ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1777/2008

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de SC A.S.V.J. SA Petroșani ( fostă R.A.A. Valea Jiului), împotriva rezoluției Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia din data de 21 noiembrie 2007, în dosarul nr. 877/II/2/2007, și a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 27 decembrie 2007 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba lulia, secția penală, sub nr. 1722/57/2007, plângerea formulată de petenta R.A.A.V.J.

Petroșani, devenită apoi SC A. S.V.J. SA, împotriva rezoluției Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia din data de 21 noiembrie 2007, în dosarul nr. 877/II/2/2007, prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanței procurorului care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților R.B. și V. F.C. (executor judecătoresc) pe considerentul că fapta reclamată de înșelăciune, respectiv complicitate la această infracțiune, nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, soluție ce a fost contestată de petenta, și a solicitat redeschiderea urmăririi penale. În urma examinării soluției procurorului prin prisma motivelor invocate în plângere, cât și din oficiu, asupra tuturor aspectelor de temeinicie și legalitate, instanța de fond a constatat că plângerea este nefondată și a fost respinsă ca atare.

Prin cercetările efectuate în cauză, s-a dovedit că în luna aprilie 2005 între petenți și SC S.T. SRL Petroșani, reprezentată de intimatul R.B. s-au încheiat 118 contracte prin care petenta cesiona creanțele sale în favoarea societății intimatului, cu obligația cesionarului de a achita valoarea creanțelor cesionate ce se vor încasa. Deși prin intermediul executorului judecătoresc V.F.C. s-au încasat creanțe în valoare de 750.287.148 lei, intimatul a achitat petentei doar suma de 30.280 lei, omițând achitarea restului sumei, întrucât în contract era prevăzută o clauză de penalitate, fapta nu are caracter penal, ci este o faptă de natură civilă, soluționabilă prin adresarea la o instanță civilă.

Între executorul judecătoresc și petenta nu a existat nici un raport juridic care să-i atragă vreo răspundere penală, acesta având obligația ca în caz de executare, să predea sumele de bani încasate prin executare intimatului cu care avea contract de executare. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs SC A.S.V.J. SA, prin reprezentant legal, solicitând admiterea recursului casarea sentinței penale pronunțată în cauză, desființarea ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în dosarul nr. 307/P/2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba lulia. Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond, pe baza analizei actelor premergătoare aflate la dosarul cauzei, a constatat că situația de fapt reținută de procuror este corectă, cu privire la faptele imputate intimatului R.B., astfel nevirarea sumelor de bani încasate în contul creanțelor cedate de către partea civilă din prezenta cauză atrage răspunderea cesionarului creanței SC S.T. SRL Petroșani, în conformitate cu prevederile clauzei de penalitate menționată la pct. 7.1 al contractului de cesiune; simpla reținere a unei sume, în condițiile contractuale menționate, nu realizează elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, în cauză fiind incident cazul tipic de răspundere contractuală a cesionarului vis a vis de cedent.

Cu privire la faptele executorului judecătoresc V.F. C., întrucât în contract era prevăzută o clauză de penalitate, fapta nu are caracter penal, ci este o faptă de natură civilă, soluționabilă prin adresarea la o instanță civilă. Între executorul judecătoresc și petentă nu a existat nici un raport juridic care să-i atragă vreo răspundere penală, acesta având obligația în caz de executare, să predea sumele de bani încasate prin executare intimatului cu care avea contract de executare. Astfel, în raport de această situație de fapt, rezultă că în sarcina intimatului executor judecătoresc V.F.C. nu se poate reține săvârșirea de către acesta a vreunei fapte prevăzută de legea penală. Ca atare, pentru toate aceste considerente, apreciind că atât rezoluțiile procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. , Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC A.S.V.J. SA împotriva sentinței penale nr. 21 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.