ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 403/2007

Asupra recursului de

față;

Din analiza actelor și

lucrărilor de la dosar, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 10 octombrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a fost respinsă,

ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G.J., împotriva rezoluției din

7 iunie 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia în

dosarul nr. 282/P/2005 și l-a obligat pe petent la plata sumei de 80 lei RON,

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea a reținut că prin rezoluția din data de 7 iunie 2006

dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba lulia, în dosarul nr. 282/P/2005, s-a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de procurorii: C.F., cercetată pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fals intelectual, uz de fals și sustragere sau distrugere de înscrisuri,

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 242 C.

pen. și F.E. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere

de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen.

S-a reținut că petentul a formulat plângere

împotriva celor doi procurori, susținând că aceștia au instrumentat în mod

defectuos și cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, dosarul nr. 329/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba în care petentul a fost cercetat în

calitate de învinuit, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri

sub semnătură privată și tentativă la înșelăciune, prevăzute de art. 290 C.

pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) și următoarele C. pen.

Petentul B.G.J. a fost cercetat în calitate

de învinuit pentru că la sfârșitul anului 2002 și începutul anului 2003, în

calitate de

administrator la SC U.S.A. SA

Brașov, cu ocazia încheierii

contractelor de furnizare utilități cu SC S.

SA Alba lulia, ar fi modificat conținutul contractelor prin introducerea unor

clauze favorabile societății pe care o reprezenta, urmărind prin aceasta

fraudarea firmei furnizoare de utilități.

Procurorul C.F. a soluționat cauza prin

ordonanța nr. 329/P/2004 din 21 septembrie 2005, prin care a dispus în temeiul art.

11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub

urmărire penală, a învinuitului B.G.J., privitor

la infracțiunile

prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2)

și (3) și următoarele C. pen., în motivarea acestei ordonanțe, procurorul a

reținut că pretinsele modificări aduse contractelor nu au avut aptitudinea să

producă consecințe juridice între părțile contractante, nefiind realizat

acordul de voință între părți. A reținut că în ce privește infracțiunea de

tentativă la înșelăciune, ne aflăm în fața unei tentative improprii la

infracțiunea de înșelăciune, care nu este pedepsită.

Soluția a fost confirmată de prim procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, procurorul F.E.

Soluționând plângerea penală formulată de

petent împotriva procurorilor C.F. și F.E., procurorul a reținut că procedurile

legale au fost respectate cu ocazia efectuării urmăririi penale în cauza

avându-l ca învinuit pe petent, respectiv au fost administrate toate

probele solicitate de părți, inclusiv de petent.

S-a reținut că nu s-a constatat

sustragerea unor file din dosar, iar în

ce privește semnarea unor file de comunicare și adrese ale parchetului de către

procuror, pentru prim procurorul unității, s-a reținut că aceasta s-a făcut

fără să afecteze actul decizional al primului procuror și fără încălcarea

normelor procedurale în materie penală.

Cu referire la procurorul F.E. s-a reținut că

acesta, conform competențelor sale și legii de organizare a Ministerului

Public, nu poate infirma soluția decât în cazul unor grave deficiențe, fapt ce

nu a fost constatat în prezenta cauză.

Împotriva rezoluției nr. 282/P/2005 din 7

iunie 2006, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen. Prin

rezoluția

dată în dosarul nr. 619/11/2/2006,

s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea

petentului B.G.J.

Soluționând plângerea împotriva rezoluției

procurorului, Curtea a apreciat că soluția dispusă în cauză, de neîncepere a

urmăririi penale a intimaților, este temeinică și legală, reținându-se în mod

corect că faptele imputate în legătură cu activitatea profesională a

intimaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

A mai reținut că, în lipsa unor indicii și

probe care să confirme acuzațiile petentului, privind infracțiunea de

sustragere sau distrugere de înscrisuri și infracțiunea de fals și uz de fals,

în mod întemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimaților întrucât

faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate.

Împotriva sentinței Curții, a declarat în

termen legal, recurs petentul B.G.l.

în motivele de recurs a solicitat desființarea sentinței, admiterea

plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de

intimații C.F. și F.E., și în baza art. 278

1

alin. (8) Iit. B) C.

proc. pen., trimiterea dosarului la

procuror

pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaților.

Petentul a susținut că

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu a

analizat toate capetele de sesizare pe care Ie-a

formulat deși sunt probe evidente de vinovăție a procurorului C.F. pentru

comiterea a patru falsificări de probe în dosarul nr. 329/P/2004 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Alba. în acest sens a susținut că, cu aprobarea

procurorului copiile contractelor depuse de reprezentanții SC S. odată cu

plângerea în anul 2003, au fost transformate în anexe ale procesului verbal de

percheziție efectuată din dispoziția procurorului la SC S. SA în anul 2004,

făcându-se mențiunea falsă că acestea sunt contractele găsite în calculatoarele

societății.

A mai susținut că procurorul C.F. a

antedatat, cu data de 17 martie 2005 un memoriu al martorului P.P., depus

ulterior acestei date, memoriu care a fost schimbat de la dosar și că după data

de 30 martie 2005 discheta depusă la dosar de martorul P.P. a fost accesată și

falsificată prin modificarea datelor, cu acceptul sau la inițiativa

procurorului. Intenția de falsificare a dischetei

rezultă și din faptul că la data

de 25 august 2005, s-a constatat că

discheta este virusată, deși în perioada 30 martie - 25 august 2005 aceasta nu

mai fusese accesată, fapt ce făcea imposibilă virusarea ei.

Examinând legalitatea

și temeinicia sentinței în raport de motivele de

recurs formulate și de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Cute constată că recursul petentului este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Pentru soluționarea plângerii petentului B.G.l.,

în temeiul art. 224 C. proc. pen. procurorul, în vederea începerii urmăririi

penale a efectuat acre premergătoare. în acest sens s-a luat declarația

petentului, s-a luat o notă explicativă intimatei C.F., a fost audiat martorul P.P.,

au fost depuse copii din registrul de evidență al persoanelor care au intrat la

parchet la datele care interesează cauza, copii ale unor acte depuse în dosarul

nr. 329/P/22004 al Parchetului de pe lângăTribunalul Alba.

Din analiza acestor acte, Înalta Curte reține

că intimata a instrumentat dosarul nr. 329/P/2004 în care petentul a fost

cercetat în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în

înscrisuri sub semnătură privată și tentativă la înșelăciune, prevăzute de art.

290 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) și următoarele C. pen.

Nemulțumit de soluția de scoatere de sub

urmărire penală dispusă în baza art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., petentul face o interpretare nefondată a actelor aflate în

dosarul nr. 329/P/2004.

Astfel, verificând

conținutul dosarului penal și numerotarea acestuia,

procurorul a reținut că nu s-a constatat sustragerea

niciunei file. Faptul că unele file sunt renumerotate, corespunde practicii

parchetului, ca la finalizarea dosarului și întocmirea actului prin care se

soluționează acțiunea penală, filele dosarului să fie rearanjate și să fie din

nou numerotare, numerele anterioare rămânând la vedere, fără să suporte

ștersături sau alterarea scrisului. Această împrejurare nu dovedește că din

dosarul respectiv au fost sustrase acte.

Cu privire la semnarea unor file de

comunicare și adrese ale unității de către procuror, pentru prim procurorul

unității, acestea s-au realizat în

cadrul

anchetei, fără să afecteze actul decizional al prim procurorului și fără

încălcarea

normelor procedurale în materia urmăririi penale.

Nici împrejurarea că în completarea de

declarație din data de 25 mai 2005, a martorului P.P. este consemnat „audierea

a început la ora 14,45 și s-a finalizat la 15,25” iar în registrul de evidență

s-a

menționat că martorul a intrat în

instituție la ora 11,00 și a ieșit la ora 13,12,

nu dovedește că

declarația respectivă sau consemnarea cu privire la ora consemnată este falsă.

Este probabil ca, în registru, consemnarea orei de ieșire a martorului să fie

greșită, acest fapt fiind posibil datorită numărului mare de intrări și

ieșiri(105 persoane) consemnate în ziua respectivă.

În ce privește susținerea că intimata a

antedatat memoriul depus de același martor la data de 17 martie 2005, se

constată că nu este susținută de probe. Numai aprecierea petentului că acest

memoriu răspunde unor întrebări pe care el Ie-a adresat la data de 30 martie

2005, nu dovedește că memoriul a fost antedatat și, mai mult, că acest fals, dacă

ar exista, a fost făcut de intimată. De asemenea, nu exisă la dosar nici un

indiciu sau dovadă că acest memoriu a fost înlocuit.

Nici susținerea petentului că intimata a

falsificat discheta, prin modificarea datelor nu a fost dovedită. La data de 25

august 2005, când intimata a încercat să-i elibereze petentului, la solicitarea

sa, o copie de pe

dischetă, a constatat că

aceasta a fost virusată, încheind în acest sens un

proces verbal. Este

posibil ca virusarea dischetei să se fi făcut chiar la data de 25 august 2005,

în momentul încercării copierii. întrucât nici un fapt nu indică distrugerea

acesteia de către procuror, în mod corect s-a constatat nevinovăția acesteia.

Celelalte aspecte invocate de petent, chiar

dacă unele dintre ele s-ar confirma în sensul susținerilor petentului, îmbracă

un caracter pur formal, fără să producă consecințe juridice în demersurile

procurorilor de soluționare a dos. nr. 329/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Alba, așa cum în mod corect a reținut și procurorul în rezoluția sa.

În ce privește infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, se reține că actul prin care

procurorul soluționează o cauză nu constituie prin el însuși o infracțiune.

întrucât nu există nici o dovadă sau indiciu că intimata și-a încălcat cu rea

credință atribuțiile de serviciu pentru a-l prejudicia pe petent, în mod corect

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata C.F.

Cu privire la intimatul

F.E. care in calitate de prim procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a confirmat

ordonanța dată de C.F. la data de 21 septembrie 2005, în absența unor probe sau

indicii că a sustras sau distrus acte din dosarul mai sus indicat, nu se poate

reține săvârșirea infracțiunii reclamată de petent și prevăzută de art. 242 C.

pen.

De altfel, toate aceste susțineri ale

petentului, referitoare la modul în care a fost instrumentat dosarul nr. 329/p/2004,

puteau fi invocate și analizate în cadrul procedurii prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., a plângerii împotriva ordonanței prin care s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a petentului care în acest dosar a avut calitatea de

învinuit.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte

constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, că nu există

nici un motiv pentru care să fie casată astfel că, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, urmează să

respingă recursul petentului, ca nefondat.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul B.

G.

împotriva sentinței penale nr. 92 din 10

octombrie 2006 a

Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 60 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 24 ianuarie 2007.