ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3760/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 58 din 21 mai 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției nr. 158/P/2007 din 8 iunie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menținută prin rezoluția nr. 517/ll/2/2007 din 2 iulie 2007 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia. A fost obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin sentința penală nr. 91 din 25 octombrie 2007 Curtea de Apel Alba lulia a admis plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției nr. 517/11/2/2007 din 2 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia.

S-a desființat rezoluția atacată, cauza a fost trimisă procurorului pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice, audierii de martori pentru a se stabili dacă executarea a fost corectă. Împotriva sentinței, în temeiul art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a declarat recurs, invocând critici care vizează nelegalitatea sentinței, constând în aceea că, în raport cu temeiul juridic - art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. este greșită dispoziția instanței privind administrarea unor probe specifice fazei procesuale în care urmărirea penală este începută.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, în raport de dispozitivul sentinței pusă fi executare învinuitul nu avea posibilitatea de a o cenzura. Prin decizia 606 din 19 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia împotriva sentinței penale nr. 91 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Alba lulia, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că , se impune trimiterea cauzei în rejudecare din două motive: plângerea petiționarului a vizat soluția de scoatere de sub urmărire penală dată de procuror la 8 iunie 2007 pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., instanța pronunțându-se greșit asupra rezoluției procurorului general dată la 2 iulie 2007 sub nr. 517/HI2/2007; al doilea motiv de rejudecare constă în aceea că pentru infracțiunea de abuz în serviciu, pentru care instanța a dispus trimiterea cauzei la Parchet, s-a adoptat o soluție de scoatere de sub urmărire penală, care permitea aplicarea dispozițiilor art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. și nu așa cum a procedat instanța, pronunțând o soluție ce nu este prevăzută de lege.

Examinând actele și lucrările dosarului în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen. pe baza materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, instanța de rejudecare a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 657 din 14 februarie 2007, Judecătoria Sibiu, a admis cererea reconvențională formulată de SC H.I. SRL Sibiu, în contradictoriu cu A.M. și alții, dispunând ca pârâții să permită liberul acces cu utilaj ele și echipamentele agricole pe terasamentele ce urmează curba de nivel de pe terenurile livadă proprietatea pârâților. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus ca accesul pe terenul de exploatare proprietatea pârâtului A.M., să se facă prin înlăturarea provizorie a plasei de sârmă de pe cele două laturi transversale terasamentelor.

Hotărârea astfel pronunțată fără citarea părților a fost executorie fără somație sau trecerea vreunui termen. La solicitarea creditoarei, la data de 15 februarie 2007, executorul judecătoresc Cârja Ispas, s-a deplasat în teren și a pus în executare hotărârea. Nemulțumit de modul în care s-a efectuat executarea petiționarul A.M., a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, pretinzând ca față de faptul că executorului i se adusese la cunoștință că în cauză se formulase contestație la executare, acesta în mod abuziva trecut la executare silită, înlăturându-se gardul ce împrejmuia terenul proprietatea sa, deși utilajele creditoarei aveau acces la parcelele de teren individualizate în hotărâre nefiind îngrădite.

Prin rezoluția dată la 8 iunie 2007, în dosarul nr. 158/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), art. 217 alin. (1) C. pen., invocându-se drept temei juridic dispozițiile art. 11pct. 1lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În motivarea rezoluției s-a arătat că executorul judecătoresc și-a exercitat prerogativele în limitele investirii, identificarea parcelelor de teren s-a făcut potrivit planurilor cadastrale, o eventuală contestație la executare formulată de pârâții din cauză, nefiind de natură să suspende formele de executare.

Soluția a fost menținută prin rezoluția din 2 iulie 2007, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, prin care s-a respins plângerea petiționarului formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen. Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen. petentul A.M. și alții, criticând soluția de scoatere de sub urmărire penală a intimatului Cârja Ispas având în vedere următoarele împrejurări: în mod intenționat executorul judecătoresc a omis faptul că drumul de acces identificat cadastral sub nr. 2129 ha liber și neîngrădit, iar prin executare s-a creat un nou drum pe terenul proprietatea petentului, execuția silită s-a făcut pe tarlaua 92 iar în dispozitivul hotărârii judecătorești era indicată tarlaua 97; ruperea gardului este abuzivă și nejustificată întrucât nu există nicio curbă de nivel pe parcela 2189/1/2/1.

În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. Față de dispoziția sentinței civile 657 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Sibiu executorul judecătoresc era obligat să o pună în executare fără somație sau trecerea unui termen. Totodată, simpla intenție declarată a petentului de a contesta executarea, în lipsa unei hotărâri de suspendare a executării silite, nu putea să producă efectul dorit de petent, în sensul întreruperii procedurilor de executare silită. Executorul judecătoresc a desfăcut plasa de sârmă așa cum rezultă din constatarea de la fața locului, pe baza schiței aferente și la indicația șefului de fermă, care a arătat drumul de acces din interior, drum care se vedea cu ochiul liber (așa cum rezultă din declarația intimatului din 7 iunie 2007). În aceste condiții nu rezultă că intimatul ar fi acționat cu rea credință în momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești.

Mai mult, prin sentința civilă nr. 6347 din 6 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu s-a reținut că actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 81/2007 Biroul Executorului Judecătoresc Cârja Ispas sunt întocmite conform prevederilor legale. În aceste condiții, s-a apreciat că soluția adoptată de procuror în sensul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului Cârja Ispas este legală și temeinică, sens în care instanța de fond a respins ca nefondată plângerea petentului în baza art. 278/1alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul A.M. , susținând că hotărârea instanței de fond este nemotivată, nu s-au respectat dispozițiile date anterior de către instanța de recurs în decizia de casare, precum și regulile de procedură cu privire la judecata în fond.

S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că faptei săvârșite de către executorul judecătoresc îi lipsește intenția, în realitate fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Sentința penală nr. 91/2007 pronunțată de instanța de fond în primul ciclu procesual a fost casată de către instanța de recurs cu trimitere spre rejudecare pentru două motive: pe de o parte instanța de fond nu a cenzurat rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, așa cum cere art. 278/1 alin. (1) C. proc.

pen., ci soluția dată de procurorul general în plângerea ce i-a fost adresată conform art. 278 C. proc. pen.; pe de altă parte, deși în considerentele hotărârii instanța de fond a arătat că va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., dispozitivul cuprinde o soluție neprevăzută de lege, trimițându-se cauza „pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", indicând probele ce urmau a fi administrate. Instanța de rejudecare a respectat dispozițiile cuprinse în decizia de casare, procedând la analiza plângerii formulate de petent prin raportare la rezoluția de scoatere de sub urmărire penală și pronunțând, în urma reevaluării înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, una dintre soluțiile expres și limitativ prevăzute în art. 278/1alin.

(8) C. proc. pen. În ce privește judecata în față instanței de fond, aceasta s-a desfășurat în condițiile prevăzute de lege, ținând seama de particularitățile procedurii înscrise în art. 278/1 C. proc. pen., ca re presupun o cenzurare a soluției date de procuror „pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate". Cu alte cuvinte, spre deosebire de procedura de drept comun, în care instanța readministrează în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, putând administra la rândul ei orice probă considerată a fi necesară pentru aflarea adevărului, în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc.

pen. probatoriul este limitat la înscrisuri noi și la actele deja existente în dosarul întocmit de către procuror. Din această perspectivă, instanța de fond a procedat la rejudecarea cauzei pe baza materialului probator deja existent și a înscrisului depus la dosar de către intimat în condițiile în care petentul nu a înțeles să suplimenteze actele aflate la dosar. În fine, nici critica referitoare la nemotivarea hotărârii nu poate fi primită, instanța de fond expunând în considerentele hotărârii motivele care au stat la baza soluției adoptate de respingere ca nefondată a plângerii formulate de către petent. Pe fondul cauzei, Curtea constată că prin plângerea penală formulată de către petent acesta a reclamat în esență modul în care intimatul, în calitate de executor judecătoresc, a adus la îndeplinire dispozitivul sentinței civile nr. 657 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Sibiu.

Prin această hotărâre judecătorească executorie fără somație sau trecerea unui termen, pronunțată potrivit art. 581 și urm. C. proc. civ., petentul a fost obligat să permită accesul utilajelor și echipamentelor agricole ale SC H.I. SRL Sibiu pe terasamentele ce urmează fiecare curbă de nivel de pe terenul proprietatea sa; în acest sens, la solicitarea creditorului, intimatul Cârja Ispas s-a deplasat în teren în ziua de 15 februarie 2007 și a pus în executare hotărârea judecătorească, prin înlăturarea provizorie a plasei de sârmă de pe cele două laturi transversale terasamentelor, măsură dispusă explicit de instanță doar cu privire la drumul de exploatare identificat sub nr. 2129 tarlaua 97. Petentul a considerat că intimatul a executat abuziv și nelegal sentința civilă sus-menționată, procedând la înlăturarea plasei de sârmă de pe cele două laturi ale proprietății sale, deși drumul de acces identificat cadastral sub nr. 2129 era liber și neîngrădit.

Curtea reține că potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente ,iar potrivit art. 58 din aceeași lege cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. În speță, petentul a formulat contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare, dar și lămurirea înțelesului sentinței civile nr. 657/2007.

Prin sentința civilă nr. 6347 din 6 decembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă în parte contestația formulată, doar cu privire la lămurirea înțelesului dispozitivului titlului executoriu, în sensul că obligația pârâtului de a permite accesul liber cu utilajele și echipamentele agricole pe terasamentele ce urmează fiecare curbă de nivel de pe terenul livadă proprietatea sa se va executa prin înlăturarea provizorie a plasei de sârmă de pe cele două laturi transversale terasamentelor, adică exact cum a procedat și intimatul. Mai mult, din considerentele acestei din urmă sentințe rezultă că în urma verificării actelor de executare silită efectuate de către intimat în dosarul execuțional, s-a constatat că acestea s-au întocmit conform prevederilor legale, iar criticile contestatorului (petentul din prezenta cauză) pun în discuție în realitate legalitatea și temeinicia titlului executoriu.

În aceste condiții, concluzia la care a ajuns procurorul, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 192alin. (1), art. 217alin. (1) și art. 246 C. pen., este conformă actelor existente la dosarul cauzei, întrucât intimatul a pus în executare cele dispuse de instanță prin titlul executoriu, neputând să-l cenzureze. În consecință, în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea penală, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimatul executor judecătoresc a infracțiunilor menționate în plângerea penală, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul A.M. împotriva sentinței penale nr. 58 din 21 mai 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2008.