ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3901/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele Prin sentința penală nr. 100 din 04 septembrie 2008 Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.C. împotriva rezoluției procurorului din 05 mai 2008 dispusă în dosarul nr. 443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, și a menținut rezoluția atacată. A obligat pe petent să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Petentul S.C. a formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției procurorului din 05 mai 2008 dată în dosarul nr. 443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, prin care s-a dispus: Neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.V.

și comisar de poliție E.V. la Serviciul de Cercetări Penale al I.P.J. Sibiu, sub aspectul săvârșirii infr. de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. de art. 323 C. pen., iar în ceea ce-1 privește pe cel dintâi și pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată, prev. și ped. de art. 246 cu aplicarea art. 248 1 C. pen., furt, tâlhărie, distrugere și represiune nedreaptă, fapte prevăzute de art. 208, art. 211, art. 217 și art. 268 C. pen. Neînceperea urmăririi penale fată de numiții B.I., F.S., judecătorii F.N. și R.I.M., avocata F.M. sub aspectul săvârșirii infr. represiune nedreaptă, faptă prevăzute de art. 268 C. pen. Plângerea a fost înregistrată la instanța Curții de Apel Alba lulia sub nr. 1049/57/2008 iar petentul S.C.

a solicitat instanței admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Examinând actele și materialul probator din dosar, instanța a reținut următoarele: Prin rezoluția din 05 mai 2008 dată de procuror în dosarul nr. 443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. de art. 323 C. pen. fată de executorul judecătoresc M.V. și comisar de poliție V.E. la Serviciul de Cercetări Penale al I.P.J.

Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în forma calificată, prev. și ped. de art. 246 cu aplicarea art. 248 1 C. pen., furt, tâlhărie, distrugere și represiune nedreaptă, fapte prevăzute de art. 208, art. 211, art. 217 și art. 268 C. pen. față de executorul judecătoresc M.V. și pentru săvârșirea infracțiunii de represiune nedreaptă, faptă prevăzute de art. 268 C. pen. față de numiții B.I., F.S., judecătorii F.N. și R.I.M. , avocata F.M. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: Persoana vătămată S.C. a formulat plângere penală împotriva comisarului de poliție V.E. pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapta prev. de art. 323 C. pen.

deoarece, de conivență cu executorul judecătoresc M.V., au stabilit ziua în care să fie chemat la audiere la poliție și în acest răstimp s-a procedat la executarea lui silită, executorul judecătoresc spărgându-i ușa pentru a pătrunde în apartament de unde a luat un televizor marca Samsung, în valoare de 1200 lei pe care i l-a predat numitului B.I., creditorul său. În ceea ce-l privește pe executorul judecătoresc plângerea numitului S.C. mai vizează și săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în forma calificată, prev. și ped.

de art. 246 cu aplicarea art. 248 1 C. pen., deoarece acesta l-a somat pentru recuperarea unei creanțe rezultată din titlul executoriu care era sentința penală nr. 1247/2003 a Judecătoriei Sibiu, în cuprinsul somației trecând o sumă mai mare decât datora, precum și pentru faptul ca deși l-a atenționat că sentința pe care o execută este „ caducă, lovită de nulitate absolută și falsă" acesta nu a „sistat" execuția silită, și pentru infracțiunile de furt, tâlhărie, distrugere și represiune nedreaptă, fapte prevăzute de art. 208, art. 211, art. 217 și art. 268 C. pen. Cu ocazia luării declarației, la data de 10 aprilie 2008, petentul S.C., a precizat în plângerea sa, că înțelege să solicite efectuarea de cercetări penale pentru infracțiunea de represiune nedreaptă și față de comisarul de politie V.E., avocata F.M., B.I., F.S., judecătorii F.N.

și R.I.M. și bineînțeles, executorul judecătoresc M.V. Cu ocazia efectuării cercetărilor s-a stabilit că persoana vătămată S.C. a adresat o petiție Inspectoratului General al Politiei Române, care a fost trimisă de această instituție I.P.J. Sibiu la data de 26 ianuarie 2006. Pe adresa de înaintare către I.P.J. Sibiu este pusă o rezoluție la data de 31 ianuarie 2005 prin care este repartizată lucrarea (SRP/111/2005 mai 31) subcomisarului V. pentru soluționare. Acesta a luat legătura telefonic cu petentul la data de 02 februarie 2005 care s-a arătat interesat să vină imediat la politie pentru discuții.

însă, cum comisarul era angajat în aceea zi în alte activități a fixat data de 04 februarie 2005, fără ca petentul să facă vreo opoziție, sa solicite o reprogramare pentru altă dată deoarece are o înștiințare din partea executorului judecătoresc de a se afla la domiciliu pentru ziua de vineri, 04 februarie 2005. Prin sentința penală nr. 1247 din 07 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la 2 ianuarie 2004, prin decizia penală nr. 22 din 26 ianuarie 2004 a Tribunalului Sibiu și învestită cu formulă executorie a fost obligat inculpatul-debitor S.C. la plata sumei de 10 milioane lei ROL, către creditorii B.I. și F.S., câte 500 lei Ron pentru fiecare, reprezentând daune morale și cheltuieli judiciare de la judecata în fond ( 400 lei) și 100 lei, cheltuieli judiciare pentru judecata în recurs.

Ulterior, cei doi creditori au formulat cerere de executare silită pe care au depus-o la B.E.J. M.V. pentru recuperarea creanțelor lor. S-a menționat că cererea a fost formulată prin avocat, existând în acest sens împuternicire avocațială și dovadă a plătii unui onorariu de 700.000 ROL. Prin încheierea civilă nr. 268 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei Sibiu a fost încuviințată începerea executării silite împotriva petentului S.C. la cererea expresă a celor doi creditori nu doar a lui B.I. cum s-a susținut din eroare de cel dintâi. Executorul judecătoresc M.V. a emis în dosarul execuțional nr. 54/2004, somația nr. 54/2004 prin care s-a arătat că debitorul S.C. avea de achitat suma de 11.460.500 lei, plus 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

La data de 04 februarie 2005, executorul judecătoresc M.V. s-a deplasat la domiciliul petentului, ocazie cu care, în prezența organelor de poliție a intrat prin forțarea ușii apartamentului, în locuință luând un televizor color marca Samsung, încheind în acest sens procesul verbal de sechestru definitiv cu ridicata, numindu-l custode pe creditorul B.I. Petentul Ș. a contestat suma pentru care a fost urmărit, susținând că avea de achitat, cel mult, câte 4.000.000 lei vechi, fiecărui creditor, deci în total suma de 800 lei (RON) însă, petentul prin titlurile ce se executau silit a fost obligat la suma totală de 10.000.000 lei reprezentând daune morale și cheltuieli judiciare de la judecata de fond și recurs, iar potrivit chitanțelor 71 din 27 februarie 2004 și 38 din 27 februarie 2004, numiții B. și F. au achitat avocaților onorariile respective, în faza de executare silită.

Așadar, așa cum se poate observa în somație era trecută suma care o datora în calitate de debitor de 11.46CJ.500 lei plus 1 milion cheltuieli de executare și nu cheltuieli de judecată cum a fost scris (a se vedea în acest sens procesul verbal de sechestru definitiv cu ridicata)( 1.000.000 lei + 1.200.000 lei = 11.200.000 lei), astfel că diferența nu era una semnificativă, (11460500-11.200.000=260.500) respectiv de 26,05 lei noi, care rezulta din taxa judiciară și timbru judiciar achitate cu prilejul învestirii cu formulă executorie și pentru încuviințarea executării silite.

Prin urmare, susținerea petentului că executorul judecătoresc a scris pe somație o sumă mai mare decât cea pe care o datora nu a putu fi primită, deoarece, pe de o parte, acesta a depus la dosar actele în mod trunchiat, spre exemplu: doar sentința penală nu și decizia penală în care mai avea stabilite cheltuieli judiciare pe care era obligat să le achite; numai prima filă din raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, iar pe de altă parte toate aceste aspecte invocate în plângerea penală de față au fost motive ce l-au determinat să formuleze, la instanța de executare, contestații la executare soluționate în mod irevocabil, prin respingerea lor. De altfel, în aceasta plângere penală sunt invocate o serie de aspecte ce țin de titlul executoriu și de executarea silită desfășurată în baza acestuia, care au fost valorificate la timpul respectiv, în recurs (cu ocazia judecării inculpatului S.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie) sau prin contestație la executare (pentru actele de executare încheiate de către executorul judecătoresc cu prilejul executării silite în dosarul execuțional nr. 54/2004). Î n ceea ce privește acuzația de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni se poate observa lesne că somația 54/2004 a fost comunicată debitorului S.C. la data de 28 ianuarie 2005 - data poștei - prin care era invitat ca la data de 04 februarie 2005 orele 11,30 să rămână la domiciliu deoarece este fixat termen de executare cu organele de poliție. Or, așa cum s-a reținut mai sus convocarea la audiere, la politie, s-a făcut de comisarul V.E., la 02 februarie 2005, când petentul S. avea cunoștință de data și ora executării fără a-l informa pe acesta că nu se poate prezenta.

Prin urmare, este logic că executorul nu i-a solicitat sprijinul comisarului să-l cheme pe petent la 04 februarie 2005 deoarece petiția a fost primită la Politia Sibiu la data de 31 ianuarie 2005, iar somația â fost comunicată la 28 ianuarie 2005 conform ștampilei cu data prezentării la poștă, deci anterior primirii la Sibiu a acestei petiții. în concluzie, la data când executorul a fixat termenul de executare silită nu era fixată data audierii, nici chiar nu exista motivul care să-l determine pe comisar să-l cheme pe petent la politie. Iar în ceea ce privește fixarea datei de către comisar, la 04 februarie 2005 este puțin probabil că cei doi s-au pus de acord, câtă vreme convocările nu erau făcute la aceeași oră, pentru audiere trebuia să se prezinte la ora 8,30 - cum a recunoscut el însuși - și pentru executare silită a fost anunțat pentru ora 11,30.

Pe de altă parte, s-a subliniat, așa cum s-a mâi arătat, că nici chiar petentul nu l-a informat pe comisar că nu se poate prezenta deoarece avea o altă convocare din partea executorului judecătoresc M.V. De aceea, susținerile petentului din plângerea penală de față au rămas doar simple bănuieli care nu au fost susținute de nici un suport probator. P entru toate cele arătate mai sus procurorul a opinat că infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni nu există. Î n ceea ce privește celelalte acuzații câre-l vizau pe executorul judecătoresc M.V. referitoare la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată, prev. și ped.

de art. 246 cu aplicarea art. 248 1 C. pen., deoarece acesta l-a somat pentru recuperarea unei creanțe rezultată din titlul executoriu care era sentința penală nr. 1247/2003 a Judecătoriei Sibiu, în cuprinsul somației trecând o sumă mai mare decât datora, precum și pentru faptul că deși l-a atenționat că sentința pe care o execută este „caducă, lovită de nulitate absolută și falsă" acesta nu a „sistat" execuția silită, și pentru infracțiunile de furt, tâlhărie, distrugere și represiune nedreaptă, fapte prevăzute de art. 208, art. 211, art. 217 și art. 268 C. pen., nici acestea nu există sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. Nu a existat infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată deoarece așa zisul abuz trebuie să fi avut ca urmare socialmente periculoasă consecințe deosebit de grave, respectiv o pagubă de cel puțin 200000 lei.

Referitor la actele de executare abuziv încheiate de executorul judecătoresc, arătate mai sus nici acestea nu subzistă. Aspectul care vizează stabilirea debitului a fost analizat anterior, în ceea ce privește nulitatea, caducitatea, falsul sentinței executate acestea nu mai pot fi puse în discuție în faza executării silite, ele țineau de fondul cauzei și puteau fi invocate doar până în faza judecării recursului. Prin urmare, creditorii aveau un titlu executoriu, iar executorul judecătoresc era obligat să recupereze sumele de bani înscrise în el. De altfel, tot cum se arăta mai sus, debitorul S.C. putea ataca orice act pretins nelegal pe calea contestației la executare, și chiar a uzat de această cale, de fiecare dată fiindu-i respinse aceste acțiuni, instanța de executare hotărând irevocabil că toate acestea sunt îndeplinite în mod legal (somația, actul de sechestrare a televizorului și de adjudecare).

Prin urmare, nu a existat infracțiunea de furt deoarece bunul nu a fost luat în scopul însușirii pe nedrept de către executorul judecătoresc, nici cea de tâlhărie deoarece bunul nu a fost luat prin exercitarea unor acte de violență asupra debitorului, acasă fiind doar soția acestuia, iar distrugerea sistemului de închidere al ușii de acces în apartament s-a datorat faptului că nu a fost permis executorului și agentului de poliție să pătrundă în locuință pentru a duce la îndeplinire dispozițiile titlului executoriu. Î n ceea ce privește infracțiunea de represiune nedreaptă prev. și ped. de art. 268 C. pen. este de remarcat că prin sentința penală nr. 1247/2003 a Judecătoriei Sibiu rămasă definitivă s-a stabilit tocmai vinovăția petentului cu privire la săvârșirea infracțiunilor de calomnie în dauna celor două părți vătămate.

Hotărârea judecătorească, odată ce au fost epuizate toate căile de atac, ordinare și extraordinare, întră în puterea lucrului judecat. Prin urmare, nu a fost cu putință ca procurorul, în acest cadru, să stabilească elementele constitutive ale infracțiunilor de calomnie, respectiv că petentul S.C. Ie-a imputat celor doi vecini, numiților B.I. și F.S., că au falsificat semnătura sau capul de tabel pentru care semnase. Așa cum s-a arătat mai sus acestea erau apărări de fond în cadrul procesului prin care a fost chemat în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și în care a fost condamnat definitiv. Față de cele reținute mai sus, acțiunea penală nu a putut fi exercitată deoarece existau cazurile de împiedicare prev. de art. 10 lit. a) și d), respectiv faptele nu existau sau nu au fost întrunite elementele constitutive prevăzute de lege pentru ca ele să fie infracțiuni.

Î mpotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petentul, iar temeiul art. 278 C. proc. pen. plângerea a fost soluționată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, dispunându-se respingerea plângerii contra rezoluției procurorului, apreciindu-se că persoanele față de care s-a formulat plângerea au acționat în limita intereselor legitime, a mandatului și competențelor stabilite de lege, cu ocazia derulării procedurii executării silite și soluționării unor incidente ivite în cursul acesteia. Verificând rezoluția atacată, instanța a respins plângerea, prin sentință, ca nefondată și a menținut soluția atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente: Nu s-a probat că a existat o prealabilă înțelegere între comisarul V.E.

și executorul judecătoresc, constând într-o coordonare în timp a acțiunilor, deoarece orele la care a fost citat petentul au fost diferite, respectiv 8.30 la poliție și 11.30 la domiciliu în vederea executării silite. Executorul judecătoresc în baza unui titlu executoriu, la cererea creditorilor B.I. și F.S., după prealabila încuviințare a executării de către instanța de judecată l-a somat pe petent la 28 ianuarie 2005, solicitându-i să rămână la domiciliu în vederea executării silite mobiliare pentru data de 04 februarie 2005 orele 11.30. Î n temeiul art. 384 1 C. proc. civ. executorul judecătoresc a intrat în încăperile locuinței petentului, cu forța publică, deoarece nu a existat consimțământul soției petentului, ridicând un televizor Samsung întocmind actele de executare legale.

Î mpotriva executării silite înseși, precum și împotriva actelor de executare a formulat contestație la executare petentul, contestația fiind respinsă de instanțele judecătorești, soluția rămânând definitivă și irevocabilă. Din starea de fapt reținută mai sus nu rezultă că executorul judecătoresc M.V. și comisarul V.E. s-au asociat în scopul săvârșirii de infracțiuni, iar executorul judecătoresc în procedura executării silite nu a săvârșit infracțiunile prev. de art. 246, art. 248 1 C. pen., art. 208, art. 211, art. 217 și art. 268 C. pen. B.I. și F.S. în calitate de părți vătămate au solicitat instanței, în temeiul art. 279 C. proc. pen., tragerea la răspundere penală a petentului pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie.

Prin sentința penală nr. 1247 din 07 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu s-a stabilit vinovăția petentului, care a fost obligat la plata sumei de 10 milioane ROL daune morale. Deoarece această hotărâre a rămas definitivă infracțiunea de represiune nedreaptă de care au fost acuzați B.I., F.S. , F.N., R.I.M. și F.M. nu există. In mod corect procurorul a stabilit că nu poate fi exercitată acțiunea penală datorită existenței cazurilor prevăzute de art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. Î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana vătămată S.C., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea inițială, iar pentru termenul de judecare a recursului de azi 26 noiembrie 2008, recurentul nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține recursul, însă a depus un înscris în susținerea acestuia și a solicitat în esență diminuarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.

Examinând recursul declarat de către petiționar sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Î nalta Curte, a constatat că instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că rezoluția din 05 mai 2008 dată de procuror în dosarul nr. 443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptă prev. de art. 323 C. pen. față de executorul judecătoresc M.V. și comisar de poliție V.E.

la Serviciul de Cercetări Penale al I.P.J. Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei în formă calificată, prev. și ped. de art. 246 cu aplicarea art. 248 1 C. pen., furt, tâlhărie, distrugere și represiune nedreaptă, fapte prevăzute de art. 208, art. 211, art. 217 și art. 268 C. pen. față de executorul judecătoresc M.V. și pentru săvârșirea infracțiunii de represiune nedreaptă, faptă prevăzute de art. 268 C. pen. față de numiții B.I., F.S., judecătorii F.N., R.I.M. și avocata F.M., este legală și temeinică. Î nalta Curte, a constatat că intimații executorul judecătoresc M.V. și comisarul V.E. nu s-au asociat în scopul săvârșirii de infracțiuni, aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu în limitele conferite de lege, iar executorul judecătoresc în procedura executării silite nu a săvârșit infracțiunile prev. de art. 246, art. 248 1 C. pen.

, art. 208, art. 211, art. 217 și art. 268 C. pen. Î n mod corect s-a stabilit că pretinsa infracțiune de represiune nedreaptă de care au fost acuzați B.I., F.S., F.N., R.I.M. și F.M. nu există, întrucât prin sentința penală nr. 1247 din 07 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu, hotărâre ce a rămas definitivă prin care s-a stabilit vinovăția petentului, și a fost obligat la plata sumei de 10 milioane ROL daune morale, intimații B.I. și F.S. având calitate de părți vătămate în acea cauză. Astfel că, în mod corect procurorul a stabilit iar prima instanță a confirmat că nu poate fi exercitată acțiunea penală datorită existenței cazurilor prevăzute de art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

Cu privire la cuantumul sumei la care a fost obligat petentul și pentru care a fost emis titlul executor în baza căruia s-a format dosarul de executare, acesta sumă a fost pe deplin justificată prin actele depuse la dosarul cauzei respectiv copiile hotărârilor judecătorești din care a rezultat suma de 10.000.000 lei reprezentând daune morale și cheltuieli judiciare de la judecata de fond și recurs; chitanțele nr. 71 din 27 februarie 2004 și nr. 38 din 27 februarie 2004, din care a rezultat că numiții B. și F. au achitat avocaților onorariile respective, în faza de executare silită.

Așadar, în somație a fost trecută suma care o datora în calitate de debitor de 11.460.500 lei plus 1 milion cheltuieli de executare și nu cheltuieli de judecată cum a fost scris (a se vedea în acest sens procesul verbal de sechestru definitiv cu ridicata) (1.000.000 lei + 1.200.000 lei = 11.200.000 lei), astfel că diferența nu era una semnificativă, (11460500-11.200.000=260.500) respectiv de 26,05 lei noi, care a rezultat din taxa judiciară și timbru judiciar achitate cu prilejul învestirii cu formulă executorie și pentru încuviințarea executării silite, astfel că nici această critică nu poate fi primită. Pentru toate aceste considerente, apreciind că rezoluțiile și sentința pronunțate în cauză sunt legale, temeinice și corect motivate în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.C. împotriva sentinței penale nr. 100 din 04 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.