ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 410/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 27 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 278 1 C. proc. pen., raportat la art. IX pct. 5 din Legea 281/2003, a respins ca tardiv formulată plângerea introdusă de petenții C.V., împotriva rezoluției nr. 45949/10263/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. A reținut instanța de fond că, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 10 octombrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 92/P/1999, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.V. și M.L., pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual și infracțiunile de fals intelectual și uz de fals prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., art. 289 și art. 291 din același cod, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 13 C. pen.

În motivarea rezoluției s-a reținut că în urma plângerilor formulate de C.V., B.M. și M.E., împotriva numiților M.V. și M.L., s-au efectuat acte premergătoare de începere a urmăririi penale în urma cărora a rezultat că persoanele învinuite nu au săvârșit faptele imputate și prin urmare se impune pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale. Întrucât nu au fost mulțumiți cu soluția pronunțată în cauză, petenții B.M. și C.V. au formulat plângere împotriva acestei rezoluții, la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în urma căreia, prin rezoluția nr. 45949/10263/2001 din 9 aprilie 2002 s-au admis, în parte, plângerile și s-a dispus conform art. 228 C. proc. pen.

și art. 10 lit. d) din același cod, neînceperea urmăririi penale față de M.L., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., completându-se în acest sens rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 92/P/1999. În motivarea sus-menționatei rezoluții s-a reținut ca M.L. nu a îndeplinit, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, ca notar, acte în mod defectuos, cu știință și prin care să fi cauzat o vătămare intereselor petiționarilor. Soluția pronunțată în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, le-a fost comunicată acestora la 4 septembrie 2002, după cum rezultă din actul atașat la dosarul de urmărire penală nr. 92/P/1999.

Ulterior, la 19 octombrie 2004, petenții au formulat plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr. 12611/2004 al Curții de Apel Cluj. În motivarea plângerii s-a arătat că notarul M.L. și numitul M.V. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea, deoarece M.V. a folosit un act fals, iar notarul a știut de acest lucru și a întocmit un act pe baza acelor falsuri. Împotriva sentinței penale nr. 46 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, prin care le-a fost respinsă plângerea ca tardiv formulată, petiționarii C.V. și B.M. au declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., arătând că în raport de prevederile Legii nr. 281/2003, plângerea a fost introdusă în termen.

Recursurile sunt fondate. Analizând sentința atacată, prin prisma motivului invocat, Curtea constată că potrivit art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278 1 C. proc. pen., este de un an și curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Totodată, conform art. XI pct. 2 din același act normativ, mai puțin dispozițiile privind arestarea preventivă și percheziția, toate celelalte dispoziții intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004. Deși prin adoptarea O.U.G. nr. 66/2003, aprobată prin Legea nr. 359/2003 au fost modificate câteva din prevederile Legii nr. 281/2003, acestea vizează doar arestarea inculpatului, prelungirea măsurii arestării, precum și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, toate celelalte dispoziții rămânând neschimbate.

Față de cele arătate, se constată că termenul de un an de introducere a plângerii se împlinea la 1 ianuarie 2005. Introducând plângerea la data de 19 octombrie 2004, greșit instanța de fond a respins plângerea ca tardiv formulată. Ca atare, recursurile fiind fondate, Curtea urmează a le admite în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a casa sentința atacată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de petiționarii C.V. și B.M., împotriva sentinței penale nr. 46 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Cluj. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2005.