ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3815/2009

Deliberând

asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei

constată următoarele:

1.Curtea de Apel

Alba Iulia, secția penală, prin sentința penală nr. 73 din 26 mai 2009, a

respins ca nefondată, plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen.

formulată de petiționarul S.T. și în consecință;

A fost menținută

rezoluția procurorului din 30 decembrie 2008 dată în dosar nr. 602/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, confirmată în procedura

administrativă ulterioară prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția

nr. 263/II/2/2009 din 8 martie 2009 a procurorului general al organului

judiciar sus-menționat – prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în

temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi

lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii” și anume latura obiectivă

și subiectivă) față de intimații-făptuitori: (i) S.S. procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Sebeș sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

favorizarea infractorului și neglijență în serviciu prevăzute de art. 264 și

art. 249 C. pen. (ii) S.C. prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sebeș sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

neglijență în serviciu prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. și (iii) F.E.,

prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de

art. 246 C. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la plata sumei de 160 lei

cheltuieli judiciare statului.

Hotărând astfel,

judecătorul cauzei a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare aflate

în dosar constatând legalitatea și temeinicia soluției de neîncepere a urmăririi

penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. –

contrar solicitării petiționarului privind reforma acestuia și rezoluției

respective prin aplicarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b)

C. proc. pen. în consens au fost reținute următoarele:

- prin plângerea

penală în calitate de persoană vătămată înregistrată sub nr. 602/P/2008 din 6

octombrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia numitul S.T.

a solicitat efectuarea cercetării față de magistrații-procurori S.S., S.C. și

F.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249 și

art. 264 C. pen., ce s-a pretins a fi fost comise în exercitarea atribuțiilor

de serviciu în următoarele împrejurări:

a) procurorul

S.S., cu ocazia rezolvării dosarului penal nr. 397/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sebeș, nu a analizat corespunzător materialul administrat în

cauză, dispunând astfel – în opinia pretinsei persoane vătămate - o soluție în

contradicție cu probele administrate, prin care l-a favorizat pe făptuitorul

K.L., în detrimentul intereselor legale ale numitului S.T., parte vătămată în

cauza penală respectivă;

b)

prim-procurorul S.C., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeș a procedat

la respingerea plângerii în baza art. 278 C. proc. pen. fără a verifica

motivele părții vătămate și fără a se pronunța cu privire la acestea și, nu a

comunicat petentului calea procesuală de urmat pentru contestarea celor dispuse

prin actul de respingere a plângerii amintite;

c)

prim-procurorul F.E., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba la rândul

său, în loc să dispună verificarea pe fond a aspectelor menționate de petent

prin plângerea ulterioară adresată Președinției României, i-a comunicat

acestuia formal doar posibilitatea de a se adresa cu plângere potrivit art. 278

1

C. proc. pen. Judecătoriei Sebeș, deși în baza art. 278

13

C. proc.

pen., trebuia să trimită direct memoriul acestei instituții; memoriul ulterior

în completare adresat de petent în data de 2 iunie 2006 Parchetului de pe lângă

Tribunalul Alba, a fost trimis Judecătoriei Sebeș, deși era evident depășit

termenul de 20 zile pentru declanșarea controlului judecătoresc respectiv;

- pe baza

actelor premergătoare efectuate în cauză (copii ale înscrisurilor incriminate)

cu privire la faptele imputate procurorului S.S. s-a apreciat că modalitatea de

administrare și interpretare a probațiunii cu ocazia rezolvării unei cauze

penale nu poate constitui un temei de natură să conducă la concluzia săvârșirii

de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu sau de favorizare a

infractorului atâta timp cât nu există nici o probă prin care să se facă dovada

relei-intenții a magistratului respectiv în acest sens; de asemenea nu s-au

reținut aspecte privind încălcarea atribuțiilor de serviciu de către procuror,

cu ocazia soluționării dosarului nr. 397/P/2006.

Cu privire la

faptele imputate procurorului S.C., s-a reținut de asemenea prin rezoluția

contestată că lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 249 C. pen.; nemenționarea căii de atac în actul de comunicare a

soluției de respingere a plângerii formulate de petent împotriva rezoluției nr.

397/P/2006 nu constituie o îngrădire a dreptului de liber acces la justiție ce

ar putea reprezenta o îndeplinire cu rea-credință a sarcinilor de serviciu,

atâta vreme cât o atare posibilitate procesuală decurgea din legea în materie,

ce era și trebuia cunoscută de petiționar potrivit art. 51 alin. (4) C. pen.          Referitor

la învinuirile aduse prim-procurorului F.E., s-a apreciat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și

respectiv art. 264 C. pen., întrucât acesta a indicat petiționarului

posibilitatea recurgerii la dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

aplicabile în speță dată, fiind epuizarea competențelor parchetului în

rezolvarea/controlul administrativ ulterior a dosarului nr. 397/P/2006.

Mai mult decât

atât verificând dosarul nr. 809/298/2007 al Judecătoriei Sebeș, în care s-a

pronunțat sentința penală nr. 197 din 30 octombrie 2007, s-a constatat că la

dosar există și memoriul petentului adresat Președinției României în 22 martie

2007, iar din motivarea sentinței respective reiese faptul că, instanța a avut

cunoștință de acesta, dar a apreciat că din formularea sa nu poate fi reținut/asimilat

sub aspect procedural plângerii în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen. împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.

termen declarat de petiționarul S.T. împotriva sentinței amintite apreciată ca

nelegală și temeinică cu solicitarea de a se infirma soluția de neîncepere a

urmăririi penale și a se trimite cauza pentru începerea judecății în primă

instanță față de toți intimații-făptuitori și pentru toate infracțiunile

sesizate în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. c)

C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută

împotriva intimaților-procurori, pentru săvârșirea de către aceștia a

infracțiunilor prev. de art. 246 și respectiv art. 249 și art. 264 C. pen.,

fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât:

În precizarea

plângerii inițiale făcute la data de 15 octombrie 2008, însăși persoana exclude

existența relei-credințe a intimaților, ca element constituțional infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Infracțiunea de

favorizarea infractorului, așa cum este ea incriminată prin norma de

reglementare a art. 264 C. pen., poate fi săvârșită, sub aspectul laturii

subiective, numai cu intenție directă, ceea ce implică prevederea consecințelor

și urmărirea de către făptuitor a favorizării or; în cauză, din niciuna dintre

probele administrate, nici măcar din cele invocate de către persoana vătămată,

nu se poate desprinde concluzia că procurorul a prevăzut și urmărit ca, prin

conduita sa profesională în dos. nr. 397/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sebeș, să îl favorizeze pe numitul P.K.L.;

Soluția dată de

procuror este motivată în fapt și în drept și este supusă căilor de atac

menționate de art. 278-278

1

C. proc. pen., modalitatea de

interpretare a probațiunii neputând reprezenta un temei care să conducă la concluzia

săvârșirii de către autorul interpretării a infracțiunii de neglijență în

serviciu așa cum aceasta este menționată de art. 249 C. pen.;

Nemenționarea

căii de atac, chiar dacă reprezintă o lacună a actului de comunicare a soluției

inițiale, nu constituie un act de neglijență, în sensul art. 249 C. pen., atâta

vreme cât o atare posibilitate procesuală decurge din legea în materie (art.

278

1

C. proc. pen.) ce era și trebuia cunoscută de petiționar

potrivit art. 51 alin. (4) și C. pen.

Memoriul adresat

Președinției României a fost examinat și motivat de Judecătoria Sebeș, ca act

procedural informal în continuare cu prevederile art. 278

1

C. proc.

pen. aspecte imputabile în exclusivitate recurentului – ca atare, sentința

atacată prin care a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.

602/P/2008 din 30 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia este legală și temeinică iar reformarea sa prin aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. solicitată

de recurent este nejustificată.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiționar va plăti suma de 100 lei

cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul S.T. împotriva sentinței penale nr.

73 din 26 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori

și familie.

Obligă

recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.