ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1335/2006

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin rezoluția din 19 septembrie

2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.

241/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații

judecători M.L.K. și T.L. de la Tribunalul Gorj, secția penală, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., reclamată de petentul G.N.

În esență, s-a reținut că petentul a

solicitat cercetarea și tragerea la răspundere penală a intimatelor care se fac

vinovate, în opinia sa, de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C.

pen., întrucât, prin încălcarea din culpă a obligațiilor de serviciu, la 14 mai

2003 au pronunțat decizia penală nr. 351 reținând, în mod greșit, în sarcina

lui infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. și ca o consecință, pedeapsa de

1.500.000 lei amendă penală.

Motivele invocate de petent în

plângere împotriva celor două magistrate s-au constituit ca motive de recurs,

hotărârea pronunțată de acestea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 1264/2003

a Curții de Apel Craiova.

Cum nu au fost identificate fapte sau

împrejurări de natură a contura existența infracțiunii de neglijență în

serviciu reclamată de petent s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

invocându-se ca temei juridic prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.

În termen legal, petentul a formulat

plângere potrivit art. 278 C. proc. pen., soluționată prin rezoluția din 7

octombrie 2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

În acord cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., petentul a formulat plângere adresată instanței competente,

Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința penală nr. 130 din 20

decembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul G.N. împotriva rezoluției nr. 3845/II/2/2005 din 7

octombrie 2005, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a reținut că la pronunțarea

acestei hotărâri au fost valorificate probele administrate în cauză care nu au

confirmat existența unor indicii, în sensul că, intimatele au comis

infracțiunile reclamate de petent.

În termen legal împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul care a susținut că prin neglijența

intimatelor a fost obligat la sume de bani nejustificate de actele aflate la

dosar.

Critica formulată va fi examinată în

raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se, însă, că instanța de fond a făcut o corectă

aplicare a legii prin menținerea rezoluțiilor atacate.

Hotărârea pronunțată de intimate, în

calitate de judecători la Tribunalul Gorj, și care îl nemulțumește pe petent, a

rămas definitivă prin folosirea căilor de atac prevăzute de lege, de către

petent.

În această situație, actele

premergătoare efectuate, în cauză, nu au confirmat existența unor indicii, în

sensul că, intimatele au comis faptele penale reclamate.

Împrejurarea că împotriva petentului

s-a pronunțat o soluție de condamnare nu echivalează cu comiterea unor fapte

penale de magistrații ce au pronunțat-o, cu atât mai mult cu cât, petentul și-a

putut valorifica apărările în cadrul căii de atac exercitată, ocazie cu care,

hotărârea de condamnare a fost menținută, devenind definitivă.

Pe cale de consecință, critica

formulată este nefondată și pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul G.N. împotriva sentinței penale nr. 130 din 20

decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

martie 2006.