ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4049/2010

Asupra cauzei de față

În baza actelor și

lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 136 din 30 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petiționarul T.I.

împotriva Rezoluției nr. 185/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

.

Din studierea actelor

și lucrărilor dosarului, coroborat cu susținerile petiționarului instanța a

reținut că petiționarul, prin plângerea formulată a solicitat tragerea la

răspundere penală a magistraților R.M. și G.C., pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, arătând că cei doi

magistrați, cu ocazia soluționării plângerilor formulate împotriva Rezoluției

nr. 337/P/2008 a Parchetului de pe lângă judecătoria Filiași, nu au ținut cont

de dispozitivul Hotărârii nr. 360/2004 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Audiat fiind

petiționarul a precizat că prim-procurorul R.M. a acordat relevanță unor

înscrisuri întocmite de Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar,

care au anulat efectul juridic al Hotărârii nr. 360/2004 pronunțată de

Tribunalul Dolj, iar judecătorul G.C. a respins plângerea formulată împotriva

soluției dispuse de procurorul R., făcându-se astfel vinovat de săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu.

Reținând situația de

fapt existentă, organele de urmărire penală și instanța de fond au concluzionat

că magistrații nu au comis acte sau fapte prin care să prejudicieze interesele

persoanei vătămate, faptul că aceștia au dat relevanță anumitor probe nu

conferă faptelor respective un caracter penal, câtă vreme acestea au loc în

exercitarea și limitele atribuțiilor de serviciu.

În termenul prevăzut

de art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere

împotriva rezoluțiilor procurorului, înregistrată pe rolul Curții de Apel

Craiova la data de 12 mai 2010 sub numărul 1460/54/2010.

În motivarea

hotărârii, Curtea de Apel Craiova a reținut că infracțiunile sesizate de

petiționar nu pot fi reținute în sarcina intimaților, faptele imputate acestora

neavând niciun suport probator, acuzațiile fiind total nefondate.

În acest context,

instanța a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de

intimații R.M. și G.C., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen.

este temeinică și legală, fiind menținută ca atare.

Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs

petiționarul T.I., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub

aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public față de recursul declarat de petiționar au

fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din

oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. a

constat că recursul declarat de petiționar este nefondat pentru considerentele

care urmează.

Verificându-se actele

dosarului de urmărire penală, actele premergătoare și determinate de plângerea

petentului, sentința instanței de fond ce a soluționat plângerea aceluiași

petiționar potrivit

art. 278

1

C.

proc. pen., în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține că

hotărârea atacată este temeinică și legală.

Astfel, Înalta Curte reține că susținerile

petiționarului potrivit cărora magistrații R.M. și G.C., și-au exercitat

atribuțiile cu încălcarea prevederilor legale, s-au dovedit a fi nefondate.

În speță, Înalta

Curte constată că, intimații au acționat în limitele legii, iar probatoriul

administrat nu a confirmat susținerile petiționarului, din cuprinsul acesteia

nerezultând îndeplinirea conținutului constitutiv al infracțiunii sesizate.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția dispusă de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin hotărârea Curții de Apel

Craiova, nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii pe care aceasta a indicat-o în plângerea sa.

Interpretarea și

evaluarea probelor administrate este atributul completului de judecată, iar

împotriva unor hotărâri considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile

constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor

căi ordinare sau extraordinare de atac.

A admite altfel, ar

însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și

extraordinare, prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit

dezechilibru în întreg sistemul judiciar.

Posibilitatea

formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au

pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarului,

însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și

temeiniciei soluțiilor pronunțate. Magistratul se află în afara raportului

juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind

independent față de părți, iar soluțiile dispuse de acesta pot fi atacate ori

îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

Depunerea plângerii

penale împotriva intimaților, nu poate declanșa automat trimiterea în judecată

penală a acestora, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor fapte

penale.

În cauză,

constându-se inexistența infracțiunii sesizate, în mod întemeiat instanța de

fond a dispus în sensul respingerii plângeri formulate de petiționar.

Cum din actele

premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii

în activitatea magistraților reclamați, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.I.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul T.I. împotriva Sentinței penale nr.

136 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 noiembrie 2010.