007 din 5 aprilie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 prin care i s-a

respins plângerea și s-a menținut rezoluția dată în dosarul nr. 29/P/2007

adresată Curții de Apel Alba-lulia; a mai multor adrese între parchet și

petiționar cu privire la programul de audiențe la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Alba-lulia, că plângerea

formulată

de petiționar la 4 mai 2007 și adresată parchetului a fost trimisă

Curții

de Apel Alba-lulia pentru a fi soluționată conform competenței, a unei

invitații în audiență la procurorul adjunct; a unei cereri adresată de

K.J., K.P., Z.D., G.M. către Curtea de Apel Alba-lulia

în dosarul nr. 808/57/2007 pentru termenul de la 31 mai

2007; a unor

concluzii scrise; a solicitării de redeschidere a cazului ce a fost cercetat și

soluționat de către I.P.J. Sibiu, concluzii scrise în dosarul nr.

3846/306/2006; a minutei sentinței penale nr. 48/2007 a Curții de Apel Alba-lulia

pronunțată în dosarul nr. 808/57/2007, prin care a fost admisă plângerea

formulată de petentul K.I. împotriva rezoluției date

de procuror la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului

de

pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia și în consecință a desființat

această rezoluție și a trimis cauza procurorului pentru cercetarea faptelor

reclamate de petent prin audierea părților și administrare de probe,

cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului; a rezoluției dată în 17

septembrie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007; a declarației intimatului I.M. dată

în fața procurorului; a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia

prin care se comunică petiționarului un exemplar al rezoluției în dosarul nr.

29/P/2007; a rezoluției dată de procuror la 28 septembrie 2007 în dosarul nr.

29/P/2007; a plângerii formulată de petiționarului K.J. împotriva rezoluției

din 28 septembrie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 către Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba-lulia, a adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia

către petiționarul K.J. prin care i se comunică un exemplar al rezoluției dată

în lucrarea cu nr. 813/11/2/2007; a rezoluției de la 1 noiembrie 2007 dată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea

de Apel Alba-lulia în lucrarea cu nr. 813/11/2/2007; a plângerii petiționarilor

K.J., K.P., S.D., G.M.

către Curtea de Apel Alba-lulia în atenția

domnului președinte al curții, datată 20 noiembrie 2007; a cererii adresată de

petiționari Curții de Apel Alba-lulia pentru audierea numitului C.I.,

confruntare între acesta și I.M., ale unor declarații autentificate la

notariat; a declarației intimatului I.M. în fața procurorului; ale unor

confirmări de primire; a cererii petiționarilor către Curtea de Apel Alba-lulia

prin care solicitau

amânarea judecării

cauzei la un alt termen pentru ca avocatul lor să poată

pregăti,

respectiv dosarul; a unei cereri adresată de petiționari Curții de Apel Alba-lulia

pentru termenul din 22 ianuarie 2008 în dosarul nr. 1451/57/2007, în care

solicitau după analizarea probelor și a motivelor invocate în temeiul art. 278

pct. 8 lit. c) admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și având în

vedere probele existente în dosar să se rețină cauza spre judecare și în

temeiul art. 278 pct. 8 lit. b) admiterea plângerii, desființarea rezoluției

atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetării penale; a

declarației de recurs a petiționarilor împotriva hotărârii pronunțată de Curtea

de Apel Alba.

La termenul de astăzi, au

lipsit recurenții petiționari K.J.,

K.P., S.D., G.M. și

intimatul I.M., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția

admisibilității recursurilor declarate de recurenții petiționari K.P., S.D. și G.M.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de

respingere a recursurilor declarate de recurenții petiționari K.P., S.D. și G.M.,

ca inadmisibile, deoarece recurenții petiționari nu au calitate procesuală, iar

în ceea ce privește, recursul declarat de recurentul

petiționar K.J. a solicitat respingerea, ca nefondat, a acestuia,

arătând

că sentința instanței de fond este legală și temeinică.

Examinând recursurile declarate de recurenții petiționari K.J.,

K.P., S.D., G.M. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, conform

art. 278

1

alin. (10) cu referire

la art.

385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu

motivele

invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., în temeiurile invocate pentru recursul declarat de

petiționarul K.J. și față de excepția pusă în discuție, din oficiu, pentru

petiționarii K.P., S.D., G.M., Înalta Curte constată recursurile declarate de

petiționarul K.J. ca fiind nefondat, iar recursurile declarate de petiționarii K.P.,

S.D.

, G.M., ca fiind inadmisibile, pentru

considerentele ce se

vor arăta pentru fiecare.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul

petiționar K.J.

:

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat,

prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul

K.J., prin sentința penală nr. 11 de la 30

ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 1451/57/2007.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele

premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de cms. I.M. din cadrul I.P.J. Sibiu pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., soluție dispusă de

procuror, prin rezoluția din 28 septembrie 2007

în dosarul nr. 29/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba-lulia a fost sesizat prin adresa Judecătoriei Sibiu

cu nr. 24/A/2007 din 22 ianuarie 2007 prin care i se trimitea cererea formulată

de K.J. spre competentă soluționare.

Acestei adrese i-au fost anexate, atât faxul trimis de

petiționarul K.J. ce conținea concluzii scrise în dosarul penal nr.

3846/306/2006 al Judecătoriei Sibiu, cât și fotocopia acestora, în care

petiționarul a arătat că poliția nu a efectuat cercetări complete și au depus

plângere penală la Poliția Minicipiului Sibiu, Biroul Cercetări Penală în

toamna anului 2000 octombrie la It. col. I.M., fiind vorba că se vor efectua

cercetări în cauză, Ulterior s-a interesat personal și telefonic asupra

evoluției cauzei mereu a fost informat că dosarul e în cercetare, a observat că

alături de faptul că s-a făcut o cercetare superficială, iar persoanele la care

se referă plângerea nici nu au fost audiate, lipsesc cu desăvârșire. Poliția

Mun. Sibiu prin Biroul Cercetări Penală nr. 22809 din 10 octombrie 2003 afirmă

că la Poliția Mun. Sibiu nu se află înregistrată nicio plângere, solicitând

anchetarea celor vinovați de la Anchete Penale cu patimă și interes au scos de

sub urmărire penală pe învinuiți. Anchetarea principalilor vinovați de fraudă

și înșelăciune ce nu au fost citați și audiați conform legilor în instanță, ce

s-a întâmplat cu caii luați și certificatul care atestă că animalele au fost

bolnave, precum a fi ajutați cu încadrarea legală a faptelor în rezolvarea și

stingerea litigiului cu recuperarea pagubei care cu toate plângerile lor de 6

ani nu au primit nimic, făcând mențiunea că depun actele medicale ale cailor

luați, un număr de 21 file, concluziile scrise fiind semnate K.J., aflându-se

la filele 2-5 dosarul nr. 29/P/2007.

Prin rezoluția din 12 februarie 2007 dată de procuror în

dosarul nr. 29/P/2007 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 4 și art. 10 lit. g

C. proc. pen.

, neînceperea urmăririi penale

față de I.M. ofițer în

cadrul IPJ Sibiu, sub aspectul comiterii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., precum și comunicarea soluției.

Prin rezoluția de la 5 aprilie 2007 dată de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia în lucrarea cu nr.

233/II/2/2007 a fost respinsă plângerea petiționarului K.J., precum și

comunicarea soluției.

Petiționarul K.J. a formulat

plângere împotriva rezoluției

nr. 233/II/2/2007 din data

de 5 aprilie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 dată

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia

prin care s-a respins plângerea sa și s-a menținut rezoluția dată în

dosar nr. 29/P/2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.M.,

ofițer în cadrul IPJ Sibiu sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 246 C. pen., solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției cu

trimiterea cauzei procurorului, în vederea

începerii

urmăririi penală, plângere adresată Curții de Apel Alba-lulia ce a

făcut

obiectul dosarul nr. 808/57/2007.

Prin sentința penală nr. 48 de la 31 mai 2007 a Curții de

Apel Alba-lulia, pronunțată în dosarul nr. 808/57/2007 a fost admisă plângerea

formulată de petentul K.J. împotriva rezoluției date de

procuror la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de

pe

lângă Curtea de Apel Alba-lulia și în consecință a fost desființată

această

rezoluție și trimisă cauza

procurorului pentru cercetarea faptelor reclamate

de petent prin

audierea părților și administrarea de probe. Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut

că, examinând

plângerea formulată și

dosarul întocmit de organele de urmărire penală, a

constatat că după

depunerea plângerii de către petent, în faza de cercetare a acestuia nu s-a

efectuat nicio activitate de cercetare a persoanei învinuite, nu i s-a luat

nici măcar o declarație, nu s-a audiat nici

persoana

vătămată și nici nu s-a administrat vreo probă.

În această situație, instanța a constatat că în cauză nu

s-a efectuat nici o activitate de verificare a plângerii, motiv pentru care, în

baza art.

278

1

C. proc.

pen. a fost admisă plângerea petentului, desființată rezoluția atacată și

trimisă cauza procurorului pentru a se efectua cercetarea faptelor reclamate de

petent prin audierea părților și administrarea de probe, în temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Astfel, cauza a fost primită de parchet, fiind întocmit de

către procuror, procesul-verbal de la 3 septembrie 2007 (filele 31-32 dosarul

parchetului) în care se menționează că fiind în continuarea cercetărilor în

dosarul nr. 29/P/2007 a procedat la audierea numitului K.J.

care a declarat următoarele: "în cursul

anului 2000 am vândut un număr de

24 cai numiților R.I. din Sibiu, și M.I.G.

din Sibiu. Potrivit înțelegerii aceștia mi-au plătit o parte din preț, iar

pentru restul urma să îi achite după aproximativ 4 zile. Deoarece aceștia nu

și-au îndeplinit obligația am depus o plângere la Poliția mun. Sibiu, respectiv

la ofițerul de poliție C.I., șeful serviciului cercetări penale. Cunosc că

ulterior lucrarea a fost repartizată ofițerului de poliție I.M. Arăt că nu

acesta din urmă a fost cel care mi-a luat declarație

mie și celorlalți vânzători ci un subofițer. Ulterior, am aflat că

dosarul a fost

înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, unde

s-a dispus o soluție de neurmărire. Arăt că am formulat plângere penală

împotriva ofițerului de poliție I.M., deoarece acesta nu a depus la dosar

plângerea formulată de către subsemnatul, nu a audiat făptuitorii, iar

cercetările făcute de către acesta au fost superficiale. De asemenea reclam

faptul că deși a fost repartizată plângerea contra soluției penale, acesta nu a

înregistrat-o în evidențele poliției. în probațiune depun înscrisuri și solicit

audierea ofițerului C.I. care poate confirma faptul că în repetate rânduri m-am

interesat de cursul cercetărilor. Atât declar, susțin și semnez. Motiv pentru

care am încheiat prezentul proces-verbal într-un singur exemplar."

Prin rezoluția din 17 septembrie 2007, procurorul a

dispus, în temeiul art. 67 C. proc. pen., respingerea cererii părții vătămate K.J.

privind audierea numitului C.I.

În considerentele rezoluției, procurorul a constatat că

persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva numitului I.M., ofițer

în cadrul I.P.J. Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece acesta în calitatea precizată anterior

nu și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu.

Cu ocazia audierii, a

solicitat să fie audiat numitul C.I., șeful

Serviciului de

Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Sibiu spre a dovedi faptul că

persoana vătămată în mod repetat s-a interesat de stadiul cercetărilor.

Procurorul a apreciat

solicitarea ca fiind neconcludentă, deoarece în

plângere

s-a reclamat că numitul I.M. nu a efectuat personal cercetările în dosarul care

i-a fost repartizat, că cercetările au fost superficiale, precum și faptul că

petentul nu a înregistrat o plângere împotriva soluției, iar audierea numitului

C.I., nefiind de natură a dovedi aceste aspecte, care pot fi verificate pe baza

actelor aflate la dosarul prezentei cauză.

De asemenea la dosarul nr. 29/P/2007 se află depuse

fotocopiile deciziei penale nr. 117 de la 2 aprilie 2007 a Tribunalului Sibiu,

Secția

Penală, pronunțată în dosarul nr.

3864/3006/2006, prin care a fost respins

recursul declarat de

revizuienții K.J., K.P., S.D., G.M. împotriva sentinței penale nr. 56 din 1

februarie 2007 a Judecătoriei Sibiu, pe care a menținut-o, iar în baza art. 192

alin. (2) și alin. (4) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre recurenții

revizuienți să plătească suma de 5o lei RON, cheltuieli judiciare în favoarea

statului în recurs (filele 34-37 dosarul parchetului mai sus menționat), ale

dosarului cu nr. 1647/2005 al Tribunalului Sibiu, finalizat prin decizia penală

nr. 321 de la 22 august 2005 prin care a fost respins recursul formulat de

petenții K.J., K.P., S.D. și G.M. împotriva sentinței penale nr. 1566 din 15

decembrie 2004 a Judecătoriei Sibiu, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. au fost obligați recurenții la plata a câte 30 lei fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat, în recurs, la dosarul tribunalului fiind

atașate și fotocopiile dosarului parchetului ce a făcut obiectul plângerii

formulate de petiționarii din acea cauză, precum și alte înscrisuri (filele

38-191 dosarul nr. 29/P/2007 al parchetului), fotocopia dosarului nr. 10251/2004

al Judecătoriei Sibiu finalizat prin sentința penală nr. 1566 de la 15

decembrie 2004 a Judecătoriei Sibiu, prin care în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată plângerea formulată

de petenții K.J., K.P., S.D. și

G.M.

împotriva rezoluției procurorului din data de 24 martie 2004

emisă în

dosarul nr. 1944/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, menținută

soluția din rezoluția atacată, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a

fost obligat fiecare petent la plata a câte 500.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de către stat, precum și fotocopia dosarului nr. 1944/P/2003

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu (filele 192-300 dosarul nr.

29/P/2007 ).

De asemenea în același dosar al parchetului cu nr.

29/P/2007 se

află declarația olografă a

intimatului I.M. datată 26 septembrie 2007,

dată în fața procurorului

(fila 301) în care menționează că „Referitor la

reclamația numitului K.J., arăt

următoarele: în cursul anului

2002, nu rețin data exactă referitor la lună sau zi, am fost invitat în biroul

fostului adjunct al șefului I.P.J. Sibiu cms. șef C.I., unde se mai aflau încă

două persoane. Cms. șef C.I. mi-a prezentat cele două persoane ca fiind

cunoștințe ale dânsului și că vor să facă o sesizare cu privire la comiterea

unei infracțiuni de înșelăciune comise de niște cetățeni romi din mun. Sibiu.

Din discuțiile purtate ce cei doi cetățeni am dedus că aceștia au vândut niște

cai și nu li s-au achitat întreaga sumă. Eu personal i-am îndrumat să depună reclamatia

la secretariatul (registratură) Poliției mun. Sibiu pentru atribuirea numărului

de înregistrare, urmând ca reclamatia să fie repartizată spre soluționare

lucrătorilor de la Biroul Judiciar sau cercetări penale din cadrul Poliției

mun. Sibiu, conform competenței teritoriale. La nivelul serviciului pe care îl

conduc, respectiv Serviciul de Investigații Criminale nu am primit asemenea

lucrare spre soluționare. Nu cunosc dacă s-a depus asemenea reclamație, cine a

soluționat-o și ce soluție s-a dat în reclamația respectivă. Atât declar,

susțin și semnez."

În considerentele rezoluției din 28 septembrie 2007 dată

în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia,

prin care procurorul, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen.

, a dispus neînceperea

urmăririi penale față de cms. I.M.

din cadrul I.P.J. Sibiu pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., acesta a constatat că

persoana vătămată K.J. a formulat plângere penală împotriva cms. I.M. pentru

săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen., arătând că

acesta în calitate de lucrător

al poliției judiciare nu a efectuat personal

cercetarea

într-un dosar care i-a fost repartizat spre soluționare, precum și

faptul

că acesta a efectuat cercetări superficiale în legătură cu sesizarea persoanei

vătămate. Din actele premergătoare a rezultat că persoana vătămată împreună cu

alte persoane au formulat plângere penală împotriva numiților R.I. și M.I.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3)

C. pen., arătând că aceștia refuză s achite o diferență de preț rezultată din

vânzarea unor cai.

Plângerea persoanei vătămate

a fost înregistrată la I.P.J. Sibiu unde

după efectuarea

actelor premergătoare s-a propus soluția de neîncepere a urmăririi penale față

de numiții Mărunțel și Răceanu. Prin rezoluția nr. 194/P/2003 din 24 martie

2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a confirmat soluția de

neurmărire. împotriva acestei soluții s-au exercitat căile de atac prevăzute de

lege, fiind însă menținută soluția adoptată în dosar.

S-a mai reclamat faptul că

numitul I.M. nu a înaintat organelor

competente plângerea

persoanei vătămate îndreptată împotriva soluției. Cu privire la acest aspect

s-a relevat că persoanei vătămate i-a fost comunicat de către I.G.P.R. faptul

că a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu spre competentă

soluționare.

Față de acestea, procurorul

a constatat că în speță nu sunt întrunite

elementele

constitutive ale infracțiunii reclamate, deoarece sub aspectul laturii

obiective nu s-a constatat o încălcare de îndatoririlor de serviciu, soluția

propusă de către organele de cercetare penală și confirmată de procuror fiind

menținută de către instanța de judecată.

Raportat la această din urmă mențiune, procurorul a

reținut că cercetările efectuate în legătură cu sesizarea persoanei vătămate au

fost circumscrise în limitele legii.

Soluția dispusă de procuror

prin rezoluția din 28 septembrie 2007 în

dosarul nr.

29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia a fost menținută

de procurorul general al aceluiași parchet, care prin rezoluția dată la 1

noiembrie 2007 în lucrarea cu nr. 813/11/2/2007, în temeiul art. 278 C. proc.

pen. a dispus, respingerea plângerii petiționarului K.J. împotriva soluției

emise în dosarul menționat.

Înalta Curte apreciază că

instanța de fond a făcut o corectă evaluare

asupra actelor

premergătoare, față de criticile formulate de petiționar sub aspectul

conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen., în sensul că a evidențiat aspectele referitoare

la plângerea formulată de petent împreună cu alte persoane împotriva numiților R.I.

și M.I.G. pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3)

C. pen., care a fost înregistrată la parchet soluționată prin rezoluția nr.

194/p/2003 din 24 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu,

confirmată soluția de neurmărire, care a fost supusă și controlul judiciar la

instanța de judecată, care a menținut-o prin sentința penală nr. 321 de la 22

august 2005 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 321

de la 22 august 2005 a Tribunalului Sibiu, așa încât plângerea a fost

soluționată potrivit legii, fără să se rețină în sarcina intimatului I.M. vreo

încălcare a atribuțiilor de serviciu.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului

examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarului

parchetului, precum

și a înscrisurilor

depuse de recurent, aflate la filele 10-61, în dosarul înaltei

Curți și

care se regăsesc, de altfel, în dosarele parchetului, al Curții de Apel Alba-lulia,

ce au fost atașate, prezentei cauze, a constatat că, nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în sarcina intimatului I.M.,

deoarece nu există nici un indiciu privind efectuarea cu știință a unor acte

ori îndeplinirea defectuoasă pentru a vătăma interesele legale ale

petiționarului, în condițiile în care plângerea formulată de petiționarului K.J.

împreună cu alte persoane împotriva numiților R.I. și M.I. pentru infracțiunea

de

înșelăciune a fost soluționată prin soluția

de neîncepere a urmăririi penale

formulată de către organele de poliție,

însușită de procuror, supusă controlului judiciar, atât în primă instanță, cât

și în recurs, prin hotărârile care au fost deja menționate și care au confirmat

soluția de neurmărire, precum și în căile extraordinare de atac, revizuirea ce

a fost exercitată, fiind respinsă prin sentința penală nr. 56 din 1 februarie

2007 a Judecătoriei Sibiu rămasă definitivă prin decizia penală nr. 117 din 2

aprilie 2007 a Tribunalului Sibiu, secția penală.

Astfel, Înalta Curte, consideră că, în mod corect și

motivat, s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimatul I.M.

pentru infracțiunea mai sus arătată, potrivit art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin rezoluția din 28 septembrie 2007 dată de

procuror în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia.

Totodată, Înalta Curte constată că soluția dată de

procuror prin rezoluția mai sus menționată a fost susținută prin ascultarea persoanei

vătămate K.J., consemnată în procesul-verbal menționat, de declarația olografă

a intimatului I.M., procurorul, motivat prin

rezoluția

de la 17 septembrie 2007 a respins proba solicitată de persoana

vătămată, la dosarul parchetului existând fotocopiile

dosarelor menționate,

așa încât procurorul s-a conformat dispozițiilor

instanței date prin sentința penală nr. 48 de la 31 mai 2007 a Curții de Apel Alba-lulia,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 808/57/2007.

În raport cu cele menționate, sentința pronunțată de prima

instanță este legală și temeinică sub toate aspectele, iar solicitarea

formulată de recurentul K.J. nu este fondată.

Referitor la recursurile declarate de petiționarii K.P., S.D.

și G.M.

împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte constată

că acestea sunt inadmisibile.

Astfel, din actele și lucrările dosarului parchetului a

rezultat că cererea ce a fost trimisă de către Judecătoria Sibiu către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia spre competentă soluționare,

concretizată în concluziile scrise formulate numai de K.J. cu privire la

plângerea depusă în toamna anului 2000 la It. col. I.M., au fost calificate ca

plângere penală împotriva intimatului I.M. și înregistrată sub nr. 29/P/2007 la

parchetul menționat, ce a fost finalizat inițial prin rezoluția din 12

februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia și menținută

prin rezoluția din 5 aprilie 2007 a procurorului general al aceluiași parchet

în lucrarea nr. 233/II/2/2007 prin respingerea

plângerii formulată numai de petiționarul K.J.

De asemenea numai același petiționar K.J. a formulat

plângere împotriva rezoluției nr. 233/II/2/2007 din data de 5 aprilie 2007 în

dosarul nr. 29/P/2007 prin care s-a respins plângerea sa și s-a menținut

rezoluția dată în dosarul nr. 29/P/2007, adresată Curții de Apel Alba-lulia,

care prin sentința penală nr. 48 de la 31 mai 2007 a Curții de Apel Alba-lulia,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 808/57/2007 a admis plângerea

formulată de petentul K.J. împotriva rezoluției date

de procuror la 12 februarie 2007 în dosarul nr. 29/P/2007 al Parchetului

de

pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia și în consecință a desființat

această rezoluție și a trimis cauza procurorului pentru cercetarea faptelor

reclamate de petent prin audierea părților și administrarea de probe,

cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

Ulterior rezoluțiile date la 28 septembrie 2007 dată de

procuror și aceea de la 1 noiembrie 2007 a procurorului general, prin soluțiile

date s-au circumscris plângerilor formulate numai de petiționarul K.J., în

limita sesizării inițiale.

Mai mult, plângerea adresată Curții de Apel Alba-lulia

împotriva rezoluției din 28 septembrie 2007 și înregistrată sub nr.

1451/57/2007 a fost formulată numai de petiționarul K.J. ( filele 3-4 dosarul

curții de apel menționat).

Înalta Curte constată că în mod corect, prima instanță nu

a reținut plângerea depusă ulterior la dosarul curții formulată de K.J., K.P., S.D.

și G.M. împotriva rezoluției din 1 noiembrie 2007, în dosarul nr. 29/P/2007,

datată 20 noiembrie 2007 și semnată numai de petiționarul K.J. (filele 10-11

dosarul curții de apel menționat), nici cererea formulată de petiționarii K.J.,

K.P., S.D. și G.M. privind audierea martorului C.I. (fila 15 dosarul curții de

apel), și nici declarațiile autentificate la notariat depuse la filele 17- 20

din același dosar al curții de apel, deoarece plângerea inițială privind

sesizarea modului în care a fost depusă plângerea având ca obiect infracțiunea

de înșelăciune a fost formulată numai de petiționarul K.J., în condițiile

arătate.

Față de inexistența la dosarul parchetului a unor plângeri

ale petiționarilor K.P., S.D. și G.M. formulate și semnate personal împotriva

intimatului I.M. pentru pretinsa infracțiune prevăzută de art. 246 C. pen. și

nici a unor procuri speciale care să-l mandateze pe K.J. în plângerea formulată

împotriva intimatului pentru pretinsa

infracțiune menționată, aceștia nu au

calitatea procesuală pentru a

formula direct plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen. la instanța de judecată și nici exercita recurs, atâta timp cât

prima instanță nu a judecat nici o plângere formulată de aceștia.

Totodată, împrejurarea că

petiționarii K.P., S.D. și G.M., alături petiționarul K.J., au formulat

plângerea

împotriva numiților R.I. și M.I.G. pentru

infracțiunea de înșelăciune nu are nicio relevanță în prezenta cauză, în

condițiile în care plângerea împotriva intimatului I.M., pentru pretinsa

infracțiune prevăzută de art. 246 C. pen. a fost formulată numai de K.J.,

vizând, așadar o altă persoană și o altă faptă.

În raport cu cele menționate, recursurile declarate de

recurenții petiționari K.P., S.D. și G.M. sunt inadmisibile, fiind exercitate

de persoane ce nu au calitate procesuală.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art.

385

15

pct.

1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul petiționar K.J. împotriva sentinței penale nr. 11 din 30 ianuarie

2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de recurenții petiționari K.P., S.D. și G.M. împotriva aceleiași

sentințe.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor

obliga recurenții petiționari fiecare la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul petiționar K.J. împotriva sentinței penale nr. 11 din 30 ianuarie

2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de recurenții petiționari K.P., S.D. și G.M. împotriva aceleiași

sentințe.

Obligă recurenții petiționari la plata

sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 8 mai 2008.