ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4492/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 31

martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 213/P/2006, Curtea de Apel Craiova, secția

penală, a respins, ca nefondată, plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., formulată de petiționarul P.P., și a menținut

soluția din rezoluția atacată nr. 362/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, privind neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen. („fapta nu exista”), față de intimații M.C., B.F., D.M.,

N.L., Ș.G. și Ț.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193,

246, 247, 248, 259 și 272 C. pen.

Hotărând astfel, prima instanță a

confirmat în totalitate argumentele probatorii și justificative în baza cărora

procurorul care a efectuat acte premergătoare a constatat că nu există indicii

cu privire la existența faptelor penale imputate intimaților în cauză iar în

final a fost adoptată rezoluția atacată de neîncepere a urmăririi penale în

baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În acest sens din examinarea

materialului de cercetare aflat în dosar nr. 362/P/2005 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova și a celor sesizate prin plângere, s-au reținut

următoarele:

Prin plângerea din 20 ianuarie 2005

adresată Parchetului de pe lângă I.C.C.J., P.P., avocat în Baroul Olt a

solicitat cercetarea mai multor procurori, judecători, notari publici dar și

alte persoane pentru săvârșirea mai multor fapte penale ce s-a pretins a fi

fost comise în legătură cu modul de soluționare a proceselor sale - penale și

civile - generate de încheierea unor contracte de împrumut și încheiere ce a

avut loc în cursul anilor 2002 - 2003.

Prin rezoluția nr. 59/P/2005 din 20

octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J., secția de urmărire penală,

s-a dispus reînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., față de magistrat procuror B.A.G., din cadrul secției judiciar

civile a aceluiași parchet, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 248 C.

pen., disjungerea cauzei și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova pentru a se efectua cercetări față de celelalte persoane

menționate în plângere respectiv:

- M.C., prim-procuror al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246,

247, 248, 272 și 193 C. pen., „săvârșite cu prilejul instrumentării dosarelor

penale nr. 1170/P/2003 și nr. 311/P/2004”;

- B.F., procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247 și

272 C. pen., „săvârșite cu prilejul instrumentării dosarelor penale nr. 1170/P/2003

și nr. 311/P/2004”;

- D.M., președintele Judecătoriei

Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247, 242, 193 și 259 C.

pen., „săvârșite cu prilejul instrumentării dosarelor penale nr. 1435/2004 și nr.

1441/2004”;

- N.L., judecătoare în cadrul

Judecătoriei Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247 și 272 C.

pen., „săvârșite cu prilejul instrumentării dosarelor penale nr. 1182/2004 și nr.

1435/2004”;

- Ș.G. și Ț.G., notari publici din

cadrul C.N.P. Craiova, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.,

„săvârșită cu prilejul întocmirii contractului de împrumut nr. 1656/2002 și

respectiv a contractului de închiriere nr. 1705/2003”;

- L.T., inginer, șeful serviciului

urbanism și sistematizare din cadrul Primăriei Corabia, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 289 C. pen., „săvârșită pe data de 27 aprilie 2004 prin

eliberarea acordului pentru racordarea cabinetului meu de avocatură la rețeaua

electrică pe numele învinuitului I.S.” și

- I.S. și I.F., patroni A.F. I. Corabia, pentru infracțiunile prevăzute

de art. 213, 208, 210, 193, 215 și 291 C. pen.

Cu referire la actele juridice a

căror valabilitate a fost contestată de către petiționar prin cercetările

efectuate s-au stabilit următoarele:

a) contractul de împrumut nr. 1656

din 29 noiembrie 2002 autentificat de notar public Ș.G. a fost încheiat între

petiționar și intimatul I.S. având ca obiect suma de 8.350.000 lei cu termen

scadent la 17 ianuarie 2003, fiind menționate și penalități de întârziere. După

redactare, părțile au citit contractul și l-au semnat. Ulterior, P.P.

(împrumutatul) a solicitat anularea clauzei contractuale privind penalitățile

de întârziere, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 856 din 10 noiembrie

2003 a Judecătoriei Corabia, pronunțată în complet unic de judecător N.L.;

b) contractul de închiriere nr. 1705

din 7 aprilie 2003, autentificat de notar public Ț.G. stipulează că

petiționarul închiriază două camere din clădirea proprietatea familiei I.S. și

I.F., pe o perioadă de 20 ani. Datorită neînțelegerilor intervenite între părți

P.P. a cerut rezilierea contractului afirmând că greșit notarul public a

menționat în contract 20 ani, deoarece părțile conveniseră o durată de 2 ani și

că notarul public nu a trecut în contract clauza de reziliere. Acțiunea a fost

respinsă prin sentința civilă nr. 854 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei

Corabia, formulată de aceeași judecătoare.

Audiat, P.P. a declarat că a citit

contractul înainte de a-l semna și a observat durata de 20 ani „dar realizând

că nu este menționată clauza de reziliere a considerat că și așa este lovit de

nulitate și de aceea l-a semnat”.

În plângere s-a imputat

magistraților M.C., B.F., D.M. și N.L. că au adoptat soluții, au pronunțat

hotărâri prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, că i-au îngrădit

posibilitatea de a avea o judecată dreaptă, i-au sustras acte din dosarele în

care avea calitatea de parte, l-au amenințat sau l-au denunțat calomnios pentru

infracțiunea de ultraj. Actele premergătoare efectuate au stabilit că

procedurile penale inițiate de către petiționar au fost soluționate de

magistrați cu respectarea cadrului legal în materie, asigurarea dreptului la

apărare și a celorlalte drepturi fundamentale în calitate de persoană vătămată.

În acest sens, verificările

întreprinse au constatat următoarele:

a) la data de 26 septembrie 2003, P.P.

a formulat plângere la organul de urmărire penală susținând că I.S. i-a sustras

mai multe documente printre care și executarea contractului nr. 1656/2003 în

care acesta confirma restituirea împrumutului și că a fost înșelat de acesta cu

ocazia încheierii contractului de închiriere nr. 1705/2003.

S-a susținut de asemenea că I.S.

împreună cu L.T. prin fals și înșelăciune au încheiat contractul de furnizare

de energie electrică pe numele lui I.S. (și nu al lui P.P. așa cum conveniseră

anterior).

Prin rezoluția nr. 1170/P/2003 din

23 martie 2004 intimata B.F. a dispus reînceperea urmăririi penale în baza art.

10 alin. (1) lit. a), față de I.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

furt și înșelăciune. Intimatul M.C. a confirmat această soluție în procedura

prealabilă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 404 din

20 septembrie 2004 pronunțată de judecător N.L. a fost respinsă plângerea

petiționarului (soluție reformată în recurs și înlocuită cu aceea de scoatere

de sub urmărire, după trimiterea cauzei la procuror și completarea

cercetărilor, prin ordonanța nr. 1170/ P din 12 mai 2005).

b) la data de 27 noiembrie 2003 P.P.

s-a adresat cu plângere la Judecătoria Corabia sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 210 C. pen., față de intimații făptuitori I.S.

și I.F.

La 6 februarie 2004 judecătorul

cauzei, intimatul D.M., a dispus trimiterea plângerii la parchet pentru

efectuarea de cercetări sub aspectul art. 208 și 209 C. pen. Prin rezoluția nr.

311/ P din 3 mai 2004 intimata B.F. a dispus neînceperea urmăririi penale în

baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (soluție confirmată în baza art. 278

C. proc. pen., de către intimatul M.C.). Plângerea în instanță a fost respinsă

prin sentința penală nr. 403 din 20 septembrie 2004 pronunțată de intimata N.L.

(soluție reformată în recurs pentru completarea cercetărilor penale).

În considerarea acestei baze

factuale s-a apreciat că nu au rezultat date sau indicii că s-au săvârșit fapte

penale iar simplele afirmații făcute de petiționar au putut constitui temei

pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaților.

Ca atare, prin rezoluția nr. 362/P/2005

din 21 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția

de urmărire penală, confirmată în procedura prealabilă prevăzută de art. 278 C.

proc. pen., prin rezoluția nr. 4497/II/2/2005 din 12 decembrie 2005 a procurorului

general adj. al organului judiciar amintit, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., față de intimații

magistrați M.C., B.F., D.M., N.S. și notarii publici S.G. și Ț.G. (respectiv

disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia

în vederea efectuării de cercetări față de intimații L.T., I.S. și I.F. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193, 208, 210, 213, 215,

289 și 291 C. pen.).

Împotriva sentinței s-a declarat în

termen recurs de către petiționar cu solicitarea de a face în cauză aplicația

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.,

corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

pentru considerentele arătate în continuare.

Admiterea plângerii, desființarea

rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi

penale, soluție prevăzută în art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., a cărei aplicare este cerută de către petiționar, se poate dispune numai

atunci „.. când din cuprinsul actelor premergătoare efectuate nu rezultă

vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b

1

)„ [(art. 288 alin.

(1) C. proc. pen.)].

În speță subzistă unul din aceste

impedimente legale și anume acela prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Actele premergătoare efectuate au

stabilit că nemulțumirile petiționarului se referă în esență, întrucât

susținerile sale nu au fost probate și au rămas simple afirmații, la modul de

soluționare a procedurilor penale și civile inițiate adiacente unor contracte

de împrumut și închiriere încheiate de acesta în perioada anilor 2002 - 2003.

Ori, astfel cum în mod corect a

statuat și instanța de fond, pronunțarea unor hotărâri judecătorești sau

adoptarea unor soluții în faza urmăririi penale care sunt apreciate ca fiind

greșite de părți nu justifică prin ele însele tragerea la răspundere penală a

magistraților în cauză câtă vreme acestea pot fi cenzurate, și desființate, de

către organele de control judiciar în căile legale de atac prevăzute de lege.

În plus, s-a stabilit în cauză că magistrații și notarii publici au acționat cu

respectarea cadrului legal în materie, a dreptului la apărare și celorlalte

drepturi fundamentale inerente petiționarului în calitate de persoană vătămată.

Ca atare, soluția adoptată în primă

instanță privind respingerea plângerii este legală și temeinică, iar reformarea

acesteia nu se justifică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat petiționarul recurent la suma de 60 lei RON cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.P. împotriva sentinței penale nr. 46 din 31 martie

2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă pe recurentul petiționar să

plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2006.