ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1548/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din 7

noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1018/P/2005,

s-au respins, ca tardive, plângerile formulate de petiționarii M.L. și M.M. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penală dată în dosarul nr. 371/P/2004 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținându-se rezoluția

atacată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că partea vătămată M.L. a formulat o plângere în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., pe care a adresat-o Judecătoriei Târgu Jiu,

instanță care prin încheierea din 6 mai 2005 dată în dosarul nr. 5364/2005 a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pe de altă parte, aceeași

petiționară M.L. împreună și cu soțul acesteia M.M. au formulat o altă plângere

împotriva aceleiași rezoluții de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr.

371/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere pe care

au adresat-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Această din urmă plângere a fost

înaintată de parchet Curții de Apel Craiova pe rolul căreia a fost înregistrată

sub nr. 1150/P/2005.

Cele două plângeri care au format

obiectul dosarelor 1018/P/2005 și 1150/P/2005 au fost conexate.

Prima instanță a reținut că prin

rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații A.M.M.

și P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 și

291 C. pen., întrucât faptele penale sesizate nu există.

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale din 8 octombrie 2004 au formulat plângere petiționarii în

temeiul art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluția din 22 noiembrie 2004

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

respins-o, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune infirmarea soluției de

neîncepere a urmăririi penale dată de procuror atâta timp cât din actele

premergătoare care s-au efectuat în cauză nu au rezultat indicii de săvârșire

de către intimate a infracțiunilor reclamate de petiționari.

Această din urmă rezoluție a fost

comunicată petiționarilor la 22 noiembrie 2004, iar ulterior aceștia s-au

adresat cu plângeri la instanță, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

după trecerea unui termen de mai mult de 20 de zile de la data comunicării.

Cum termenul de 20 de zile prevăzut

de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., este un termen de decădere

instanța a constatat că plângerile au fost tardiv introduse și le-a respins ca

atare.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de prima instanță au declarat recurs petiționarii care au criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că plângerile au fost formulate

în termenul prevăzut de lege, din eroare prima instanță apreciind că sunt

tardive, iar pe fondul cauzei au solicitat admiterea plângerilor și infirmarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimate care în opinia

recurenților se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor imputate.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, verificând hotărârea

atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile

invocate cât și din oficiu în limitele prevăzute de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că în mod corect prima instanță a respins, ca

tardive, plângerile formulate de petiționari.

Potrivit art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278

C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale .. dată de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare”.

Rezultă așadar că termenul de 20 de

zile în care petiționarii pot formula plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este un

termen de decădere, momentul de la care acesta începe să curgă fiind cel al

comunicării soluției de respingere a plângerii făcute potrivit art. 275 – art. 278

C. proc. pen. sau, după caz, în situația nesoluționării în termen a acestei din

urmă plângeri, data expirării termenului de 20 de zile în care procurorul

ierarhic superior avea obligația de a o rezolva.

În speță, petenții au sesizat

instanța, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu depășirea

termenului de 20 de zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., la 6

aprilie 2005 și respectiv la 14 iunie 2005 în condițiile în care soluția de

respingere dată de procuror le-a fost comunicată la 22 noiembrie 2004 așa cum

de altfel au precizat chiar petiționarii în cuprinsul plângerilor.

Prin urmare, admițând excepția

invocată din oficiu și respingând plângerile ca tardiv introduse, prima

instanță a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă nici unuia din cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., motiv pentru care

Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționari.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarii M.L. și M.M. împotriva sentinței penale nr. 111 din 7

noiembrie 2005  a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă petiționarii la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 60 RON (600.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

martie 2006.