ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3013/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 4 septembrie 2009 petiționarul T.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a subcomisarului de poliție S.N., din cadrul Poliției orașului Filiași pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. cu prilejul soluționării dosarului nr. 337/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 742/P/2009 din 9 octombrie 2009 a dispus, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție cu motivarea ca faptele reclamante nu există.

Împotriva acestei soluții petiționarul a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1869/II/2/2009 din 5 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În contra rezoluției de netrimitere în judecată, petiționarul T.I. a formulat plângere, conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin sentința penală nr. 92 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a constatat că faptele reclamante de petiționar nu există în materialitatea lor și ca ofițerul de poliție, în mod legal, „întocmit dosarul nr. 337/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, referat cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva numitei C.M.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., soluția fiind confirmată prin rezoluția din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași și prin ordonanțele nr. 337/II/2/2009 din 24 martie 2009 și nr. 479/II/2/2009 din 24 septembrie 2009 a prim procurorului aceleiași unități de parchet. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul T.I. care a susținut că soluția de neîncepere a urmării penale față de ofițerul de poliție S.N. este greșită, că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reclamate și că se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că soluția de neîncepere a urmării penale față de subcomisarul de poliție S.N.

este corectă, că faptele imputate acestuia prin plângerea recurentului nu există în materialitatea lor și că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Astfel, din actele dosarului rezultă că petiționarul a formulat anterior plângere penală împotriva numitei C.M. susținând că aceasta în calitate de funcționar public în cadrul Primăriei Filiași, compartimentul cadastru și evidență agricolă și membră a Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 247/2005 a tergiversat punerea în posesie a suprafeței de 27 mp teren intravilan și că schița anexă a terenului a fost întocmită în fals. Intimatul S.N., subcomisar de poliție în cadrul orașului Filiași a efectuat acte premergătoare propunând soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva funcționarei arătate cu mențiunea că infracțiunii de abuz în serviciu îi lipsește latura obiectivă și că privind falsul intelectual s-a împlinit termenul de prescripție.

Prin rezoluția nr. 337/P/2008 din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași s-a confirmat propunerea făcută de intimat iar plângerea petiționarului împotriva acestei soluții a fost respinsă prin Ordonanța nr. 337/II/2/2009 din 24 iulie 2009 a procurorului ierarhic superior. Întrucât lucrătorul de poliție și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor procesual penale incidente, iar în cadrul actelor premergătoare nu s–au conturat indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, fals material și uz de fals, soluția procurorului de neîncepere a urmării penale pentru inexistența faptelor reclamate de petiționar a fost în mod justificat menținută de prima instanță.

În consecință constatând neîntemeiate criticile formulate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul T.I., cu obligarea acestui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 92 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 6 septembrie 2010