ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2010

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 24 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 206/54/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul G.C. împotriva ordonanței nr. 381/P/2009 din 2 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații B.I.D. și R.F. A menținut ordonanța atacată. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt, următoarele: Persoana vătămată G.C. a formulat la data de 13 aprilie 2009, plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror B.I.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la mărturie mincinoasă prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 260 C. pen., respectiv favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., iar față de inspectorul de poliție R.F. pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. Din conținutul plângerii a rezultat că expertul contabil V.V. a efectuat o expertiză contabilă în dosarul nr. 1088/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în cuprinsul căreia a făcut mențiuni false, iar în opinia petiționarului acestea au fost comise cu complicitatea magistratului procuror B.I.D. și lucrătorii de poliție din cadrul Secției 5 Poliție. Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că prin adresa nr. 11455 din 9 februarie 2006, Serviciul de Coordonare Asociații de Proprietari din cadrul Primăriei Municipiului Craiova a trimis organelor de urmărire penală procesul verbal cu nr. 5 din 02 februarie 2006, întocmit cu ocazia unui control la Asociația de locatari.

Din conținutul acestui înscris a rezultat că pe parcursul anilor 2004-2005 au existat deficiențe privind modul de organizare și conducere a evidenței contabile, omisiuni în completarea actelor, înregistrarea chitanțelor. Conform controlului întocmit de organele de specialitate între activul și pasivul asociației a rezultat o diferență de 604.421,78 RON, sumă care s-a apreciat că lipsește din gestiunea și că vinovată de această situație este U.M. care a îndeplinit funcțiile de administrator, casier și contabil. Cercetările au fost efectuate de inspectorul de poliție R.F. din cadrul Secției 5 de Poliție Craiova, iar supravegherea urmăririi penale a fost exercitată de procurorul B.I.D. În vederea soluționării cauzei, la data de 01 septembrie 2006 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit de expertul V.V., stabilindu-se că diferența dintre activul și pasivul asociației, în perioada analizată, a fost de 230.293,52 lei și s-a datorat necunoașterii de către învinuita U.M. a prevederilor legale privind gestionarea resurselor bănești. Prin ordonanța cu nr. 1088/P/2006, procurorul B.I.D. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei U.M. pentru săvârșirea infracțiunii de gestionare frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen., reținându-se ca nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Împotriva soluției dată de procuror nu s-a formulat plângere, conform procedurii instituită prin dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. Pe cale de consecință, s-a apreciat că magistratul procuror B.I. nu a comis fapte penale, activitatea sa încadrându-se în limitele legii. Împotriva rezoluției a formulat plângere petiționarul G.C., iar prin ordonanța nr. 2047/II/2/2009, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus respingerea acesteia, ca fiind tardivă. Petiționarul a formulat plângere, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. la instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Craiova. Instanța a reținut, în esență, că intimații și-au desfășurat activitățile de cercetare și urmărire penală potrivit legii, astfel că nu pot fi reținute în sarcina acestora săvârșirea vreunei fapte penale. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul G.C.

, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea plângerii cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 alin. (1) C. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Plângerea reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror. Pentru verificarea aspectelor invocate de petiționar, legea procesual penală permite ca, înainte de a se dispune începerea urmăririi penale, să fie administrate acte premergătoare.

Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate. Înalta Curte constată că pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale este necesară îndeplinirea a două condiții: Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de-a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen., cu excepția cazului prevăzut la lit. b) 1 C. proc. pen. Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc, că procurorul B.I.D. a acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind vreo faptă penală - atunci când a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita U.M. – Înalta Curte constată că, soluția de netrimitere în judecată a acesteia este corectă, neexistând temei pentru desființarea ei. Aceleași concluzii se impun a fi reținute și în ceea ce-l privește pe inspectorul de poliție R.F.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit - fără a avea o justificare credibilă, - de soluția adoptată în dosarul nr. 1088/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea formulată, din moment ce soluția dispusă de procuror a fost rezultatul interpretării probelor din dosar. Interpretarea și analizarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie de procurori ori instanța de judecată este atributul organelor judiciare, iar împotriva unei soluții ori hotărâri considerate nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.

A admite astfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.C. împotriva rezoluției nr. 381/P/2009 din 2 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimații B.I.D. și R.F. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.C. împotriva sentinței penale nr. 69 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2010.