ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3322/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, la 12 iunie 2008 sub nr. 972/57/2008 petiționarii D.G. și D.I. au formulat în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. plângere împotriva rezoluției nr. 177/P/2008 din 9 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia și rezoluției nr. 549/II/2/2008 dată de aceeași unitate de parchet, privind neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților M.L. și G.C., magistrați procurori sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. În cuprinsul plângerii, petiționarii au criticat soluția de netrimitere în judecată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că intimații, în calitate procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, prin aceea că în mod abuziv ar fi aplicat în mod necorespunzător normele legale cu ocazia soluționării dosarului penal nr. 277/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de petiționarii D.G. și D.I., precum și din oficiu, Curtea de Apel Alba-lulia, secția penală, a constatat că plângerea acestora nu este întemeiată, respingând-o în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen., ca nefondată, prin sentința penală nr. 93 din 21 august 2008, obligându-i totodată, pe petiționari la plata sumelor de câte 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că prin rezoluția din 9 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, în dosarul nr. 177/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza

privind pe intimații G.C. și M.L., pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

În urma actelor premergătoare efectuate, în fapt, s-a reținut că, în

dosarul penal nr. 277/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva,

petiționara D.G. a solicitat cercetarea numiților L.D.N. și L.M.F., pentru comiterea mai multor fapte de natură penală.

Prin rezoluția din 12 martie 2008, procurorul M.L. a dispus în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de persoanele cercetate, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni. Urmare plângerii împotriva soluției formulate, în 11 aprilie 2008, prim procurorul G.C. a examinat soluția, apreciind că este legală și temeinică, confirmând-o.

Împotriva sentinței nr. 93 din 21 august 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, secția penală, petiționarul D.I., au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând trimiterea cauzei spre competentă cercetare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaților sub aspectul faptei pentru care au formulat plângerea inițială.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 972/57/2008, iar la termenul fixat, deși legal citați, recurenții petiționari nu s-a prezentat, dar au depus la dosar, prin registratură, note de concluzii scrise, însoțite de înscrisuri doveditoare.

Examinând recursul declarat de petiționara D.G., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct.1 lit. a) teza I C. proc. pen. constată că acesta a fost tardiv declarat, întrucât din cuprinsul încheierii de ședință din 19 august 2001, rezultă că petiționara a fost prezentă la dezbateri pe fondul cauzei, (fila 171 dosar primă instanță), iar cerere de recurs a fost depusă și înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-lulia la data de 4 septembrie, deci cu depășirea termenului de 10 zile, prevăzut de dispozițiile art. 385

3

C. proc. pen.

Întrucât petiționara D.G. a fost prezentă la momentul când s-a acordat cuvântul la dezbateri, termenul de recurs curge de la pronunțare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen. și s-a împlinit la data de 1 septembrie 2008. or în speță petiționara a formulat recurs abia la data de 4 septembrie 2008, astfel cum rezultă din cererea existentă la fila 2 dosar recurs).

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat de petiționarul D.I., sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.

Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare în cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționari, apreciind ca fiind legale și temeinice atât rezoluția nr. 177/P/2008 din 9 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia cât și a rezoluției nr. 549/ll/2/2008 dată de aceeași unitate de parchet, întrucât în mod corect s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților M.L. și G.C., întrucât aspectele semnalate de persoanele vătămate nu realizează conținutul unei infracțiuni. faptele presupuse a fi săvârșite de intimați neavând caracter penal .

De altfel, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de petiționarii D.G. și D.I. își au originea în existența mai multor litigii de natură civilă, în diverse stadii procesuale, cu numiții L.D.N. și L.M., (fiind adversari cu aceștia în procese cu care se află în relații de dușmănie), fiind de fapt expresia nemulțumirii că magistrații procurori, ce au avut spre soluționare plângerile lor, nu au dat o soluție favorabilă petiționarilor.

De altfel, se mai constată că prin rezoluția nr. 549/II/2/2008 din 28 mai 2008, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia a confirmat rezoluția dată de procurorul de la aceeași unitate de parchet, respingând, ca nefondată, în baza art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată de petiționari și reținând, totodată că, din verificarea materialului probator a rezultat că susținerile acestora nu au niciun suport real, magistrații procurori nefăcând altceva decât să-și exercite cu bună credință sarcinile de serviciu, conform prevederilor legale în vigoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, înalta Curte constată că instanța de fond a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de petiționari, reținând justificat că, intimații magistrați procurori și-a îndeplinit cu bună-credință și cu respectarea prevederilor legale în vigoare atribuțiile de serviciu, atunci când a făcut demersurile specifice activității de cercetare cu privire la aspectele sesizate de petiționari.

Așadar, cele susținute de recurentul petiționar, în lipsa unor argumente temeinice și a unor probe, care să conducă la concluzia că intimații ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală, atunci când și-a exercitat atribuțiile de serviciu, rămân doar simple afirmații fără niciun suport real, întrucât din actele dosarului nu a rezultat că intimații M.L. și G.C., magistrați procurori, ar fi acționat cu rea-credință sau în mod defectuos, atunci când procedând la efectuarea de activități specifice actelor premergătoare, au dispus și respectiv confirmat, soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., aceasta fiind pe deplin justificată, aspectele sesizate neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind de natură a atrage răspunderea penală a acestora

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul D.I. împotriva sentinței penale nr. 93/2008 din 21 august 2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală, iar în baza art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge ca tardiv, recursul declarat de petiționara D.G. împotriva aceleiași sentințe penale.

De asemenea, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.I. împotriva sentinței penale nr. 93/2008 din 21 august 2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara D.G. împotriva sentinței penale mai sus-menționate.

Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2008.