ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2590/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 22 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I., fiind menținută ca legală și temeinică rezoluția nr. 334/ P din 28 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus reînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., față de intimații magistrați la Tribunalul Gorj M.G., B.M. și G.M., sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi și fals intelectual prevăzute de art. 246, 247 și 289 C. pen.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut că soluția adoptată de intimați cu ocazia judecății în recurs a unei contestații în anulare prin decizia civilă nr. 1258 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj nu poate constitui motiv de fapt pentru tragerea la răspundere penală a celor trei magistrați, această hotărâre fiind de altfel legală și temeinică. Prin recursul declarat în cauză de către petiționar s-a solicitat casarea sentinței, admiterea plângerii și trimiterea cauzei pentru judecare în primă instanță sub aspectul infracțiunilor sesizate, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. c) și art. 385 15 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Recursul este nefondat urmând respins, ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., pentru considerentele arătate în continuare. Legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate de către judecători nu constituie motive pentru tragerea la răspunderea penală a acestora dacă nu este dovedită existența altor împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună știință în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu. În cauză nu au fost invocate, și cu atât mai mult dovedite, fapte ilicite de natură a impune cercetarea penală a intimaților. De altfel, contestația a fost admisă avându-se în vedere că procedura de citare nu a fost realizată în conformitate cu dispozițiile art. 317 pct. 1 și art. 85 C. proc. pen., întrucât contestatorul a fost citat prin afișare cu numele greșit D.D.

(în loc de D.D.). În plus, anularea deciziei inițiale și a formelor de executare silită avut ca justificare aplicarea corectă a legii cu referire la prevederile art. 399 C. proc. civ., și constatarea că nu există rea, voință din partea contestatorului, în calitate de președinte al comisiei locale A. jud. Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 în eliberarea titlului de proprietate al petiționarului. În consecință, sentința atacată este legală și temeinică urmând a fi menținută ca atare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiționarul la suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 15 din data de 22 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2006.