ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1685/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

rezoluția din 16 decembrie 2002, Parchetul de pe lângă  Curtea de Apel Alba

Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., reținându-se că  faptele reclamate de D.G. și D.I. împotriva  unui notar,

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu,

fals intelectual și fals material, prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 288 C.

pen.

Plângerea

formulată de petiționari, procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca

nefondată, prin rezoluția nr.343/II/ din 16 mai 2003.

Curtea

de Apel Alba Iulia, prin sentința penală  nr. 14 din 4 noiembrie 2003, a

respins plângerea  petenților împotriva rezoluției menționate, reținând că în

sarcina notarului și a numiților L.D. și L.A. nu se poate reține săvârșirea

vreunei infracțiuni.

Împotriva

acestei hotărâri, petiționarul D.I. a declarat  recurs, susținând, ca și în

plângerile anterioare, că actul material (contract de întreținere) întocmit la

data de 20 iulie 1998, între D.M., în calitate de transmițător și numiții L.D.

și L.M., în calitate de dobânditori  conține date necorespunzătoare adevărului,

care nu au fost lămurite pe deplin cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză.

Examinând

hotărârea atacată, în raport de criticile formulate în recurs, cât și din

oficiu, se constată că instanța de fond a  reținut corect situația de fapt, pe

baza probelor administrate în cauză.

Din

actele dosarului (copia contractului de întreținere, declarațiile notarului

public, declarațiile petiționarilor și raportul de expertiză criminalistică)

rezultă în adevăr că în cursul  lunii iunie 1997, D.M., în prezent decedat, a

reziliat contractul de întreținere  încheiat  cu fiul său D.I.   iar, la 20

iulie 1998 de bună-voie s-a deplasat  la birorul notarial din municipiul Deva,

unde a încheiat un nou contract de  întreținere, în formă autentică, cu membrii

familiei L.

Cum în

cauză nu există indicii care să conducă la concluzia că numitului D.M. i-a fost

viciată voința de a încheia acest din urmă contract pe care l-a semnat

personal, în cunoștință de cauză, așa cum rezultă din raportul de expertiză

criminalistică, în mod just, instanța de  fond a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de D.G. și D.I.

În

consecință, recursul declarat de D.I., nefiind fondat, va fi respins, ca atare,

în baza art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

recurentului la  plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petentul D.I. împotriva sentinței penale nr. 14

din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent să plătească

statului 400.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 25 martie  2004.