ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1539/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de

petiționara D.V. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor M.L.

(ulterior decedat) și B.L. de la Tribunalul Sibiu, întrucât aceștia, prin

pronunțarea în mod abuziv a deciziei civile nr. 1172/2001 i-ar fi afectat

dreptul la succesiune referitor la titlul de proprietate nr. 1804/17 din 8

iulie 1996 pe care îl avea împreună cu P.V. și unchiul decedat D.I.

În conformitate cu

dispozițiile art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., după efectuarea

actelor premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin

rezoluția nr. 45/P/2007 din 28 februarie 2007, a dispus neînceperea urmăririi

penale cu motivarea că fapta reclamată nu există și că nu a rezultat reaua

credință a magistraților, care au pronunțat soluția conform legii.

Plângerea formulată

împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 265/II/2/2007

din 2 aprilie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia.

În contra soluției de

netrimitere în judecată, a formulat plângere petiționara, care a fost respinsă,

ca tardivă, prin sentința penală nr. 33 din 11 martie 2008 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală.

Astfel, s-a reținut că

rezoluția nr. 265/II/2/2007 a Parchetului Curții de Apel Alba Iulia i-a fost

comunicată petiționarei la 3 aprilie 2007, iar plângerea a fost formulată la 21

noiembrie 2007 și înregistrată la 26 noiembrie 2007 la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, deci, după trecerea termenului legal de 20

zile.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționara D.V., aceasta susținând că judecătorii reclamați

sunt vinovați de abuz în serviciu și că, prin respingerea ca tardivă a

plângerii sale, s-a comis o eroare judiciară.

Recursul declarat este

neîntemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției

procurorului de netrimitere în judecată se poate face plângere în termen de 20

zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.

277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în prima instanță.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că rezoluția nr. 265/II/2/2007 din 2 aprilie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost comunicată

petiționarei la 3 aprilie 2007 iar plângerea împotriva soluției de netrimitere

în judecată a fost redactată la 21 noiembrie 2007 și înregistrată la 26

noiembrie 2007 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, plângerea a

fost formulată după trecerea termenului legal de 20 zile, situație în care,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii ca tardiv introdusă, este

corectă în raport cu dispozițiile legale evocate.

Față de considerentele ce preced,

Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a) art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.V.,

obligând-o pe aceasta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara D.V. împotriva sentinței penale nr. 33 din 11

martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 mai 2008.