ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2665/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59 de la 22 mai 2008 a Curții de Apel Alba-lulia , pronunțată în dosarul nr. 365/57/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenții D.G. și D.I. împotriva rezoluției din 19 decembrie 2007 dispuse de procuror în dosarul nr. 414/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, menținând rezoluția atacată. A fost obligat fiecare petent să plătească statului suma de câte 15 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că petenții D.G. și D.I. au formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen.

plângere împotriva rezoluției procurorului din 19 decembrie 2007 dată în dosarul nr. 414/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. de către procuror G.C. Plângerea a fost înregistrată la instanță sub dosar nr. 365/57/2008, iar petenții D.G. și D.I. au solicitat instanței admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Examinând actele și materialul probator din dosar, prima instanță a reținut că prin rezoluția din 19 decembrie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 414/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. față de procuror G.C. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că fapta prim procurorului care a întrerupt audiența în cursul căreia petenta a reclamat că nu i-au fost comunicate în integralitate toate informațiile privitoare la un dosar și că nu s-au soluționat corespunzător plângerile depuse la poliție și parchet, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Procurorul are libertatea de a decide în conformitate cu propria apreciere asupra oportunității acordării unei audiențe, a conținutului informațiilor transmise în cursul acesteia, a modului de repartizare a lucrărilor către subordonați.

Insuficiențele din această activitate administrativă nu pot constitui fapte penale, ele pot fi evaluate în cadrul procedurilor de evaluare profesională. Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petentul, iar în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângerea a fost soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, dispunând respingerea plângerii contra rezoluției procurorului, apreciind că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, ci sunt disfuncționalități care urmează a fi evaluate cu ocazia unor controale vizând activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva. Verificând rezoluția atacată, prima instanță a respins, plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente: Fapta prim procurorului G.C.

de a întrerupe o audiență acordată petentei nu este prevăzută de legea penală, ci poate constitui obiectul unor aspecte deontologice. Împrejurarea că petenții au pe rol mai multe litigii civile și că sunt nemulțumiți de soluțiile date de instanțe, că s-au plâns de reacția procurorilor nu este de natură a concluziona că prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva a cauzat cu rea-credință o vătămare a intereselor legale ale petenților. În mod corect, procurorul a constatat în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 278 1 lit. a) C. proc. pen., instanța a respins plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția din rezoluția atacată.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea plângerii, potrivit deciziei nr. LXXXI ( 81 ) a Înaltei Curți de Casație și Justiție vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea. Împotriva acestei sentințe au declarat, în termenul legal, recursuri petiționarii D.G. și D.I., considerând-o nelegală și netemeinică, deoarece în mod abuziv a fost scos de sub urmărire penală intimatul, solicitând admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii formulate și trimiterea cauzei la rejudecare pentru a fi pus sub urmărire penală prim procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva pentru abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. și sustragere de acte din dosar.

Totodată au solicitat acvirarea dosarelor 130/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia și 130/P/2002 tot al aceluiași parchet și 343/II/2/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva privind martora mincinoasă B.M. de unde lipsesc actele de la dosar, fișa de salarizare și o declarație dată de medic și dosarul penal 4637/2000 al Judecătoriei Deva în ce privește martora mincinoasă L.B., deoarece în continuare domnul procuror C.G. face abuz în serviciu la soluționarea plângerilor pe care petenții le formulează. De asemenea, recurenții petiționari au mai arătat în motivele scrise de recurs că nu se pot duce să ceară un dosar la studiu de frica domnului prim procuror G.C., menționând că i-au făcut din nou plângere penală la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, invocând că mai dosare privind pe L.D.

și L.F., evidențiind aspecte legate de acesta. Recurenții petiționari au mai menționat că nu au mijloace financiare pentru alimente, medicamente, evidențiind că intimatul i-a scos de sub urmărire penală pe L.D. și L.F., martora B.M. și L.D., precum și referiri la cererile pe care urmează să le mai formuleze. Recurenții petiționari au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței din dosarul nr. 365/57/2008 a Curții de Apel Alba-lulia și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește latura civilă privind acordarea tuturor cheltuielilor de judecată din acest dosar, daune morale, materiale, respectiv 500.000.000 lei vechi la fiecare parte vătămată, iar în ceea ce privește latura penală să răspundă în fața organelor competente de faptele săvârșite.

La termenul de astăzi, au lipsit petiționarii D.G. și D.I. și intimatul G.C., procedura de citare fiind legal îndeplinită, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, fiind semnate chiar de destinatara D.G. (fila 7 dosarul Înaltei Curți), atât pe dovada de citare ce o privește, cât și pe dovada de citare a recurentului D.I., în calitate de soție (fila 8 dosarul Înaltei Curți). Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de petiționari, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică. Examinând recursurile declarate de recurenții petiționari D.G. și D.I. declarate împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile petiționarilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în baza prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii D.G. și D.I. Înalta Curte consideră că în mod corect și motivat a fost dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale față de G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 228 și art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiționari, în raport cu persoana și fapta pretins a fi săvârșită de către acesta, procurorul, constatând, în mod corect, că faptele prim procurorului de a întrerupe nejustificat o audiență în cursul căreia unul dintre procurori nu i-ar fi comunicat în integralitate toate informațiile privitoare la un dosar în care are calitatea de parte, că nu ar soluționa corespunzător toate plângerile penale depuse la poliție și la parchet, nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Procurorul a făcut referire la principiile care guvernează activitatea intimatului, în sensul că are libertatea de a decide în conformitate cu propria apreciere asupra oportunității unei audiențe, asupra conținutului informațiilor transmise în cursul acesteia, a modului de repartizare a lucrărilor către subordonați, stabilind că insuficiențele din această activitate administrativă nu pot constitui fapte penale, ele putând fi evaluate în cadrul procedurilor de evaluare profesională. În consecință a constatat că nu se mai impune efectuarea de acte premergătoare în aplicarea art. 228 și art. 10 lit. b) C. proc. pen. Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul G.C. a fost menținută, prin rezoluția din 8 ianuarie 2008 în lucrarea cu nr. 125/11/2/2008, dată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, în baza dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen. , prin respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulată de D.G. În considerentele rezoluției mai sus arătate, procurorul general a constatat din examinarea cauzei și a reținut că soluția procurorului este temeinică și legală. Persoana vătămată are mai multe litigii de natură civilă care s-au judecat pe rolul instanțelor și care nu sunt în întregime finalizate. Este în dușmănie cu adversarii din aceste procese ce Ie-a purtat, stare care dă naștere unor plângeri repetate aflate și ele în stadii diferite de parcurgere a procedurilor specifice. Stările de fapt care le prezintă persoana vătămată reprezintă disfuncționalități ce privesc funcționarea unităților de parchet. Ele nu au caracter penale și urmează a fi verificate separat, iar rezultatul verificărilor valorificat prin proceduri specifice, nepenale.

În cadrul lucrării mai sus arătate se află fotocopiile mai multor înscrisuri, respectiv ale rezoluției de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale 21 ianuarie 2008 față de numita B.C. (fila 15 lucrarea parchetului mai sus arătată), a încheierii nr. 2300/2007 din ședința de cameră de consiliu de la 4 iunie 2007 (fila 16 lucrarea parchetului mai sus arătată); a sentinței civile nr. 3576/2005 din 9 septembrie 2005 a Judecătoriei Deva (filele 17-20 din lucrarea parchetului mai sus menționată); a somației nr. 76/2006 a Biroului Executor Judecătoresc B.A.

(fila 21 din lucrarea parchetului mai sus menționată ); a încheierii civile nr. 2580/2007 de la 18 iunie 2007 a Judecătoriei Deva (fila 22 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a sentinței civile nr. 5196/2000 de la 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Deva, pronunțată în dosarul nr. 5334/1999 (filele 23-25 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a deciziei civile nr. 1768/2001 de la 20 iulie 2001 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosarul nr. 1839/2001 (filele 26-31 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a deciziei civile nr. 276/2002 de la 15 februarie 2002 a Curții de Apel Alba-lulia, pronunțată în dosarul nr. 26/2002 (filele 32-37 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a unei procuri speciale (fila 38 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a unui articol din presă (fila 39 în lucrarea parchetului mai sus menționată ); a deciziei penale nr. 372/2001 de la 2 mai 2001 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosarul nr. 2087/2001 (filele 40-41 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a unei cereri de probațiune formulată de D.I., în calitate de parte vătămată în dosarul penale nr. 4637/2000 (fila 42 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a unor încheieri de ședință, a unei adrese, a altor înscrisuri, precum și ale unor declarații ale martorilor L.B., C.R., B.N., N.P., L.D.C., a declarației părții vătămate D.I.

în dosarul cu nr. 4637/2000 al Judecătoriei Deva, a sentinței penale nr. 345/2001 de la 27 februarie 2001 a Judecătoriei Deva, pronunțată în dosarul nr. 4637/2000 (filele 43-44; 51-63; 67-68 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a unei plângeri penale formulată de D.I. împotriva numitului L.D., a recursului declarat de L.D.N. și L.M.F. împotriva deciziei civile nr. 1768 din 20 iulie 2001 a Tribunalului Hunedoara, a declarației de recurs a numitului D.I. împotriva sentinței penale pronunțată în dosarul nr. 4637/2000 (filele 45-50 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a unei încheieri de la 18 aprilie 2001 în dosarul nr. 2087/2001, a motivelor de recurs în dosarul nr. 2087/2001, a unei dovezi (filele 64-66 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a unor acte medicale privind pe D.I.

și D.G. (filele 69-75 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a unei plângeri penale formulată de D.I., a unor încheieri date în dosarul nr. 4291/2001 ale Judecătoriei Deva, a altor înscrisuri (filele 76-89 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a acțiunii civile formulată de D.I. împotriva pârâților L.D.N. și L.M.F., a unei citații în dosarul nr. 2498/1999 al Judecătoriei Deva, a sentinței civile nr. 1762/2004 de la 21 iunie 2004 a judecătoriei Deva, pronunțată în dosarul nr. 4291/2001, a unei citații pentru D.I., a deciziei civile nr. 455/R/2005 de la 2 iunie 2005 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 2180/2005 (filele 90-99 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a altor înscrisuri, a unor înscrisuri din dosarul nr. 7331/2004 al Curții de Apel Alba-lulia, secția civilă, a comunicării în lucrarea cu nr. 503/II/2/2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia către petiționarul D.I.

(filele 102-108 în lucrarea parchetului mai sus menționată ); a altor înscrisuri în dosarule nr. 4903/2003, nr. 8/P/2003 al Poliției Post Zam și cu nr. 1245/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, nr. 22/P al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, nr. 130/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia (filele 109-130 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a declarației martorei B.M. și a altor înscrisuri ( filele 131-152 în lucrarea parchetului mai sus menționată); a sentinței penale nr. 14/2003 de la 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4903/2003, a unui memoriu de recurs în anulare formulat de D.I., a deciziei nr. 1685 de la 25 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 5344/2000, precum și a altor înscrisuri (filele 153-179 în lucrarea parchetului mai sus menționată).

Înalta Curte apreciază că prima instanță în mod corect a verificat rezoluția prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat și împotriva căreia petiționarii au formulat plângere, analizând, criticile formulate de aceștia, reținând că fapta prim procurorului G.C. de a întrerupe o audiență acordată petentei nu este prevăzută de legea penală, putând constitui obiectul unor aspecte deontologice, iar împrejurarea că petenții au pe rol mai multe litigii civile și că sunt nemulțumiți de soluțiile date de instanțe, că s-au plâns de reacția procurorilor nu este de natură a concluziona că prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva a cauzat cu rea-credință o vătămate a intereselor legale ale petenților.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarului parchetului, consideră că nu este prevăzută de legea penală fapta presupus a fi comisă de intimat, așa încât în mod judicios s-a constatat în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. în raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere motivele invocate de recurenți, respectiv solicitarea atașării dosarelor menționate, deoarece rezoluția atacată a fost verificată, în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., respectiv pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, la dosarul instanței de fond, aflându-se depuse fotocopiile mai multor hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate plângerile formulate de petiționari.

Totodată, nu pot fi reținute criticile recurenților petiționari cu privire la soluțiile date de procurori, deoarece acestea au fost verificate de instanțe, care au le-au confirmat, așa încât nu pot face obiectul altor plângeri penale, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte consideră că sentința pronunțată de prima instanță ce a fost recurată în prezenta cauză, este legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurenții petiționari D.G. și D.I. împotriva sentinței penale nr. 59 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenții petiționari fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate recursurile declarate de recurenții petiționari D.G. și D.I. împotriva sentinței penale nr. 59 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală. Obligă recurenții petiționari fiecare la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 septembrie 2008.