ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3549/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea formulată de D.V. și P.V., cu privire la nelegalitatea și netemeinicia soluției de neîncepere a urmăririi penale, dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 44/P/2002, plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. În cauza respectivă, urmare plângerii petentelor, au fost efectuate acte premergătoare împotriva notarului public M.N., a judecătorilor ce au pronunțat hotărâri apreciate ca fiind contrare legii, precum și a avocatului S.D. S-a susținut că presupușii făptuitori și-au încălcat atribuțiile de serviciu, cauzând prejudicii importante celor două recurente, iar hotărârile date de instanțe au fost obținute urmare traficului de influență făcut de S.D., avocat.

Ca urmare, celor două nu le-a fost recunoscut dreptul la moștenire, ceea ce le-a creat serioase prejudicii materiale. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. În sentința criticată, Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea apreciind că soluția dispusă de procuror este temeinică și legală. Împotriva sentinței, petentele au declarat recurs, considerând că faptele reclamate există și constituie infracțiuni. Motivul nu este fondat și, în consecință, recursul urmează a fi respins. Din examinarea cauzei, rezultă că, în mod corect și fără a-și încălca atribuțiunile de serviciu, notarul public M.N.

a transmis instanței soluționarea dosarului privind diferiții succesori, întrucât părțile nu s-au înțeles. Cât privește judecătorii, aceștia au dat soluțiile potrivit probelor cauzei și dispozițiilor legale în vigoare, hotărârile lor fiind supuse căilor de atac, prevăzute de lege. Împrejurarea că au fost respinse probele propuse de D.V. și P.V. nu constituie un abuz al magistraților ci un drept prevăzut de lege. Cât privește activitatea avocatului S.D., și acesta s-a încadrat în dispozițiile legale, fiind dreptul și obligația sa, în același timp, de a propune martori și a apăra în justiție persoanele cu care, în speță, se judecă petentele. Față de aceste motive, se constată că sentința recurată este temeinică și legală, iar recursul petentelor va fi respins, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de petentele D.V. și P.V., împotriva sentinței penale nr. 11 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe fiecare recurentă să plătească statului suma de câte 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2004.