ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 403/2007

Asupra recursului de față; Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.G.J., împotriva rezoluției din 7 iunie 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia în dosarul nr. 282/P/2005 și l-a obligat pe petent la plata sumei de 80 lei RON, cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că prin rezoluția din data de 7 iunie 2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în dosarul nr. 282/P/2005, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorii: C.F., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals și sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 242 C. pen. și F.E. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen. S-a reținut că petentul a formulat plângere împotriva celor doi procurori, susținând că aceștia au instrumentat în mod defectuos și cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, dosarul nr. 329/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba în care petentul a fost cercetat în calitate de învinuit, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și tentativă la înșelăciune, prevăzute de art. 290 C. pen.

și art. 215 alin. (1), (2) și (3) și următoarele C. pen. Petentul B.G.J. a fost cercetat în calitate de învinuit pentru că la sfârșitul anului 2002 și începutul anului 2003, în calitate de administrator la SC U.S.A. SA Brașov, cu ocazia încheierii contractelor de furnizare utilități cu SC S. SA Alba lulia, ar fi modificat conținutul contractelor prin introducerea unor clauze favorabile societății pe care o reprezenta, urmărind prin aceasta fraudarea firmei furnizoare de utilități. Procurorul C.F. a soluționat cauza prin ordonanța nr. 329/P/2004 din 21 septembrie 2005, prin care a dispus în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală, a învinuitului B.G.J., privitor la infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen.

și art. 215 alin. (1), (2) și (3) și următoarele C. pen., în motivarea acestei ordonanțe, procurorul a reținut că pretinsele modificări aduse contractelor nu au avut aptitudinea să producă consecințe juridice între părțile contractante, nefiind realizat acordul de voință între părți. A reținut că în ce privește infracțiunea de tentativă la înșelăciune, ne aflăm în fața unei tentative improprii la infracțiunea de înșelăciune, care nu este pedepsită. Soluția a fost confirmată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, procurorul F.E. Soluționând plângerea penală formulată de petent împotriva procurorilor C.F. și F.E., procurorul a reținut că procedurile legale au fost respectate cu ocazia efectuării urmăririi penale în cauza avându-l ca învinuit pe petent, respectiv au fost administrate toate probele solicitate de părți, inclusiv de petent.

S-a reținut că nu s-a constatat sustragerea unor file din dosar, iar în ce privește semnarea unor file de comunicare și adrese ale parchetului de către procuror, pentru prim procurorul unității, s-a reținut că aceasta s-a făcut fără să afecteze actul decizional al primului procuror și fără încălcarea normelor procedurale în materie penală. Cu referire la procurorul F.E. s-a reținut că acesta, conform competențelor sale și legii de organizare a Ministerului Public, nu poate infirma soluția decât în cazul unor grave deficiențe, fapt ce nu a fost constatat în prezenta cauză. Împotriva rezoluției nr. 282/P/2005 din 7 iunie 2006, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen. Prin rezoluția dată în dosarul nr. 619/11/2/2006, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului B.G.J.

Soluționând plângerea împotriva rezoluției procurorului, Curtea a apreciat că soluția dispusă în cauză, de neîncepere a urmăririi penale a intimaților, este temeinică și legală, reținându-se în mod corect că faptele imputate în legătură cu activitatea profesională a intimaților nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. A mai reținut că, în lipsa unor indicii și probe care să confirme acuzațiile petentului, privind infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri și infracțiunea de fals și uz de fals, în mod întemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimaților întrucât faptele acestora nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

Împotriva sentinței Curții, a declarat în termen legal, recurs petentul B.G.l. în motivele de recurs a solicitat desființarea sentinței, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimații C.F. și F.E., și în baza art. 278 1 alin. (8) Iit. B) C. proc. pen., trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaților. Petentul a susținut că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu a analizat toate capetele de sesizare pe care Ie-a formulat deși sunt probe evidente de vinovăție a procurorului C.F. pentru comiterea a patru falsificări de probe în dosarul nr. 329/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba.

în acest sens a susținut că, cu aprobarea procurorului copiile contractelor depuse de reprezentanții SC S. odată cu plângerea în anul 2003, au fost transformate în anexe ale procesului verbal de percheziție efectuată din dispoziția procurorului la SC S. SA în anul 2004, făcându-se mențiunea falsă că acestea sunt contractele găsite în calculatoarele societății. A mai susținut că procurorul C.F. a antedatat, cu data de 17 martie 2005 un memoriu al martorului P.P., depus ulterior acestei date, memoriu care a fost schimbat de la dosar și că după data de 30 martie 2005 discheta depusă la dosar de martorul P.P. a fost accesată și falsificată prin modificarea datelor, cu acceptul sau la inițiativa procurorului.

Intenția de falsificare a dischetei rezultă și din faptul că la data de 25 august 2005, s-a constatat că discheta este virusată, deși în perioada 30 martie - 25 august 2005 aceasta nu mai fusese accesată, fapt ce făcea imposibilă virusarea ei. Examinând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de motivele de recurs formulate și de dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Cute constată că recursul petentului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Pentru soluționarea plângerii petentului B.G.l., în temeiul art. 224 C. proc. pen. procurorul, în vederea începerii urmăririi penale a efectuat acre premergătoare.

în acest sens s-a luat declarația petentului, s-a luat o notă explicativă intimatei C.F., a fost audiat martorul P.P., au fost depuse copii din registrul de evidență al persoanelor care au intrat la parchet la datele care interesează cauza, copii ale unor acte depuse în dosarul nr. 329/P/22004 al Parchetului de pe lângăTribunalul Alba. Din analiza acestor acte, Înalta Curte reține că intimata a instrumentat dosarul nr. 329/P/2004 în care petentul a fost cercetat în calitate de învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și tentativă la înșelăciune, prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) și următoarele C. pen. Nemulțumit de soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă în baza art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., petentul face o interpretare nefondată a actelor aflate în dosarul nr. 329/P/2004. Astfel, verificând conținutul dosarului penal și numerotarea acestuia, procurorul a reținut că nu s-a constatat sustragerea niciunei file. Faptul că unele file sunt renumerotate, corespunde practicii parchetului, ca la finalizarea dosarului și întocmirea actului prin care se soluționează acțiunea penală, filele dosarului să fie rearanjate și să fie din nou numerotare, numerele anterioare rămânând la vedere, fără să suporte ștersături sau alterarea scrisului. Această împrejurare nu dovedește că din dosarul respectiv au fost sustrase acte. Cu privire la semnarea unor file de comunicare și adrese ale unității de către procuror, pentru prim procurorul unității, acestea s-au realizat în cadrul anchetei, fără să afecteze actul decizional al prim procurorului și fără încălcarea normelor procedurale în materia urmăririi penale.

Nici împrejurarea că în completarea de declarație din data de 25 mai 2005, a martorului P.P. este consemnat „audierea a început la ora 14,45 și s-a finalizat la 15,25” iar în registrul de evidență s-a menționat că martorul a intrat în instituție la ora 11,00 și a ieșit la ora 13,12, nu dovedește că declarația respectivă sau consemnarea cu privire la ora consemnată este falsă. Este probabil ca, în registru, consemnarea orei de ieșire a martorului să fie greșită, acest fapt fiind posibil datorită numărului mare de intrări și ieșiri(105 persoane) consemnate în ziua respectivă. În ce privește susținerea că intimata a antedatat memoriul depus de același martor la data de 17 martie 2005, se constată că nu este susținută de probe.

Numai aprecierea petentului că acest memoriu răspunde unor întrebări pe care el Ie-a adresat la data de 30 martie 2005, nu dovedește că memoriul a fost antedatat și, mai mult, că acest fals, dacă ar exista, a fost făcut de intimată. De asemenea, nu exisă la dosar nici un indiciu sau dovadă că acest memoriu a fost înlocuit. Nici susținerea petentului că intimata a falsificat discheta, prin modificarea datelor nu a fost dovedită. La data de 25 august 2005, când intimata a încercat să-i elibereze petentului, la solicitarea sa, o copie de pe dischetă, a constatat că aceasta a fost virusată, încheind în acest sens un proces verbal. Este posibil ca virusarea dischetei să se fi făcut chiar la data de 25 august 2005, în momentul încercării copierii.

întrucât nici un fapt nu indică distrugerea acesteia de către procuror, în mod corect s-a constatat nevinovăția acesteia. Celelalte aspecte invocate de petent, chiar dacă unele dintre ele s-ar confirma în sensul susținerilor petentului, îmbracă un caracter pur formal, fără să producă consecințe juridice în demersurile procurorilor de soluționare a dos. nr. 329/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, așa cum în mod corect a reținut și procurorul în rezoluția sa. În ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, se reține că actul prin care procurorul soluționează o cauză nu constituie prin el însuși o infracțiune. întrucât nu există nici o dovadă sau indiciu că intimata și-a încălcat cu rea credință atribuțiile de serviciu pentru a-l prejudicia pe petent, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata C.F.

Cu privire la intimatul F.E. care in calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a confirmat ordonanța dată de C.F. la data de 21 septembrie 2005, în absența unor probe sau indicii că a sustras sau distrus acte din dosarul mai sus indicat, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii reclamată de petent și prevăzută de art. 242 C. pen. De altfel, toate aceste susțineri ale petentului, referitoare la modul în care a fost instrumentat dosarul nr. 329/p/2004, puteau fi invocate și analizate în cadrul procedurii prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., a plângerii împotriva ordonanței prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului care în acest dosar a avut calitatea de învinuit.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, că nu există nici un motiv pentru care să fie casată astfel că, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , urmează să respingă recursul petentului, ca nefondat. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B. G. împotriva sentinței penale nr. 92 din 10 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 24 ianuarie 2007.