ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4492/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 31 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 213/P/2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., formulată de petiționarul P.P., și a menținut soluția din rezoluția atacată nr. 362/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. („fapta nu exista”), față de intimații M.C., B.F., D.M., N.L., Ș.G. și Ț.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193, 246, 247, 248, 259 și 272 C. pen.

Hotărând astfel, prima instanță a confirmat în totalitate argumentele probatorii și justificative în baza cărora procurorul care a efectuat acte premergătoare a constatat că nu există indicii cu privire la existența faptelor penale imputate intimaților în cauză iar în final a fost adoptată rezoluția atacată de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În acest sens din examinarea materialului de cercetare aflat în dosar nr. 362/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a celor sesizate prin plângere, s-au reținut următoarele: Prin plângerea din 20 ianuarie 2005 adresată Parchetului de pe lângă I.C.C.J., P.P., avocat în Baroul Olt a solicitat cercetarea mai multor procurori, judecători, notari publici dar și alte persoane pentru săvârșirea mai multor fapte penale ce s-a pretins a fi fost comise în legătură cu modul de soluționare a proceselor sale - penale și civile - generate de încheierea unor contracte de împrumut și încheiere ce a avut loc în cursul anilor 2002 - 2003. Prin rezoluția nr. 59/P/2005 din 20 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J., secția de urmărire penală, s-a dispus reînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., față de magistrat procuror B.A.G., din cadrul secției judiciar civile a aceluiași parchet, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., disjungerea cauzei și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru a se efectua cercetări față de celelalte persoane menționate în plângere respectiv: - M.C., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247, 248, 272 și 193 C. pen., „săvârșite cu prilejul instrumentării dosarelor penale nr. 1170/P/2003 și nr. 311/P/2004”; - B.F., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247 și 272 C. pen., „săvârșite cu prilejul instrumentării dosarelor penale nr. 1170/P/2003 și nr. 311/P/2004”; - D.M., președintele Judecătoriei Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247, 242, 193 și 259 C. pen., „săvârșite cu prilejul instrumentării dosarelor penale nr. 1435/2004 și nr. 1441/2004”; - N.L., judecătoare în cadrul Judecătoriei Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 247 și 272 C. pen., „săvârșite cu prilejul instrumentării dosarelor penale nr. 1182/2004 și nr. 1435/2004”; - Ș.G.

și Ț.G., notari publici din cadrul C.N.P. Craiova, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., „săvârșită cu prilejul întocmirii contractului de împrumut nr. 1656/2002 și respectiv a contractului de închiriere nr. 1705/2003”; - L.T., inginer, șeful serviciului urbanism și sistematizare din cadrul Primăriei Corabia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., „săvârșită pe data de 27 aprilie 2004 prin eliberarea acordului pentru racordarea cabinetului meu de avocatură la rețeaua electrică pe numele învinuitului I.S.” și - I.S. și I.F., patroni A.F. I. Corabia, pentru infracțiunile prevăzute de art. 213, 208, 210, 193, 215 și 291 C. pen. Cu referire la actele juridice a căror valabilitate a fost contestată de către petiționar prin cercetările efectuate s-au stabilit următoarele: a) contractul de împrumut nr. 1656 din 29 noiembrie 2002 autentificat de notar public Ș.G.

a fost încheiat între petiționar și intimatul I.S. având ca obiect suma de 8.350.000 lei cu termen scadent la 17 ianuarie 2003, fiind menționate și penalități de întârziere. După redactare, părțile au citit contractul și l-au semnat. Ulterior, P.P. (împrumutatul) a solicitat anularea clauzei contractuale privind penalitățile de întârziere, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 856 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei Corabia, pronunțată în complet unic de judecător N.L.; b) contractul de închiriere nr. 1705 din 7 aprilie 2003, autentificat de notar public Ț.G. stipulează că petiționarul închiriază două camere din clădirea proprietatea familiei I.S. și I.F., pe o perioadă de 20 ani. Datorită neînțelegerilor intervenite între părți P.P.

a cerut rezilierea contractului afirmând că greșit notarul public a menționat în contract 20 ani, deoarece părțile conveniseră o durată de 2 ani și că notarul public nu a trecut în contract clauza de reziliere. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 854 din 7 noiembrie 2003 a Judecătoriei Corabia, formulată de aceeași judecătoare. Audiat, P.P. a declarat că a citit contractul înainte de a-l semna și a observat durata de 20 ani „dar realizând că nu este menționată clauza de reziliere a considerat că și așa este lovit de nulitate și de aceea l-a semnat”. În plângere s-a imputat magistraților M.C., B.F., D.M. și N.L. că au adoptat soluții, au pronunțat hotărâri prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, că i-au îngrădit posibilitatea de a avea o judecată dreaptă, i-au sustras acte din dosarele în care avea calitatea de parte, l-au amenințat sau l-au denunțat calomnios pentru infracțiunea de ultraj.

Actele premergătoare efectuate au stabilit că procedurile penale inițiate de către petiționar au fost soluționate de magistrați cu respectarea cadrului legal în materie, asigurarea dreptului la apărare și a celorlalte drepturi fundamentale în calitate de persoană vătămată. În acest sens, verificările întreprinse au constatat următoarele: a) la data de 26 septembrie 2003, P.P. a formulat plângere la organul de urmărire penală susținând că I.S. i-a sustras mai multe documente printre care și executarea contractului nr. 1656/2003 în care acesta confirma restituirea împrumutului și că a fost înșelat de acesta cu ocazia încheierii contractului de închiriere nr. 1705/2003. S-a susținut de asemenea că I.S.

împreună cu L.T. prin fals și înșelăciune au încheiat contractul de furnizare de energie electrică pe numele lui I.S. (și nu al lui P.P. așa cum conveniseră anterior). Prin rezoluția nr. 1170/P/2003 din 23 martie 2004 intimata B.F. a dispus reînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a), față de I.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt și înșelăciune. Intimatul M.C. a confirmat această soluție în procedura prealabilă prevăzută de art. 278 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 404 din 20 septembrie 2004 pronunțată de judecător N.L. a fost respinsă plângerea petiționarului (soluție reformată în recurs și înlocuită cu aceea de scoatere de sub urmărire, după trimiterea cauzei la procuror și completarea cercetărilor, prin ordonanța nr. 1170/ P din 12 mai 2005). b) la data de 27 noiembrie 2003 P.P.

s-a adresat cu plângere la Judecătoria Corabia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 210 C. pen., față de intimații făptuitori I.S. și I.F. La 6 februarie 2004 judecătorul cauzei, intimatul D.M., a dispus trimiterea plângerii la parchet pentru efectuarea de cercetări sub aspectul art. 208 și 209 C. pen. Prin rezoluția nr. 311/ P din 3 mai 2004 intimata B.F. a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (soluție confirmată în baza art. 278 C. proc. pen., de către intimatul M.C.). Plângerea în instanță a fost respinsă prin sentința penală nr. 403 din 20 septembrie 2004 pronunțată de intimata N.L. (soluție reformată în recurs pentru completarea cercetărilor penale).

În considerarea acestei baze factuale s-a apreciat că nu au rezultat date sau indicii că s-au săvârșit fapte penale iar simplele afirmații făcute de petiționar au putut constitui temei pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaților. Ca atare, prin rezoluția nr. 362/P/2005 din 21 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, confirmată în procedura prealabilă prevăzută de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 4497/II/2/2005 din 12 decembrie 2005 a procurorului general adj. al organului judiciar amintit, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., față de intimații magistrați M.C., B.F., D.M., N.S.

și notarii publici S.G. și Ț.G. (respectiv disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia în vederea efectuării de cercetări față de intimații L.T., I.S. și I.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 193, 208, 210, 213, 215, 289 și 291 C. pen.). Împotriva sentinței s-a declarat în termen recurs de către petiționar cu solicitarea de a face în cauză aplicația dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, soluție prevăzută în art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a cărei aplicare este cerută de către petiționar, se poate dispune numai atunci „.. când din cuprinsul actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b 1 )„ [(art. 288 alin. (1) C. proc. pen.)]. În speță subzistă unul din aceste impedimente legale și anume acela prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Actele premergătoare efectuate au stabilit că nemulțumirile petiționarului se referă în esență, întrucât susținerile sale nu au fost probate și au rămas simple afirmații, la modul de soluționare a procedurilor penale și civile inițiate adiacente unor contracte de împrumut și închiriere încheiate de acesta în perioada anilor 2002 - 2003. Ori, astfel cum în mod corect a statuat și instanța de fond, pronunțarea unor hotărâri judecătorești sau adoptarea unor soluții în faza urmăririi penale care sunt apreciate ca fiind greșite de părți nu justifică prin ele însele tragerea la răspundere penală a magistraților în cauză câtă vreme acestea pot fi cenzurate, și desființate, de către organele de control judiciar în căile legale de atac prevăzute de lege.

În plus, s-a stabilit în cauză că magistrații și notarii publici au acționat cu respectarea cadrului legal în materie, a dreptului la apărare și celorlalte drepturi fundamentale inerente petiționarului în calitate de persoană vătămată. Ca atare, soluția adoptată în primă instanță privind respingerea plângerii este legală și temeinică, iar reformarea acesteia nu se justifică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiționarul recurent la suma de 60 lei RON cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.P. împotriva sentinței penale nr. 46 din 31 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă pe recurentul petiționar să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2006.