ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4066/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 156 din 9 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2275/54/2010, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.I., împotriva Rezoluției din 9 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin Ordonanța prim-procurorului din 30 iunie 2010. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că plângerea formulată de petiționar împotriva intimatei C.C. este nefondată, atâta vreme cât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că i-a fost comunicată rezoluția dată în Dosarul nr. 3009/P/2009, iar în ce privește dosarele 3953/P/2009, 87/P/2010, se află în lucru la procuror, iar Dosarul nr. 3762/P/2009 este în lucru la Poliția Săulești, în timp ce Dosarul nr. 456/P/2010 nu-l privește pe petiționar.

Mai mult, s-a constatat că intimata în calitate de prim-procuror nu are în lucru niciunul dintre dosarele vizate, iar afirmația de tergiversare a soluționării acestora nu atrage răspunderea penală și nu este imputabilă intimatei. S-a mai reținut că actele premergătoare întocmite în cauză nu fac dovada săvârșirii de către intimată a infracțiunii de favorizare a infractorului, astfel cum petiționarul a susținut prin plângerea sa. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul, criticând-o ca fiind neîntemeiată și nelegală. S-a susținut că hotărârea este nelegală deoarece nu a fost citat, iar cât privește netemeinicia, consideră ca fiind dovedită săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

Recursul este nefondat. Sub aspectul primului motiv de recurs privind nelegala citare, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., se constată că la termenul din 9 septembrie 2010, prim termen, când cauza s-a și soluționat, procedura de citare a fost efectuată conform art. 178 pct. 1 C. proc. pen. Referitor la netemeinicia hotărârii instanței de fond, se constată este neîntemeiată întrucât, așa cum rezultă din actele premergătoare, intimata, în calitate de prim-procuror, nu a instrumentat niciunul din dosarele la care petiționarul face referire, astfel că, intimata nu putea fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., atâta vreme cât cu intenție directă ori indirect nu a îndeplinit sau a îndeplinit un act care să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere prealabilă sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, definește infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., ceea ce nu rezultă a se fi săvârșit de către intimată. Deși repetăm arătând că intimata nu a instrumentat niciunul dintre dosarele aflate pe rolul unității de parchet, nu se poate reține nici sub aspect subiectiv ori obiectiv că intimata ar fi putut fi subiect activ al unei asemenea infracțiuni. Constatând ca fiind temeinică și legală hotărârea pronunțată, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 C. proc.

pen. recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 156 din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2010.