ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 37/2011

Asupra recursului de

față constată:

Prin Sentința penală nr. 187 din 13 octombrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori - în Dosarul nr. 2642/54/2010, a fost respinsă plângerea formulată de

petentul T.I. împotriva Rezoluției nr. 741/P/2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova din 25 august 2010, prin care se dispusese neînceperea

urmăririi penale față de intimata L.C.A.

S-a reținut de către

instanță că cercetările în cauză au avut la bază sesizarea petentului

referitoare la tergiversarea soluționării Dosarului nr. 5558/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în care acesta era parte.

Prin Rezoluția nr.

741/P/2010 din 25 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

s-a dispus, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimata procuror C.L.A., cercetată sub

aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a reținut că

obiectul Dosarului nr. 5558/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova - cu privire la care petiționarul susține că au fost tergiversate

cercetările de către intimata procuror C.L.A. - l-a constituit plângerea

aceluiași petiționar împotriva consilierului juridic al RAT Craiova A.M., prin

care se solicita efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii, de către

aceasta, a infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.

Cu privire la această

cauză, prin Rezoluția nr. 558/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova din 26 august 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

A.M., cercetată sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de

art. 260 C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 992 din 21 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus

admiterea plângerii și, în rejudecare, desființarea Rezoluției nr. 558/P/2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și trimiterea cauzei la procuror

pentru începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz

în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen.

Ulterior, în aceeași

cauză, prin rezoluția din 20 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.M. sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., soluție ce a fost confirmată prin

Rezoluția nr. 1307/II/2/2006 din 23 mai 2006 a prim procurorului Parchetului de

pe lângă Judecătoria Craiova, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de T.I.

Totodată, prin

Decizia penală nr. 56 din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva

Rezoluției nr. 558/P/2004 din 20 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova.

În atare condiții,

rezultă că faptele reclamate de petentul T.I. împotriva intimatei procuror

C.L.A. nu există.

În raport de situația

prezentată, prima instanță a constatat că activitatea desfășurată de intimata

C.L.A. se încadrează în limitele legi, soluția adoptată în Dosarul nr.

558/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova fiind supusă cenzurii,

atât în cadrul controlului ierarhic, cât și ulterior, în instanță.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul T.I., fără să precizeze

care sunt criticile aduse hotărârii adoptate de instanța de fond.

Examinând cauza, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul nu este fondat.

Petentul T.I. a

invocat, în plângerea sa, tergiversarea soluționării, de către intimata C.L.A.,

a cercetărilor în Dosarul nr. 559/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Craiova.

Susținerile

petentului nu sunt fondate, aspect ce rezultă din actele premergătoare dispuse

și efectuate în cauză de către procuror.

Astfel, se constată

că prin Rezoluția nr. 5558/P/2004 din 26 august 2004 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de consilierul

juridic A.M. din cadrul RAT Craiova, cercetată sub aspectul infracțiunii de

mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.

Ulterior, însă,

această rezoluție a fost desființată în control judiciar, cercetările fiind

efectuate sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246

C. pen.

Prin rezoluția dată

la 20 aprilie 2006 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a

dispus, din nou, neînceperea urmăririi penale față de A.M., cercetată sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Această rezoluție a

fost confirmată de procurorul ierarhic superior și, ulterior, prin Decizia

penală nr. 56 din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus

respingerea plângerii formulată de petentul T.I. și menținerea rezoluției

atacate.

Se constată, așadar,

că cercetările în Dosarul nr. 5558/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Craiova nu au fost tergiversate de intimata C.L.A..

Verificarea

activității de urmărire penală este supusă unui permanent control exercitat pe

cale ierarhică în cadrul Ministerului Public, cât și de instanțele de judecată,

în situația în care are loc sesizarea instanței.

În cazul soluțiilor

de netrimitere în judecată, procedura de control prevede 2 etape, prima în

cadrul parchetului din care face parte procurorul care a emis soluția de

netrimitere în judecată, iar cealaltă în fața instanței căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, prin formularea

unei plângeri de către persoana vătămată în temeiul prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

În acest cadru

procesual se verifică legalitatea și temeinicia soluțiilor de netrimitere în

judecată.

În speță, petentul a

uzat de dispozițiile legale în materie, formulând plângere împotriva rezoluției

dată în Dosarul nr. 5558/P/2004, stabilindu-se atât în cadrul controlului

ierarhic, cât și ulterior, în instanță, că soluția adoptată este una corectă.

Rezultă, așadar, că

intimatei C.L.A. nu i se poate reproșa modalitatea în care a supravegheat

cercetările în Dosarul nr. 5558/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Craiova.

Toate aceste elemente

au fost corect reținute și evaluate de prima instanță care, prin hotărârea

pronunțată în cauză, a confirmat soluția de neurmărire penală adoptată la

nivelul Ministerului Public față de intimata C.L.A..

În consecință, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondat, recursul

declarat în cauză și va dispune obligarea recurentului petent T.I. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul T.I. împotriva Sentinței penale nr. 187 din 13 octombrie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 ianuarie 2011.