ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2011

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 121 din 02 noiembrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins plângerea formulată de petentul S.C. împotriva rezoluției nr. 715/11/2/2010 din 27 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. A obligat petentul la plata sumei de 80 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate. Pentru a hotărî, astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06 octombrie 2010 sub nr. 1339/57/2010, petentul S.C. a criticat rezoluția nr. 715/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, susținând în esență că nu s-a ținut seama de faptul că a fost executat de două ori pentru o faptă inexistentă, invocând drept element nou faptul că executorul M.V.

trebuia să restituie televizorul, din moment ce a reținut suma de 1.450 lei, sumă dublă față de cea stabilită prin sentința nr. 1247/2003 pentru B.I. A fost susținută nelegalitatea sentinței nr. 1247/2003, precum și a rezoluțiilor 284/P/2006, 443/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Au fost atașate dosarele nr. 284/P/2006, 443/P/2007 și nr. 715/11/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Petentul a depus la dosar copia rezoluției nr. 103/P/2007 din 08 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Astfel, prin rezoluția nr. 715/11/2/2010 din 27 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost respinsă plângerea formulată de petentul S.C.

, prin care solicita infirmarea rezoluției nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Pentru a dispune astfel, procurorul general a reținut că prin memoriul depus, petentul S.C. a solicitat reexaminarea, infirmarea și reluarea cercetărilor penale în cauza nr. 443/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, soluție ce a fost menținută de instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința penală nr. 100 din 04 septembrie 2008, definitivă prin decizia nr. 3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Procurorul general a constatat că este investit cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. (11) C. proc.

pen., deoarece solicitarea se face după ce soluția contestată de petent a fost menținută de judecător. În raport de cele solicitate, s-a reținut că prin sentința penală nr. 1247/2003 a Judecătoriei Sibiu, definitivă, petentul S.C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1.000.000 lei vechi amendă pentru săvârșirea a patru infracțiuni de calomnie, prev. de art. 206 C. pen.; de asemenea, a fost obligat la despăgubiri civile pentru părțile vătămate și la cheltuieli judiciare. S-a reținut că decizia judecătorilor l-a nemulțumit pe petent, după cum l-au nemulțumit și procedurile de executare silită pentru despăgubiri și cheltuieli, motiv pentru care a depus, între altele, plângere împotriva executorului judecătoresc M.V.

din Sibiu. Prin rezoluția nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză [art. 10 lit. d) C. proc. pen.], reținându-se în esență că executorul a operat în condiții legitime, soluția procurorului de caz fiind menținută prin rezoluția nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum și prin hotărârile emise de Curtea de Apel Alba Iulia și Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 1049/57/2008. Procurorul general a constatat că, față de momentul solicitării și de problema juridică ridicată, petentul S.C. nu a indicat nici un element nou, în sensul art. 278 ind.

1 alin. (11) C. proc. pen., care să justifice redeschiderea urmăririi penale față de cele reținute de judecător după parcurgerea tuturor căilor de atac împotriva soluției de netrimitere în judecată. Din această perspectivă, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că nu s-au furnizat și nu au putut fi identificate elemente noi care să susțină ideea de reluare a urmăririi penale în sensul indicat de lege. Verificând rezoluția atacată prin prisma actelor dosarului și prin raportare la prevederile art. 278 ind. 1 alin. (11) C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele: Petentul S.C. a înțeles să atace în procedura reglementată de art. 278 ind. 1 C. proc. pen. rezoluția nr. 715/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă solicitarea sa de redeschidere a cercetărilor în dosarul nr. 443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Potrivit art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere la instanță, în procedura menționată, doar rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele ori, după caz, rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar în conformitate cu dispozițiile deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Prin raportare la dispozițiile legale arătate, având în vedere obiectul plângerii petentului S.C., respectiv rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia , prin care s-a respins cererea sa de redeschidere a cercetărilor în dosarul nr. 443/P/2007, Curtea a constatat că plângerea dedusă judecății nu este admisibilă. Pe de altă parte, Curtea a reținut că în cauză au fost efectuate cercetări pentru aceleași fapte, reclamate de petent în cursul anului 2007, fiind adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 100 din 04 septembrie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva acestor soluții , hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Conform art. 278 alin. (11) C. proc. pen., în situația respingerii plângerii potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită penal pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc.

pen. S-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte sau împrejurări noi, care să justifice începerea urmăririi penale după adoptarea unei soluții definitive de neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând nemulțumirile care au determinat și formularea primei plângeri. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul S.C. La termenul de astăzi 2 martie 2011, recurentul petiționar, deși legal citat nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține recursul însă a depus prin Serviciul Registratură motivele de recurs, reiterând criticile din plângerea inițială. Examinând recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385 ind.

6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat. Astfel, Înalta Curte, a reținut că în cauză au fost efectuate cercetări pentru aceleași fapte, reclamate de petent în cursul anului 2007, fiind adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Această rezoluție a fost menținută de instanță prin sentința penală nr. 100 din 04 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (11) C. proc. pen. , în cazul respingerii plângerii potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită penal pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen., ceea ce nu este cazul în speța de față. S-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte sau împrejurări noi, care să justifice începerea urmăririi penale după adoptarea unei soluții definitive de neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând nemulțumirile care au determinat și formularea primei plângeri.

Pentru aspectele noi, petentul având posibilitatea formulării unei alte plângeri. Așadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.C. împotriva sentinței penale nr. 121 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2011.