ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3549/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 8

aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea

formulată de D.V. și P.V., cu privire la nelegalitatea și netemeinicia soluției

de neîncepere a urmăririi penale, dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 44/P/2002, plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

În cauza respectivă, urmare

plângerii petentelor, au fost efectuate acte premergătoare împotriva notarului

public M.N., a judecătorilor ce au pronunțat hotărâri apreciate ca fiind contrare

legii, precum și a avocatului S.D.

S-a susținut că presupușii

făptuitori și-au încălcat atribuțiile de serviciu, cauzând prejudicii

importante celor două recurente, iar hotărârile date de instanțe au fost

obținute urmare traficului de influență făcut de S.D., avocat.

Ca urmare, celor două nu le-a fost

recunoscut dreptul la moștenire, ceea ce le-a creat serioase prejudicii

materiale.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 11 pct. 1 lit.

a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.

În sentința criticată, Curtea de

Apel Alba Iulia a respins plângerea apreciind că soluția dispusă de procuror

este temeinică și legală.

Împotriva sentinței, petentele au

declarat recurs, considerând că faptele reclamate există și constituie

infracțiuni.

Motivul nu este fondat și, în

consecință, recursul urmează a fi respins.

Din examinarea cauzei, rezultă că,

în mod corect și fără a-și încălca atribuțiunile de serviciu, notarul public M.N.

a transmis instanței soluționarea dosarului privind diferiții succesori,

întrucât părțile nu s-au înțeles.

Cât privește judecătorii, aceștia au

dat soluțiile potrivit probelor cauzei și dispozițiilor legale în vigoare,

hotărârile lor fiind supuse căilor de atac, prevăzute de lege.

Împrejurarea că au fost respinse

probele propuse de D.V. și P.V. nu constituie un abuz al magistraților ci un

drept prevăzut de lege.

Cât privește activitatea avocatului

S.D., și acesta s-a încadrat în dispozițiile legale, fiind dreptul și obligația

sa, în același timp, de a propune martori și a apăra în justiție persoanele cu

care, în speță, se judecă petentele.

Față de aceste motive, se constată

că sentința recurată este temeinică și legală, iar recursul petentelor va fi

respins, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de petentele D.V. și P.V., împotriva sentinței penale nr. 11 din 8

aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe fiecare recurentă să

plătească statului suma de câte 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2004.