ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2590/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 22

februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.I., fiind menținută ca legală și

temeinică rezoluția nr. 334/ P din 28 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus reînceperea urmăririi penale, în

baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

față de intimații magistrați la Tribunalul Gorj M.G., B.M. și G.M., sub

aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi și

fals intelectual prevăzute de art. 246, 247 și 289 C. pen.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că soluția adoptată de intimați cu ocazia judecății în recurs a unei

contestații în anulare prin decizia civilă nr. 1258 din 6 octombrie 2003 a

Tribunalului Gorj nu poate constitui motiv de fapt pentru tragerea la

răspundere penală a celor trei magistrați, această hotărâre fiind de altfel

legală și temeinică.

Prin recursul declarat în cauză de

către petiționar s-a solicitat casarea sentinței, admiterea plângerii și

trimiterea cauzei pentru judecare în primă instanță sub aspectul infracțiunilor

sesizate, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit.

c) și art. 385

15

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Recursul este nefondat urmând respins,

ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru

considerentele arătate în continuare.

Legalitatea și temeinicia soluțiilor

adoptate de către judecători nu constituie motive pentru tragerea la

răspunderea penală a acestora dacă nu este dovedită existența altor împrejurări

de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună știință în mod defectuos a

atribuțiilor de serviciu.

În cauză nu au fost invocate, și cu

atât mai mult dovedite, fapte ilicite de natură a impune cercetarea penală a

intimaților.

De altfel, contestația a fost admisă

avându-se în vedere că procedura de citare nu a fost realizată în conformitate

cu dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 85 C. proc. pen., întrucât

contestatorul a fost citat prin afișare cu numele greșit D.D. (în loc de D.D.).

În plus, anularea deciziei inițiale și a formelor de executare silită avut ca

justificare aplicarea corectă a legii cu referire la prevederile art. 399 C.

proc. civ., și constatarea că nu există rea, voință din partea contestatorului,

în calitate de președinte al comisiei locale A. jud. Gorj pentru aplicarea

Legii nr. 18/1991 în eliberarea titlului de proprietate al petiționarului.

În consecință, sentința atacată este

legală și temeinică urmând a fi menținută ca atare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat petiționarul la suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 22

februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 aprilie 2006.