ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3013/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea formulată la 4 septembrie 2009

petiționarul T.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a subcomisarului de

poliție S.N., din cadrul Poliției orașului Filiași pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. cu prilejul soluționării

dosarului nr. 337/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

prin rezoluția nr. 742/P/2009 din 9 octombrie 2009 a dispus, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de ofițerul de poliție cu motivarea ca faptele reclamante nu

există.

Împotriva acestei soluții petiționarul a

formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1869/II/2/2009 din 5

noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

În contra rezoluției de netrimitere în judecată,

petiționarul T.I. a formulat plângere, conform art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., care a fost respinsă prin sentința penală nr. 92 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

constatat că faptele reclamante de petiționar nu există în materialitatea lor

și ca ofițerul de poliție, în mod legal, „întocmit dosarul nr. 337/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, referat cu propunerea de a nu se

începe urmărirea penală împotriva numitei C.M. pentru infracțiunile prevăzute

de art. 246 și art. 289 C. pen., soluția fiind confirmată prin rezoluția din 8

aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași și prin ordonanțele

nr. 337/II/2/2009 din 24 martie 2009 și nr. 479/II/2/2009 din 24 septembrie 2009 a prim procurorului aceleiași unități de parchet.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

petiționarul T.I. care a susținut că soluția de neîncepere a urmării penale

față de ofițerul de poliție S.N. este greșită, că acesta se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor reclamate și că se impune trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmării penale.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor premergătoare efectuate

se constată că soluția de neîncepere a urmării penale față de subcomisarul de

poliție S.N. este corectă, că faptele imputate acestuia prin plângerea recurentului

nu există în materialitatea lor și că hotărârea primei instanțe este legală și

temeinică.

Astfel, din actele dosarului rezultă că

petiționarul a formulat anterior plângere penală împotriva numitei C.M.

susținând că aceasta în calitate de funcționar public în cadrul Primăriei

Filiași, compartimentul cadastru și evidență agricolă și membră a Comisiei locale

de aplicare a Legii nr. 247/2005 a tergiversat punerea în posesie a suprafeței

de 27 mp teren intravilan și că schița anexă a terenului a fost întocmită în

fals.

Intimatul S.N., subcomisar de poliție în cadrul

orașului Filiași a efectuat acte premergătoare propunând soluția de neîncepere

a urmăririi penale împotriva funcționarei arătate cu mențiunea că infracțiunii

de abuz în serviciu îi lipsește latura obiectivă și că privind falsul

intelectual s-a împlinit termenul de prescripție.

Prin rezoluția nr. 337/P/2008 din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași s-a confirmat propunerea făcută de intimat iar

plângerea petiționarului împotriva acestei soluții a fost respinsă prin

Ordonanța nr. 337/II/2/2009 din 24 iulie 2009 a procurorului ierarhic superior.

Întrucât lucrătorul de poliție și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor procesual penale

incidente, iar în cadrul actelor premergătoare nu s–au conturat indicii de săvârșire

a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, fals material

și uz de fals, soluția procurorului de neîncepere a urmării penale pentru inexistența

faptelor reclamate de petiționar a fost în mod justificat menținută de prima

instanță.

În consecință constatând neîntemeiate criticile

formulate, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192

alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul

T.I., cu obligarea acestui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 92 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 6

septembrie 2010