ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3815/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1.Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin sentința penală nr. 73 din 26 mai 2009, a respins ca nefondată, plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. formulată de petiționarul S.T. și în consecință; A fost menținută rezoluția procurorului din 30 decembrie 2008 dată în dosar nr. 602/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, confirmată în procedura administrativă ulterioară prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 263/II/2/2009 din 8 martie 2009 a procurorului general al organului judiciar sus-menționat – prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii” și anume latura obiectivă și subiectivă) față de intimații-făptuitori: (i) S.S. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeș sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea infractorului și neglijență în serviciu prevăzute de art. 264 și art. 249 C. pen. (ii) S.C. prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeș sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. și (iii) F.E., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare statului. Hotărând astfel, judecătorul cauzei a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare aflate în dosar constatând legalitatea și temeinicia soluției de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. – contrar solicitării petiționarului privind reforma acestuia și rezoluției respective prin aplicarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în consens au fost reținute următoarele: - prin plângerea penală în calitate de persoană vătămată înregistrată sub nr. 602/P/2008 din 6 octombrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia numitul S.T.

a solicitat efectuarea cercetării față de magistrații-procurori S.S., S.C. și F.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249 și art. 264 C. pen., ce s-a pretins a fi fost comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu în următoarele împrejurări: a) procurorul S.S., cu ocazia rezolvării dosarului penal nr. 397/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sebeș, nu a analizat corespunzător materialul administrat în cauză, dispunând astfel – în opinia pretinsei persoane vătămate - o soluție în contradicție cu probele administrate, prin care l-a favorizat pe făptuitorul K.L., în detrimentul intereselor legale ale numitului S.T., parte vătămată în cauza penală respectivă; b) prim-procurorul S.C., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeș a procedat la respingerea plângerii în baza art. 278 C. proc.

pen. fără a verifica motivele părții vătămate și fără a se pronunța cu privire la acestea și, nu a comunicat petentului calea procesuală de urmat pentru contestarea celor dispuse prin actul de respingere a plângerii amintite; c) prim-procurorul F.E., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba la rândul său, în loc să dispună verificarea pe fond a aspectelor menționate de petent prin plângerea ulterioară adresată Președinției României, i-a comunicat acestuia formal doar posibilitatea de a se adresa cu plângere potrivit art. 278 1 C. proc. pen. Judecătoriei Sebeș, deși în baza art. 278 13 C. proc.

pen., trebuia să trimită direct memoriul acestei instituții; memoriul ulterior în completare adresat de petent în data de 2 iunie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, a fost trimis Judecătoriei Sebeș, deși era evident depășit termenul de 20 zile pentru declanșarea controlului judecătoresc respectiv; - pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză (copii ale înscrisurilor incriminate) cu privire la faptele imputate procurorului S.S.

s-a apreciat că modalitatea de administrare și interpretare a probațiunii cu ocazia rezolvării unei cauze penale nu poate constitui un temei de natură să conducă la concluzia săvârșirii de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu sau de favorizare a infractorului atâta timp cât nu există nici o probă prin care să se facă dovada relei-intenții a magistratului respectiv în acest sens; de asemenea nu s-au reținut aspecte privind încălcarea atribuțiilor de serviciu de către procuror, cu ocazia soluționării dosarului nr. 397/P/2006.

Cu privire la faptele imputate procurorului S.C., s-a reținut de asemenea prin rezoluția contestată că lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen.; nemenționarea căii de atac în actul de comunicare a soluției de respingere a plângerii formulate de petent împotriva rezoluției nr. 397/P/2006 nu constituie o îngrădire a dreptului de liber acces la justiție ce ar putea reprezenta o îndeplinire cu rea-credință a sarcinilor de serviciu, atâta vreme cât o atare posibilitate procesuală decurgea din legea în materie, ce era și trebuia cunoscută de petiționar potrivit art. 51 alin. (4) C. pen. Referitor la învinuirile aduse prim-procurorului F.E., s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.

și respectiv art. 264 C. pen., întrucât acesta a indicat petiționarului posibilitatea recurgerii la dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. aplicabile în speță dată, fiind epuizarea competențelor parchetului în rezolvarea/controlul administrativ ulterior a dosarului nr. 397/P/2006. Mai mult decât atât verificând dosarul nr. 809/298/2007 al Judecătoriei Sebeș, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 197 din 30 octombrie 2007, s-a constatat că la dosar există și memoriul petentului adresat Președinției României în 22 martie 2007, iar din motivarea sentinței respective reiese faptul că, instanța a avut cunoștință de acesta, dar a apreciat că din formularea sa nu poate fi reținut/asimilat sub aspect procedural plângerii în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. 2. Recursul în termen declarat de petiționarul S.T. împotriva sentinței amintite apreciată ca nelegală și temeinică cu solicitarea de a se infirma soluția de neîncepere a urmăririi penale și a se trimite cauza pentru începerea judecății în primă instanță față de toți intimații-făptuitori și pentru toate infracțiunile sesizate în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimaților-procurori, pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor prev. de art. 246 și respectiv art. 249 și art. 264 C. pen., fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât: În precizarea plângerii inițiale făcute la data de 15 octombrie 2008, însăși persoana exclude existența relei-credințe a intimaților, ca element constituțional infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Infracțiunea de favorizarea infractorului, așa cum este ea incriminată prin norma de reglementare a art. 264 C. pen., poate fi săvârșită, sub aspectul laturii subiective, numai cu intenție directă, ceea ce implică prevederea consecințelor și urmărirea de către făptuitor a favorizării or; în cauză, din niciuna dintre probele administrate, nici măcar din cele invocate de către persoana vătămată, nu se poate desprinde concluzia că procurorul a prevăzut și urmărit ca, prin conduita sa profesională în dos.

nr. 397/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sebeș, să îl favorizeze pe numitul P.K.L.; Soluția dată de procuror este motivată în fapt și în drept și este supusă căilor de atac menționate de art. 278-278 1 C. proc. pen., modalitatea de interpretare a probațiunii neputând reprezenta un temei care să conducă la concluzia săvârșirii de către autorul interpretării a infracțiunii de neglijență în serviciu așa cum aceasta este menționată de art. 249 C. pen.; Nemenționarea căii de atac, chiar dacă reprezintă o lacună a actului de comunicare a soluției inițiale, nu constituie un act de neglijență, în sensul art. 249 C. pen., atâta vreme cât o atare posibilitate procesuală decurge din legea în materie (art. 278 1 C. proc.

pen.) ce era și trebuia cunoscută de petiționar potrivit art. 51 alin. (4) și C. pen. Memoriul adresat Președinției României a fost examinat și motivat de Judecătoria Sebeș, ca act procedural informal în continuare cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen. aspecte imputabile în exclusivitate recurentului – ca atare, sentința atacată prin care a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 602/P/2008 din 30 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică iar reformarea sa prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. solicitată de recurent este nejustificată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiționar va plăti suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.T. împotriva sentinței penale nr. 73 din 26 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.