ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1777/2008

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 14 februarie 2008 a Curții de Apel Alba

lulia, secția penală, s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de SC A.S.V.J. SA Petroșani (

fostă R.A.A. Valea

Jiului), împotriva rezoluției

Procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia din data de 21

noiembrie 2007, în dosarul nr. 877/II/2/2007, și a

fost obligată petenta

la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut

următoarele:

La data de 27 decembrie 2007 s-a

înregistrat pe rolul Curții de

Apel Alba lulia, secția penală,

sub nr. 1722/57/2007, plângerea formulată de petenta R.A.A.V.J. Petroșani,

devenită apoi SC A.

S.V.J. SA, împotriva

rezoluției Procurorului general al

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia din data de 21

noiembrie 2007, în dosarul nr. 877/II/2/2007,

prin care s-a respins

plângerea

împotriva ordonanței procurorului care a dispus scoaterea

de sub

urmărire penală a învinuiților R.B. și V.

F.C.

(executor judecătoresc) pe considerentul că fapta

reclamată de

înșelăciune, respectiv complicitate la această

infracțiune, nu întrunește elementele constitutive ale unei

infracțiuni,

soluție ce a fost

contestată de petenta, și a solicitat redeschiderea

urmăririi penale.

În urma examinării soluției procurorului

prin prisma motivelor invocate în plângere, cât și din oficiu, asupra tuturor

aspectelor de

temeinicie și

legalitate, instanța de fond a constatat că plângerea este

nefondată și a fost respinsă ca atare.

Prin cercetările efectuate în cauză, s-a

dovedit că în luna aprilie

2005 între petenți și SC S.T. SRL

Petroșani, reprezentată de intimatul R.B. s-au încheiat 118 contracte prin care

petenta cesiona creanțele sale în favoarea

societății

intimatului, cu obligația cesionarului de a achita valoarea

creanțelor

cesionate ce se vor încasa. Deși prin intermediul executorului judecătoresc V.F.C.

s-au încasat creanțe în valoare de 750.287.148 lei, intimatul a achitat

petentei

doar suma de 30.280 lei, omițând

achitarea restului sumei, întrucât în

contract

era prevăzută o clauză de penalitate, fapta nu are caracter penal, ci este o

faptă de natură civilă, soluționabilă prin adresarea la

o instanță

civilă.

Între executorul judecătoresc și petenta nu a existat nici un

raport juridic care să-i atragă vreo răspundere

penală, acesta având obligația ca în caz de executare, să predea sumele de bani

încasate

prin executare intimatului

cu care avea contract de executare.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal a formulat recurs SC

A.S.V.J.

SA, prin reprezentant legal, solicitând admiterea recursului casarea sentinței

penale pronunțată în cauză,

desființarea

ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în dosarul nr. 307/P/2007

și trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel

Alba lulia.

Examinând recursul declarat de petentă

sub toate aspectele

conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

că acesta este nefondat.

Instanța de fond, pe baza analizei actelor

premergătoare aflate

la

dosarul cauzei, a constatat că situația de fapt reținută de procuror

este corectă, cu privire la faptele imputate intimatului R.B., astfel

nevirarea sumelor de bani încasate în contul

creanțelor

cedate de către partea civilă din prezenta cauză atrage răspunderea

cesionarului creanței SC S.T. SRL

Petroșani, în conformitate cu

prevederile clauzei de penalitate menționată la pct. 7.1 al contractului de

cesiune; simpla reținere a unei sume, în condițiile contractuale menționate, nu

realizează

elementele constitutive ale

vreunei infracțiuni, în cauză fiind incident

cazul tipic de răspundere

contractuală a cesionarului vis a vis de cedent.

Cu privire la faptele executorului

judecătoresc V.F.

C.,

întrucât în contract era prevăzută o clauză de penalitate,

fapta nu are caracter penal, ci este o faptă de natură civilă,

soluționabilă prin adresarea la o instanță civilă.

Între executorul

judecătoresc și petentă nu a existat nici un raport

juridic care să-i

atragă vreo răspundere

penală, acesta având obligația în caz de

executare, să predea sumele de

bani încasate prin executare intimatului cu care avea contract de executare.

Astfel, în raport de această situație de

fapt, rezultă că în sarcina

intimatului executor

judecătoresc V.F.C. nu se

poate reține

săvârșirea de către acesta a vreunei fapte prevăzută de

legea penală.

Ca atare, pentru toate aceste considerente, apreciind că atât

rezoluțiile procurorului cât și sentința

pronunțată în cauză sunt legale

și temeinice, văzând și dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în

baza art. 192 alin.

(2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petenta SC A.S.V.J. SA împotriva sentinței penale nr. 21 din 14

februarie 2008 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai

2008.