ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3798/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 31 martie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 31

august 2005 în dosarul nr. 174/P/2005, pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, petentul T.I. a solicitat efectuarea de cercetări față de M.C., vicepreședintele

Judecătoriei Craiova și D.C., prin procuror al parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și

favorizarea infractorului, constând în aceea că, în mod nelegal, aceștia au

respins plângerile pe care le-a formulat împotriva soluției dată în dosarul nr.

3788/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, de către procurorul

N.R. de la același parchet.

Conform cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că T.I.

a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, solicitând

efectuarea de cercetări față de P.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C.

pen., constând în aceea că în raportul de expertiză judiciară efectuat în

dosarul civil nr. 7940/2002 al Tribunalului Dolj a înscris datele

corespunzătoare adevărului, cu privire la terenul în litigiu și „a dat dovadă

de obediență față de Primăria Filiași și C.E.F.”.

Cauza a fost înaintată de poliție Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova, cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de P.M.,

pentru infracțiunea reclamată de petent, propunere confirmată de procurorul N.R.,

prin rezoluția nr. 3788/P/2004 din 20 septembrie 2004.

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere

inițial la prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova,

plângere ce i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, apoi s-a adresat cu plângere la

Judecătoria Craiova, unde, de asemenea, vicepreședintele M.C. i-a respins-o, ca

neîntemeiată, hotărâre rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului

declarat de petent la Tribunalul Dolj.

Prin rezoluția nr. 174/P/2005 de la 31 august 2005

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus în baza art.

228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de N.R., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Craiova, D.C., Prim Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și

M.C., vicepreședintele Judecătoriei Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și 264 C. pen.

În cauză s-a constatat că faptele reclamate de petent nu

există, astfel încât s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei

intimați.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere la Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova petentul T.I., iar

prin rezoluția nr. 3987/II/2/2005 de la 28 octombrie 2005 aceasta a fost

respinsă, ca neîntemeiată, apreciindu-se că atât procurorii N.R. și C.D. cât și

judecătorul M.C. au făcut o evaluare a probelor, au interpretat și aplicat

prevederile legale în materie potrivit convingerii proprii.

Și împotriva acestei rezoluții petentul T.I. a formulat

plângere, conform art. 278

1

C. proc. pen., arătând că cei trei

intimați nu au manifestat rol activ în aflarea adevărului și solicitând ca,

printr-un proces echitabil, să se pronunțe o hotărâre temeinică și legală,

respectiv admiterea plângerii, casarea celor două rezoluții și începerea

urmăririi penale față de intimați și de P.M.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a

constatat că în mod just s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimații N.R., D.C. și M.C. deoarece în cauză nu se constată existența unor

elemente ce ar caracteriza infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea

infractorului, prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., reclamate de petentul

T.I.

Astfel, cei trei magistrați soluționând cauza sau după caz

plângerile petentului și făcând o evaluare a probelor, au interpretat și

aplicat prevederile legale în materie, potrivit convingerii proprii, iar

conform actelor premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă indicii de

săvârșire de către aceștia a infracțiunilor reclamate de petent.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

petentul T.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând pe

larg considerentele plângerii inițiale, ce îl vizează pe numitul P.M., care a

fost instrumentată în mod necorespunzător de procurorii intimați, precum și de

judecătorul fondului, aceștia neavând cunoștințe de specialitate topografică

care să le permită evaluarea cu profesionalism a probelor. În concluzie,

recurentul petent solicită casarea sentinței recurate și începerea urmăririi

penale față de intimații - magistrați și față de numitul P.M.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat.

Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la

dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de

intimați, în calitate de procurori care au instrumentat dosarul penal nr. 3788/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și, respectiv, de judecător al

cauzei ce a avut ca obiect plângerea împotriva acestor rezoluții, nu întrunesc

elemente ce ar caracteriza infracțiunile reclamate prin plângerea penală. Din

probele administrate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea

abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimații – magistrați, în scopul

prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că rezoluțiile

sau hotărârea judecătorească au fost nefavorabile intereselor petentului

neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimaților. Pe

de altă parte, verificarea legalității și temeiniciei rezoluțiilor de

neîncepere a urmăririi penală ale parchetului se face de către instanță în

procedura stabilită de art. 278

1

C. proc. pen. iar, în ceea ce

privește hotărârile judecătorești, controlul judiciar se exercită de către

instanța ierarhic superioară, nicidecum pe calea plângerii penale împotriva magistraților;

în speță, petentul a uzat de calea de atac a recursului, însă acesta i-a fost

respins, ca nefondat, de către Tribunalul Dolj, fără ca petentul, pentru

identitate de motive, să formuleze plângere penală și împotriva judecătorilor

care au pronunțat decizia din recurs.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că atât

rezoluțiile procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și

temeinice, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 45 din 31 martie 2006

a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 60 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 iunie 2006.