ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121 din

02 noiembrie 2010 Curtea de

Apel Alba Iulia, secția penală, a respins plângerea formulată de

petentul  S.C. împotriva

rezoluției nr. 715/11/2/2010 din

27 septembrie 2010 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia.

A obligat petentul la plata

sumei de 80 lei în favoarea statului,

cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate.

Pentru a hotărî, astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea formulată și

înregistrată pe rolul acestei instanțe

la

data de 06 octombrie 2010 sub nr. 1339/57/2010, petentul S.C.

a criticat rezoluția nr. 715/11/2/2010 a

procurorului general

al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, susținând în

esență că nu s-a ținut seama de faptul că a fost

executat de două ori

pentru o faptă

inexistentă, invocând drept element nou faptul că

executorul M.V. trebuia să restituie televizorul,

din moment ce

a reținut suma de 1.450 lei, sumă dublă față de cea

stabilită prin sentința nr. 1247/2003 pentru B.I.

A fost susținută nelegalitatea

sentinței nr. 1247/2003, precum și

a rezoluțiilor 284/P/2006, 443/P/2007 ale Parchetului de

pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia.

Au fost atașate dosarele nr.

284/P/2006, 443/P/2007 și nr.

715/11/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Petentul a depus la dosar copia rezoluției nr. 103/P/2007

din

08 iunie 2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia.

Astfel, prin rezoluția nr. 715/11/2/2010

din 27 septembrie 2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia

a fost respinsă plângerea

formulată de petentul S.C.

, prin care

solicita infirmarea rezoluției nr. 443/P/2007 din

05 mai 2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru a dispune astfel, procurorul general a reținut

că prin

memoriul depus, petentul S.C. a

solicitat reexaminarea,

infirmarea și

reluarea cercetărilor penale în cauza nr. 443/P/2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, soluție ce a fost

menținută de instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința penală

nr.

100 din 04 septembrie 2008,  definitivă prin decizia nr. 3901 din 26 noiembrie 2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general a constatat

că este investit cu o plângere

întemeiată

pe dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. (11) C. proc. pen., deoarece solicitarea

se face după ce soluția contestată de  petent a fost menținută de judecător.

În raport de cele solicitate, s-a reținut că prin

sentința penală nr. 1247/2003 a Judecătoriei Sibiu, definitivă, petentul S.C. a

fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1.000.000 lei vechi amendă pentru

săvârșirea a patru infracțiuni de calomnie, prev. de art. 206 C. pen.; de

asemenea, a fost obligat la despăgubiri civile pentru părțile vătămate și la

cheltuieli judiciare.

S-a reținut că decizia judecătorilor l-a nemulțumit

pe petent, după cum l-au nemulțumit și procedurile de executare silită pentru

despăgubiri și cheltuieli, motiv pentru care a depus, între altele, plângere

împotriva executorului judecătoresc M.V. din Sibiu.

Prin rezoluția nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea

urmăririi penale în cauză [art. 10 lit. d) C. proc. pen.], reținându-se în

esență că executorul a operat în condiții legitime, soluția procurorului de caz

fiind menținută prin rezoluția nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,

precum și prin hotărârile emise de Curtea de Apel Alba Iulia și Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul nr. 1049/57/2008.

Procurorul general a constatat că, față de momentul

solicitării și de problema juridică ridicată, petentul S.C. nu a indicat nici

un element nou, în sensul art. 278 ind. 1 alin. (11) C. proc. pen., care să

justifice redeschiderea urmăririi penale față de cele reținute de judecător

după parcurgerea tuturor căilor de atac împotriva soluției de netrimitere în

judecată.

Din această perspectivă, plângerea a fost respinsă ca

neîntemeiată, reținându-se că nu s-au furnizat și nu au putut fi identificate

elemente noi care să susțină ideea de reluare a urmăririi penale în sensul

indicat de lege.

Verificând rezoluția atacată prin prisma actelor

dosarului și prin raportare la prevederile art. 278 ind. 1 alin. (11) C. proc.

pen., Curtea a reținut următoarele: Petentul S.C. a înțeles să atace în

procedura reglementată de art. 278 ind. 1 C. proc. pen. rezoluția nr.

715/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, prin care a fost respinsă solicitarea sa de redeschidere a cercetărilor

în dosarul nr. 443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Potrivit art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen., pot

fi atacate cu plângere la instanță, în procedura menționată, doar rezoluțiile

de neîncepere a

urmăririi penale sau

ordonanțele ori, după caz, rezoluțiile de clasare,

de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar în conformitate cu

dispozițiile deciziei nr. LVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile Unite, plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor

efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât

rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de

netrimitere în judecată,

reglementate

de art. 278 ind. 1 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Prin raportare la dispozițiile

legale arătate, având în vedere

obiectul plângerii petentului S.C., respectiv rezoluția

procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

, prin care s-a respins cererea sa de redeschidere

a cercetărilor

în

dosarul nr. 443/P/2007, Curtea a constatat că plângerea dedusă

judecății nu este admisibilă.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că în cauză au

fost efectuate cercetări pentru aceleași fapte, reclamate de petent în cursul

anului 2007, fiind adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în

temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 443/P/2007 din

05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin

rezoluția

nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008

a Procurorului  general

al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 100 din 04 septembrie 2008

Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petent

împotriva acestor soluții , hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală

nr. 3901 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conform art. 278 alin. (11) C. proc. pen., în

situația respingerii plângerii potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă a

decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea penală, nu

mai poate fi urmărită penal pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au

descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de

urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10 C. proc.

pen.

S-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte

sau

împrejurări noi, care să justifice

începerea urmăririi penale după

adoptarea unei soluții definitive de

neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând

nemulțumirile care au determinat și  formularea primei plângeri.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a formulat recurs

petiționarul

S.C.

La termenul de astăzi 2 martie

2011, recurentul petiționar, deși

legal

citat nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține recursul

însă a depus prin Serviciul Registratură motivele

de recurs, reiterând

criticile din plângerea inițială.

Examinând recursul declarat de

petiționar sub toate aspectele,

conform art. 385 ind. 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte,

apreciază că acesta este

nefondat.

Astfel, Înalta Curte, a reținut că în cauză au fost

efectuate cercetări pentru aceleași fapte, reclamate de petent în cursul anului

2007, fiind adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul

art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., prin

rezoluția

nr. 443/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba

Iulia, menținută prin rezoluția nr. 623/II/2/2008 din 18 iunie 2008 a

Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Această rezoluție a fost menținută de instanță prin sentința

penală nr. 100 din 04 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, hotărârea rămânând definitivă prin decizia

penală nr.

3901 din 26 noiembrie 2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, potrivit

dispozițiilor  art. 278 alin. (11) C. proc. pen.

, în cazul respingerii plângerii potrivit art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., persoana  în privința  căreia judecătorul, prin hotărâre

definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă sau să se redeschidă urmărirea

penală, nu mai poate fi urmărită  penal  pentru aceeași faptă, afară de cazul când

s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost  cunoscute de organul de

urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10

C. proc. pen., ceea ce nu este cazul în speța de

față.

S-a constatat că în cauză nu au fost relevate fapte

sau

împrejurări noi, care să justifice

începerea urmăririi penale după

adoptarea unei soluții definitive de

neîncepere a urmăririi penale la nivelul anului 2008, petentul reiterând

nemulțumirile care au determinat și  formularea primei plângeri.

Pentru aspectele noi, petentul având posibilitatea

formulării unei alte plângeri.

Așadar, pentru toate aceste

considerente, apreciind că soluția

pronunțată în cauză este legală, temeinică și corect

motivată în fapt

și

în drept, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

, Înalta Curte,

va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art.

192 alin. (3) din același cod va

obliga recurentul la cheltuieli judiciare

către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul S.C. împotriva sentinței penale nr. 121 din

02

noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 02 martie 2011.