ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3190/2008

Asupra recursului de

față;

Î

n baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 23/P/2008

din 29 ianuarie 2008, procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba-lulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.D. și

I.M., judecători și, respectiv, M.N. și P.C., notari,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Pentru a dispune în

acest sens, procurorul a reținut următoarele.

Împotriva numiților L.D., I.M., judecători la Judecătoria

Sibiu și Judecătoria Avrig și, respectiv, M.N., P.C., notari în orașul Avrig și

Sibiu, a formulat plângere penală D.V. solicitând "întocmirea de dosare

penale" pentru aceștia, apreciind că nu și-au îndeplinit corespunzător

atribuțiile de serviciu, vătămându-i interesele procesuale și determinând

pierderea - în procese - a unei proprietăți.

Î

n fapt, petiționara a

reclamat pe toți magistrații și notarii care au

instrumentat cereri,

plângeri, proceduri declanșate de părțile cu care se află în litigiu,

acuzându-i de săvârșirea unor acte profesionale intenționate, ilegale:

„judecătorul a refuzat să recunoască titlul de proprietate"; judecătorul a

refuzat să acorde expertiză; "dosarul a stat pe rol cu amânări

nejustificate", "n-au citit dosarul", „instanța curții de apel

n-a lămurit moștenirea", "notară a intabulat ilegal un certificat de

moștenitor", notarul a suspendat o succesiune etc. (persoanele

reclamate fiind notari sau judecători din județul

Sibiu).

Procurorul a reținut că se reclamă greșeli profesionale, că

acuzațiile vizează nominal pe toți funcționarii,

notari și magistrați, care,

într-un fel sau altul, au avut de soluționat

proceduri, cereri, acțiuni

derivate din

litigiile sale civile, fiind incident cazul de neurmărire penală

prevăzut

de art. 10 lit. b) C. proc. pen., toate actele imputate fiind îndeplinite de

către intimați în exercițiul serviciului lor (de judecător, respectiv, de

notar). Din cuprinsul înscrisurilor anexate plângerii rezultă, implicit, că

actele notariale considerate ilegale au fost supuse cenzurii judecătorilor

nominalizați în plângere ca vinovați și a celor

care au soluționat căile de atac. Eventualele erori ale unora sau

altora

pot fi îndreptate exclusiv prin proceduri judiciare de atac

aflate la îndemâna părților. Nu se poate imputa cu titlu penal unui notar sau

unui magistrat judecător că a interpretat greșit conținutul unui înscris sau o

situație faptică sau o normă legală și că și-a finalizat raționamentele

personale în hotărâri, decizii greșite. în speță, decizia finală asupra "moștenirii"

revendicate considerată ca "furată" de

intimați nu poate aparține decât justiției, numita D.V. urmând

să

uzeze exclusiv de mijloace judiciare civile în scopul valorificării

pretențiilor sale.

Concluzionând că nu există indiciile minimale

ale săvârșirii de către intimați a faptelor penale imputate (abuz și fals), că

aceste aspecte au fost învederate de către petiționară, după caz, instanțelor

de fond sau celor de control judiciar, că intimații sunt îndreptățiți,

constituțional și procedural, să decidă în activitatea lor potrivit propriei

conștiințe și convingeri, independent și imparțial, procurorul a dispus soluția

neînceperii urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. 209/11/2/2008

din 27 februarie 2008, procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia,

a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarei formulată împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Î

n temeiul art. 278/1 C. proc. pen.,

petiționara s-a adresat instanței competente.

Prin sentința penală

nr. 65 din 29 mai 2008, Curtea de Apel Alba-lulia,

secția penală, a respins ca nefondată plângerea

petiționarei.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

Î

n motivarea plângerii, după ce petiționara

enumera un număr impresionant de dosare penale și civile pe care Ie-a avut pe

rolul instanțelor, începând cu anul 1997 și până în prezent, precum și

nenumărate plângeri adresate organelor de justiție, arată că notarii publici M.N.

și P.C., precum și judecătorii L.D. și I.M., nu și-au îndeplinit corect

atribuțiile de serviciu și i-au vătămat dreptul său de a fi titulara unei

proprietăți imobiliare, așa încât, constatându-se vinovăția lor, să se

procedeze la reținerea cauzei pentru judecare și la condamnarea intimaților.

Petiționara, prin plângerea penală, a

solicitat cercetarea și

condamnarea

notarilor publici M.N. și P.C. și a

judecătorilor L.D. și I.M. pentru

infracțiuni legate de neîndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu,

aceștia

vătămându-i interesele prin

întocmirea de acte notariale prejudiciabile, respectiv, prin pronunțarea unor

hotărâri judecătorești prin care i s-au

respins cererile referitoare la

o proprietate.

Toate actele notariale sau acțiunile

judecătorești, la care petiționara face referire, au fost verificate de

instanțe, de la prima instanță și până la Înalta Curte de Casație și Justiție,

stabilindu-se că cererile, plângerile, acțiunile, apelurile și recursurile

declarate de aceasta sunt nefondate, așa încât, în mod corect, procurorul a

constatat că nu există indicii de săvârșirea unor infracțiuni, și a dispus o

soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimați.

Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat prezentul

recurs.

Deși în cererea de recurs petiționara a menționat că va

depune motivele scrise de recurs după eliberarea copiei sentinței (fil. 2), la

dosar a fost depus un set de înscrisuri (copii ale hotărârilor judecătorești

din litigiile civile, titlu de proprietate cu schița amplasare proprietate,

testament, certificat deces D.I., certificat de încadrare în grad de handicap și

talon pensie - fil. 15-31), înscrisuri care au mai fost depuse anterior la

prima instanță și la procuror și care, în consecință, nu sunt de natură a

schimba aspectele de fapt și

de drept

reținute în rezoluția procurorului și sentința atacată.

Prezentă la dezbateri, recurenta-petiționară a reiterat

aspectele reclamate prin plângerea penală.

Recursul nu este fondat.

În activitatea de soluționare a cauzelor repartizate,

judecătorii sunt independenți și se supun numai legii [art. 124 alin. (3) din

Constituție, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004], aceștia având dreptul să

dispună soluția apreciată ca legală și temeinică în funcție de probele

administrate, și prin interpretarea dată acestora și textelor legale

aplicabile.

Împotriva actelor notariale și hotărârilor judecătorești,

părțile nemulțumite au dreptul să exercite căile de atac prevăzute de lege

(art. 129 din Constituție și art. 17 din Legea

nr. 304/2004).

Din chiar înscrisurile depuse de petiționară la dosar,

rezultă că aceasta a exercitat căi de atac împotriva hotărârilor civile și a

actelor notariale, inclusiv căi extraordinare de atac, a formulat cereri de

recuzare și cereri de probe.

Din examinarea actelor notariale și a hotărârilor

judecătorești civile nu au rezultat indicii minimale referitoare la săvârșirea

infracțiunilor reclamate de petiționară în plângerea penală, aceasta exercitând

căile de atac prevăzute de lege și având posibilitatea invocării pretinselor

încălcări ale legii (respingerea unor probe,

incompatibilitatea

unor judecători, încălcarea legii cu ocazia întocmirii

unor acte

notariale).

Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.

b)

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

ca nefondat recursul petiționarei.

Î

n conformitate cu art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată

la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara D.V. împotriva sentinței penale nr. 65 din 29 mai 2008 a Curții de

Apel Alba-lulia, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.