ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2875/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18

din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată,

plângerea petentului V.I. împotriva rezoluției din 16 noiembrie 2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba – Iulia.

Prin rezoluția de mai sus,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților B.V.M., Ț.O. și F.I.,

ofițeri în cadrul I.P.J. Sibiu sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 246 C. pen.

În baza art. 275 C. proc.

pen., petiționarul s-a adresat cu plângere, la procurorul ierarhic superior,

împotriva rezoluției din 16 noiembrie 2006 și care plângere s-a respins, ca

nefondată, la 30 decembrie 2006.

În aceste condiții petentul

a introdus plângere la instanță în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Instanța a pronunțat sentința

penală nr. 18 din 20 februarie 2007, prin respingere, astfel cum s-a arătat mai

sus.

În motivare se reține că

petentul este o persoană străină cauzei și toate plângerile, în realitate o

privesc pe fiica sa majoră și nepusă sub interdicție V.I. și de la care nu are

nici un fel de împuternicire legală specială.

S-a mai constatat că

litigiul fiicei majore a petentului este de natură civilă și e încă în

derulare. Așa fiind, s-a apreciat că petentul nu o poate reprezenta și nici nu

poate face plângere penală în numele acesteia, împotriva intimaților sub

aspectul comiterii infracțiunii reclamate.

Ca atare, rezoluția atacată

s-a menținut, prin respingerea plângerii, ca nefondate.

Nemulțumit și de această

sentință, petentul a formulat recursul de față și prin care reia motivele

plângerii inițiale, recunoscând însă că tot litigiul o privește pe fiica sa

majoră, V.I. și de la care nu are nici o procură specială de reprezentare

precum și faptul că ar putea „renunța la litigiu dacă ar fi despăgubit”.

Curtea, după examinarea tuturor

actelor premergătoare urmăririi penale, urmează a reține că V.I., fiica

petentului, nu este pusă sub interdicție precum și faptul că aceasta, are un

litigiu civil cu intimații dar care e în curs de desfășurare.

Așadar, recursul declarat

urmează a fi respins, ca nefondat (în realitate nu recurentul e persoana

vătămată), și menținută sentința penală nr. 18 din 20 februarie 2007 a Curții

de Apel Alba Iulia, ca temeinică și legală.

Se mai constată de către

instanța de recurs că, petentul a mai obținut și sentința penală nr. 2 din 4

ianuarie 2007 și nr. 15 din 8 februarie 2007 de la aceeași curtea de apel,

privind pe alți intimați, fie procurori sau angajați în poliție, dar obiectul

plângerilor este același și cu cel al plângerii de față și de asemenea

plângerile respinse au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul V.I. împotriva sentinței penale nr. 18 din 20

februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 mai 2007.