ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1539/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petiționara D.V. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor M.L. (ulterior decedat) și B.L. de la Tribunalul Sibiu, întrucât aceștia, prin pronunțarea în mod abuziv a deciziei civile nr. 1172/2001 i-ar fi afectat dreptul la succesiune referitor la titlul de proprietate nr. 1804/17 din 8 iulie 1996 pe care îl avea împreună cu P.V. și unchiul decedat D.I. În conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., după efectuarea actelor premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin rezoluția nr. 45/P/2007 din 28 februarie 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale cu motivarea că fapta reclamată nu există și că nu a rezultat reaua credință a magistraților, care au pronunțat soluția conform legii.

Plângerea formulată împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 265/II/2/2007 din 2 aprilie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. În contra soluției de netrimitere în judecată, a formulat plângere petiționara, care a fost respinsă, ca tardivă, prin sentința penală nr. 33 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Astfel, s-a reținut că rezoluția nr. 265/II/2/2007 a Parchetului Curții de Apel Alba Iulia i-a fost comunicată petiționarei la 3 aprilie 2007, iar plângerea a fost formulată la 21 noiembrie 2007 și înregistrată la 26 noiembrie 2007 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deci, după trecerea termenului legal de 20 zile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara D.V., aceasta susținând că judecătorii reclamați sunt vinovați de abuz în serviciu și că, prin respingerea ca tardivă a plângerii sale, s-a comis o eroare judiciară. Recursul declarat este neîntemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată se poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță.

Din examinarea actelor dosarului se constată că rezoluția nr. 265/II/2/2007 din 2 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost comunicată petiționarei la 3 aprilie 2007 iar plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost redactată la 21 noiembrie 2007 și înregistrată la 26 noiembrie 2007 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În consecință, plângerea a fost formulată după trecerea termenului legal de 20 zile, situație în care, soluția primei instanțe de respingere a plângerii ca tardiv introdusă, este corectă în raport cu dispozițiile legale evocate. Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a) art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.V., obligând-o pe aceasta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.V. împotriva sentinței penale nr. 33 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2008.