ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2071/2010

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din

24 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 206/54/2010 s-a dispus respingerea,

ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul G.C. împotriva ordonanței nr.

381/P/2009 din 2 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

privind pe intimații B.I.D. și R.F.

A menținut ordonanța atacată.

A obligat petiționarul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

Persoana vătămată G.C.

a formulat la data de 13 aprilie 2009, plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând tragerea la răspundere penală a

magistratului procuror B.I.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate

la mărturie mincinoasă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 260 C. pen.,

respectiv favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., iar față de inspectorul

de poliție R.F. pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264

C. pen.

Din conținutul

plângerii a rezultat că expertul contabil V.V. a efectuat o expertiză contabilă

în dosarul nr. 1088/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în

cuprinsul căreia a făcut mențiuni false, iar în opinia petiționarului acestea

au fost comise cu complicitatea magistratului procuror B.I.D. și lucrătorii de

poliție din cadrul Secției 5 Poliție.

Urmare actelor premergătoare

efectuate în cauză, a rezultat că prin adresa nr. 11455 din 9 februarie 2006,

Serviciul de Coordonare Asociații de Proprietari din cadrul Primăriei

Municipiului Craiova a trimis organelor de urmărire penală procesul verbal cu

nr. 5 din 02 februarie 2006, întocmit cu ocazia unui control la Asociația de locatari.

Din conținutul

acestui înscris a rezultat că pe parcursul anilor 2004-2005 au existat

deficiențe privind modul de organizare și conducere a evidenței contabile,

omisiuni în completarea actelor, înregistrarea chitanțelor.

Conform controlului

întocmit de organele de specialitate între activul și pasivul asociației a

rezultat o diferență de 604.421,78 RON, sumă care s-a apreciat că lipsește din

gestiunea și că vinovată de această situație este U.M. care a îndeplinit funcțiile

de administrator, casier și contabil.

Cercetările au fost

efectuate de inspectorul de poliție R.F. din cadrul Secției 5 de Poliție

Craiova, iar supravegherea urmăririi penale a fost exercitată de procurorul B.I.D.

În vederea

soluționării cauzei, la data de 01 septembrie 2006 s-a dispus efectuarea unei

expertize contabile.

Raportul de expertiză

contabilă a fost întocmit de expertul V.V., stabilindu-se că diferența dintre

activul și pasivul asociației, în perioada analizată, a fost de 230.293,52 lei

și s-a datorat necunoașterii de către învinuita U.M. a prevederilor legale

privind gestionarea resurselor bănești.

Prin ordonanța cu nr.

1088/P/2006, procurorul B.I.D. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitei U.M. pentru săvârșirea infracțiunii de gestionare frauduloasă

prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen., reținându-se ca nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii.

Împotriva soluției

dată de procuror nu s-a formulat plângere, conform procedurii instituită prin

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Pe cale de

consecință, s-a apreciat că magistratul procuror B.I. nu a comis fapte penale,

activitatea sa încadrându-se în limitele legii.

Împotriva rezoluției

a formulat plângere petiționarul G.C., iar prin ordonanța nr. 2047/II/2/2009, Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus respingerea

acesteia, ca fiind tardivă.

Petiționarul a

formulat plângere, potrivit art. 278

1

C. proc. pen. la instanța de

fond, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Instanța a reținut,

în esență, că intimații și-au desfășurat activitățile de cercetare și urmărire

penală potrivit legii, astfel că nu pot fi reținute în sarcina acestora

săvârșirea vreunei fapte penale.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul G.C. , solicitând

casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea plângerii cu consecința

trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul declarat, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

14

alin. (1) C. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Plângerea

reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., are natura

juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în

judecată dispuse de procuror.

Pentru verificarea

aspectelor invocate de petiționar, legea procesual penală permite ca, înainte

de a se dispune începerea urmăririi penale, să fie administrate acte

premergătoare.

Rolul efectuării

actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale

în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariției acelui cadru

legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar

dovedi nejustificate.

Înalta Curte constată

că pentru a se putea dispune începerea urmăririi penale este necesară îndeplinirea

a două condiții:

Prima condiție constă

în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie

din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de-a doua condiție

necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și

constă în inexistența cazurilor care împiedică punerea în mișcare a acțiunii

penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen., cu excepția cazului prevăzut la lit.

b)

1

C. proc. pen.

Întrucât actele

premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod

neechivoc, că procurorul B.I.D. a acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind

vreo faptă penală - atunci când a dispus scoaterea de sub urmărire penală față

de învinuita U.M. – Înalta Curte constată că, soluția de netrimitere în judecată

a acesteia este corectă, neexistând temei pentru desființarea ei.

Aceleași concluzii se

impun a fi reținute și în ceea ce-l privește pe inspectorul de poliție R.F.

Împrejurarea că

petiționarul este nemulțumit - fără a avea o justificare credibilă, - de soluția

adoptată în dosarul nr. 1088/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova,

nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale

infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea formulată, din moment

ce soluția dispusă de procuror a fost rezultatul interpretării probelor din

dosar.

Interpretarea și analizarea

probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie de

procurori ori instanța de judecată este atributul organelor judiciare, iar

împotriva unei soluții ori hotărâri considerate nelegale și netemeinice, atât

dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea

exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac.

A admite astfel, ar

însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și

extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit

dezechilibru în întreg sistemul judiciar.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul G.C. împotriva rezoluției nr. 381/P/2009 din 2 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimații B.I.D. și R.F.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul G.C. împotriva sentinței penale nr. 69 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai

2010.